KorAP: Find »[drukola/base=adora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...153 >

3,823 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

simțit destul. Mama e sacră. Do you love me, mother, like I love thy? A avea un copil, fruct al unei coincidențe (când te hotărăști) și al unui vis călduț (pleci înainte să se destrame). Ador stelele când sclipesc și ador luminile city-ului. Îmi zâmbesc si-mi țin coroană. * Intru în compartiment, cu grijă și atenție, însă numai ce privesc o clipă doi oameni morți, criminalul chiar aici, și mă trezesc trasă înăuntru, iar țipatul îmi îngheață fiind amenințată cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
iau diplomatul și fug, simt libertatea. Mă îmbăt cu viteza, cu luminile, m-am amețit cu nițel vin din paharul cu picior. Și the city este imens, plin de viață, plin de locuri în care să plec: posibilitățile sunt infinite. Ador senzația de tinerețe ce mă străbate. Lumea mi-e la degetul mic. Peste tot sunt eu-ce fericire! Ca un vis frumos, toate prind contur când mă apropii de ele, toate sunt frumoase, deosebite, și la fel. Când nu vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Însă pe urmă când m-am liniștit, îi simt lipsa. Fug repede la recepție și îl prind doar la plecare. Nu, nu pleca. Venisem să te cer în căsătorie, știai? Știu. Te cer acum. Vrei să fii soția mea? Da! · · · · Ador aparențele. Pentru că dincolo de ele nu e nimic. Esența e în noi, e ce vrem noi. Aparențele sunt tot ce avem. · Să rescriem, deci: Sunt in the city, in my sweet, luând prânzul. Pe când sorbeam din cea de-a doua cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
măcar cu bani. Și pleacă, neuitându-se în urmă. Atunci, în liniște, înțeleg că nu m-am înșelat în privința lui. Fiecare avea să aibă viața lui, însă se putea să fim împreună. Și eu vreau să fiu cu el. Îl ador și mi-ar lipsi toată viața. Nimic nu avea să schimbe ce aveam: el e acela. Fug să-l prind chiar când se pleca-was checking out (și faptul că avusesem camere diferite ca fiecare să aibă casa sa, intimitate iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Parcă simțind ceva, nu mă slăbea din priviri și îmbrățișări. Nu vroia să îmi dea drumul. Eu mă prefăcui că nu observ, însă nu-l înșelai. Își dădu seama că vreau să plec. Nu mă mai iubești? Ba da. Te ador. Ține minte chestia asta. Haide, lasă-mă să te fac fericită. Îl păcălii, țipând. El se întoarse o clipă, și eu dispărui. Veneția mă ajută, căci își dăduse seama că vreau să fiu și eu încă o umbră. Fugii, nervoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

cât, sub control și să merg mai departe. Spuneam cu glas tare: "Trebuie să mănînc!", dacă trebuia să mă spăl și corpul, păcălit, o lua într-o parte, iar eu puteam să-mi văd liniștit de treburi. Dacă voiam să adorm, rosteam: "Important ar fi să citesc!" și astfel prezentate lucrurile, în aproximativ trei-cinci minute, reușeam să întind peste mine o pojghiță subțire de somn. Trebuia să mă tund, dacă voiam să mă încalț, trebuia să-mi trag ghetele peste mâini

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
ușor împuțită. Împuțită nu deoarece într-însa ucenicele n-ar fi făcut, din când în când, curățenie. Ci împuțită de la mirosul de om înfășurat în bulendrele lui, care nu se mai hotărește o dată să recunoască cum că îmbătrînește. Dar nu adora să facă amor în această încăpere. Acum însă sprințara sa gazdă se trăsese probabil undeva să îmbătrînească, se va întoarce cu toate mirosurile sale normale puse la loc și încăperea va putea fi dinamitată. Dacă nu dinamitată, măcar aerisită. Dădu

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

seară, ca și cum n-ar fi fost mare scofală. Ar fi o prostie să mai plătești chirie la un apartament, când ai putea să stai aici și să contribui doar cu o parte din banii pentru plata facturilor. În plus, Milly adoră să te aibă în preajmă. Și așa a rămas. Curând, ajutorul lui Joanne n-a mai fost necesar, iar viitor lui Susan a fost trasat fără ca ea să mai intervină în vreun fel. Un prieten aflat în nevoie e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
așeze la masă și o să discute despre ziua lui de muncă, despre cum el își măcelărise încă o dată concurența și adusese bani grei în bancă. Ăsta era obiceiul lor în toate serile petrecute acasă, iar Juliei îi plăcea la nebunie. Adora să-l asculte pe James, îi plăcea la nebunie ideea că era măritată cu un bărbat atât de puternic și de plin de succes. —Iată-mă! Julia a intrat în bucătărie cu zâmbetul de „bine-ai venit acasă“ lipit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
aia nu făcea ca părul să-i arate mai bine. De ce nu te duci să te speli? Cina e gata în zece minute. James și-a cufundat fața în fanta mătăsoasă a gâtului Juliei și a inhalat profund. —Doamne, îți ador parfumul. Nu mă satur de tine. Ești drogul meu. Urăsc momentele când ne certăm. Și eu le urăsc, dragul meu. Julia l-a sărutat cu tandrețe pe frunte și s-a ridicat. Cum am mai zis: hai s-o lăsăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
cu mâna. —Vai, asta e îngrozitor! —Da, așa e. Chiar și acum, Susan simțea că-i venea să plângă. — Ea și Nick au o fetiță, Milly, care are acum aproape șase ani și, cum e normal, părinții lui Caitlin o adoră... e foarte greu pentru ei. Caitlin a fost singurul lor copil. Dar și pentru tine trebuie să fie greu. Ochii lui Alison erau plini de compasiune. —Te afli într-o situație foarte dificilă. Da. Susan a clătinat din cap ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Apoi Sofia a deschis ușa de la intrare. — Și-acum ieși! Frecându-și încă obrazul, Alison și-a cules geanta de pe jos și a ieșit. — Înainte să pleci, îți mai dau un subiect de gândire, a adăugat Sofia relaxată. Luca își adoră copiii și-o să-i adore întotdeauna. Iar tu o să vii întotdeauna pe locul doi. Și niciodată, în vecii vecilor, n-o să poți să-i dai ceea ce i-am dat eu - primul băiat. Pentru el, asta a fost o experiență magică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
de la intrare. — Și-acum ieși! Frecându-și încă obrazul, Alison și-a cules geanta de pe jos și a ieșit. — Înainte să pleci, îți mai dau un subiect de gândire, a adăugat Sofia relaxată. Luca își adoră copiii și-o să-i adore întotdeauna. Iar tu o să vii întotdeauna pe locul doi. Și niciodată, în vecii vecilor, n-o să poți să-i dai ceea ce i-am dat eu - primul băiat. Pentru el, asta a fost o experiență magică. Iar ca mamă a ambilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
o poziție de prim plan, în partea din spate a casei, având vedere la splendida grădină cu livadă, labirint din tufișuri meșteșugit tunse și o orangerie. Susan stătea la fereastră și admira priveliștea. De fericire, a oftat prelung. Femeia o adora pe Milly, dar, ca pentru toate mamele, naturale sau nu, ideea de a avea puțin timp numai pentru ea era absolut delicioasă. Putea să citească o revistă fără să fie întreruptă, putea să savureze o baie îndelungată fără ca nici un omuleț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
scuipând cuvântul „obligat“ cu năduf. Fiona a căscat ochii surprinsă. —Obligat? Asta simți tu când vii să-ți vezi tatăl? Dacă așa stau lucrurile, atunci să știi că e păcat. După tot ce-a făcut pentru tine. Tatăl tău te adoră, Jake. Doar știi asta. —Pe bune? Băiatul arăta și vorbea cu o totală lipsă de interes. — Da, pe bune. Fiona se simțea rănită, în numele lui David, de această nedreptate. —Mulți tați pierd legătura cu copiii lor atunci când mariajul se destramă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
multă atenție din partea ta, are nevoie de o parte atât de importantă din timpul tău? Nu uita că și-a pierdut mama. Pe Susan a enervat-o puțin insinuarea nerostită: că nu s-ar gândi la binele fetiței. Ea o adora pe Milly și nu vedea apariția unui alt copil ca o modificare a sentimentelor sau atenției ei față de copilă. — Nu vreau să minimalizez sau să uit tragedia prin care ea, ca de altfel și tu, a trecut atunci când a murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-mă, a spus el și s-a uitat la Susan cu o privire rugătoare. Dar, din punct de vedere financiar, am avea de suferit și, în afară de asta, eu chiar nu pricep de ce Milly nu îți e de-ajuns. Fetița te adoră. — Asta a fost o lovitură sub centură, a exclamat Susan ridicându-se în fracțiune de secundă în capul oaselor. Se înfuriase. —Să nu mai pui niciodată la îndoială iubirea mea pentru Milly. N-aș putea s-o iubesc mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
casei lui Nick, a spus Susan posomorâtă. Și ce-i mai rău e că sunt tot timpul alungată ca un lucru lipsit de relevanță. —Ei, haide! a intervenit Fiona mângâind-o pe spate. Știi că nu-i adevărat. Nick te adoră. — Da? Eu nu sunt așa de sigură. —Susan! Fiona și-a coborât vocea. —Încetează! Nu începe cu lamentații din astea că nu-ți stă bine! Cu ce nu-i stă bine? Julia se întorsese împreună cu un chelner care aducea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
o să ai și tu copilul tău, așa că ea să se ducă dracului! Zâmbind cu blândețe, Alison a cerut nota. — M-ar ajuta teribil de tare, a afirmat ea. Dar, pentru Luca, situația nu s-ar schimba prea mult. El îi adoră pe băieții ăia doi și nu i-ar abandona niciodată pentru simplul motiv că și-a întemeiat o nouă familie. E un tip mult prea principial ca să facă așa ceva. Principial, deci! a remarcat Fiona cu mâhnire. —Știu. Principiile astea au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
vreme miza o reprezenta viața lui Susan. Cât ai stat cu ea era fericită? Nick părea să fie în chinuri groaznice. Dacă moare, trebuie să știu c-a fost fericită. Fiona i-a zâmbit cu căldură. —Era foarte fericită. Vă adoră și pe tine, și pe Milly și tocmai din cauza asta sunt convinsă c-o să-și revină. Doamne, sper să ai dreptate! Nick și-a așezat fruntea pe cearceaf, chiar lângă brațul, parcă mort, al lui Susan. Dacă nu-și revine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Crezi că Susan voia să-și schimbe viața? Nick era din nou în pragul lacrimilor. Nu, nu, nu asta e ceea ce-am vrut să spun, a intervenit Fiona în grabă. Eu mă refeream la femei, în general. Susan își adora viața alături de tine și de Milly. Eu n-am vrut să spun decât că avea o existență dificilă. —De ce? Din cauza lui Caitlin? Fiona a strâmbat puțin din nas. — Nu din cauza lui Caitlin, ca persoană, ci din cauza situației în care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
toți. Nick s-a încruntat puțin. Nu înțeleg ce vrei să spui. Susan voia să plece într-o excursie cu bicicleta fiindcă nu putea să se plângă de Caitlin? — Nu, Susan nu vrea să se plângă de Caitlin. Susan a adorat-o pe Caitlin. Dar nu înțelegi? Susan trăiește cu un înger, cu o femeie care, în ochii tuturor, inclusiv în ochii ei, a fost perfectă din toate punctele de vedere... și probabil că, din cauza asta, din când în când Susan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
prăbușit lângă James, în capul patului. —Vino-ncoace, i-a spus bărbatul zâmbind, apoi a întins un braț și-a tras-o la pieptul lui. Julia a stat acolo câteva secunde, fără să scoată nici un cuvânt. Se simțea stânjenită. Julia adora atenția de natură sexuală, dar resimțea o senzație de disconfort atunci când avea de-a face cu manifestarea afecțiunii fără conotație sexuală, acel gen de afecțiune la care multe dintre prietenele ei spuneau că tânjesc. Julia nu le înțelegea. Ei i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
că nu mai trebuie să facă pe mediatorul în certurile noastre. —Excelent! a exclamat Susan și-a bătut-o pe Fiona pe spate. — Eu am acum un logodnic care se dă peste cap ca să-mi arate cât de tare mă adoră, iar fiul tău vitreg s-a dat pe brazdă. Oare ar putea să fie mai bine de-atât? — Da, se poate! Julia stătea să dea pe-afară de nerăbdare. —Deborah e gravidă! —Uau, a remarcat Alison fără entuziasm. Cine e tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
atunci când mi-ai ascuns informații atât de importante despre fiul meu. În alte circumstanțe, Fiona ar fi izbucnit într-un hohot zgomotos de râs pentru că o astfel de comparație i se părea ridicolă, numai că imaginea soțului pe care îl adora, dar care se pregătea s-o părăsească... temporar sau nu, o sleise de puteri. Doar nu vorbești serios?! a fost tot ce a putut să spună femeia. —Vorbesc cât se poate de serios, i-a răspuns el imediat. Încrederea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]