4,144 matches
-
de cercetare, ani întregi a întreținut corespondență cu învățătorii, preoții și toți cărturarii satelor pentru a aduna atâtea proverbe și zicători românești. „Vă puteți închipui câtă muncă, câte nopți nedormite pentru a aduna și așeza proverbele și zicătorile culese, după alfabet, fiecare numerotat și cu explicațiile necesare, și, mai presus de toate, cât de mult a trebuit să citească, ce adânc cunoscător al scrierilor românești și chiar străine era folcloristul, căci găsim acolo proverbe și zicători din operele tuturor scriitorilor de
Iuliu A. Zanne () [Corola-website/Science/311151_a_312480]
-
a specifica un anume punct pe un sistem de coordonate bidimensional, se indică întâi unitatea "x" (abscisa), urmată de unitatea "y" (ordonata) de forma ("x","y"), pereche ordonată. Alegerea literelor provinde dintr-o convenție de a folosi literele de la sfârșitul alfabetului pentru a indica valorile necunoscute. Prin contrast, literele de la începutul alfabetului erau folosite pentru a nota valori cunoscute. Un exemplu de punct "P" în sistem este arătat în figura 3, folosind coordonatele (3;5). Intersecția celor două axe dă naștere
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
se indică întâi unitatea "x" (abscisa), urmată de unitatea "y" (ordonata) de forma ("x","y"), pereche ordonată. Alegerea literelor provinde dintr-o convenție de a folosi literele de la sfârșitul alfabetului pentru a indica valorile necunoscute. Prin contrast, literele de la începutul alfabetului erau folosite pentru a nota valori cunoscute. Un exemplu de punct "P" în sistem este arătat în figura 3, folosind coordonatele (3;5). Intersecția celor două axe dă naștere la patru regiuni, denumite "cadrane", notate cu numerele romane I (+,+), II
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
a finlandezilor care locuiau în RASS Carelă (componentă a ceea ce a devenit ulterior Republica Socialistă Sovietică Carelo-Finică) a fost reconsiderată de regimul bolșevic ca fiind una „carelă”, deosebită de cea finlandeză, iar limba acestora - limba finlandeză - a fost trecută la alfabetul rus și redenumită „limba carelă”, situație similară cu cea din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, unde limba română a fost redenumită în limba moldovenească și trecută la alfabetul chirilic. La sfârșitul anilor 80 ai secolului XX a fost elaborată o scriere
Limba carelă () [Corola-website/Science/311831_a_313160]
-
deosebită de cea finlandeză, iar limba acestora - limba finlandeză - a fost trecută la alfabetul rus și redenumită „limba carelă”, situație similară cu cea din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, unde limba română a fost redenumită în limba moldovenească și trecută la alfabetul chirilic. La sfârșitul anilor 80 ai secolului XX a fost elaborată o scriere latină pentru limba carelă.
Limba carelă () [Corola-website/Science/311831_a_313160]
-
meteorologică ce cuprindea 102 stații sinoptice, 230 stații climatologice, 1665 posturi pluviometrice și 250 posturi fenologice. Din 1945, sistemul de transmitere a informațiilor din interorul rețelei trece la un sistem modern. Astfel se renunță la comunicațiile prin telegraf care utilizau alfabetul Morse, la transmiterea prognozelor prin teleimprimatoare. În urma reglementărilor OMM, din anul 1959 se începe efectuarea măsurătorilor aerologice la 4 termene de observații standard, iar din 1960 se implementează o metodă grafo-analitică de calcul numeric al hărții probabile pe 24 de
Administrația Națională de Meteorologie () [Corola-website/Science/311875_a_313204]
-
ajunși în peninsulă în perioade diferite), populau marea zonă peninsulară până la Calabria determinând prima indo-europenizare a Italiei. În Sicilia au existat 3 populații: "Sicani" probabil autohtoni, "Elimi" (de origine troiană), "Sicului" vorbitori de limbă indo-europeană similară cu sanscrita, dar cu alfabet latin, de origini controversate (se crede că erau o populație originară din Punjab, iar în migrația lor milenară au asimilat caracteristicile culturale ale popoarelor italice pe care le întâlneau în trecere). În Sardegna trăiau în schimb Sarzii, identificați în Shardana
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
continuat peste secolul X, fiind dezvoltată de către poetul Eyvindr Skáldaspillir. La sfârșitul secolului X, tradiția a început să dispară și să miște spre Islanda. Domnitorii Norvegiei precum Eiríkr Hákonarson și Sfanțul Olaf angajau în principal poeții islandezi. În timpurile păgâne alfabetul runic a fost unicul folosit pe teritoriul Norvegiei. Inscripțiile păstrate din această epoca sunt în mult dedicații memoriale și formule magice. Una dintre cele mai lungi este cea din piatră Eggja, scrisă probabil în secolul VIII, care conține aluziile magice
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
mult dedicații memoriale și formule magice. Una dintre cele mai lungi este cea din piatră Eggja, scrisă probabil în secolul VIII, care conține aluziile magice sau religioase. Aproape între 1000 și 1300, creștinismul a fost instalat în țară, cărând și alfabetul latin. Cele mai vechi piesele prozaice vin de la secolul XII, fiind în majoritatea textele hagiografice și istorice precum "Passio Olavi", "Acta sanctorum în Selio", "Historia Norvegiæ" sau "Historia de Antiquitate Regum Norwagiensium". La sfârșitul secolului XII au apărut primele adaptări
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
Zaharia (baterie); filmarea gravitează în jurul unei oglinzi curbate, prin care se văd deformați muzicienii, dar și trecătorii sau copiii care se joacă în fața ei în parcul „Titanii” din București. Din 1979 mai există o filmare Roșu și Negru cu Bădulescu: „Alfabetul”. În toamna lui 1980, Bădulescu este înlocuit cu Alexandru „Boița” Perin, cunoscut și ca Perin Boian (fost membru al formației Beta, din Lugoj). În anul următor, după o serie de proiecte solo (un trio: Bădulescu - chitară și voce, Sorin Chifiriuc
Dan Bădulescu () [Corola-website/Science/312457_a_313786]
-
un malaysian, în măsura în care are cunoștințe de idiotisme indoneziene, prin filmele indoneziene proiectate în Malaysia. Diferitele forme ale malaiezei prezintă, la rândul lor, varietăți dialectale. Există și ceea ce lingviștii denumesc limbi creole malaieze: Indoneziana și malaieza din Malaysia se scriu în alfabetul latin. Indonezia și Malaysia și-au unificat grafia oficială în 1972. "Malaieza clasică", în Indonezia, precum și în Malaysia, se scria în alfabetul arab. Această scriere este denumită "jawi". Cele mai vechi inscripții cunoscute, scrise în "vechea malaieză", găsite în insula
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
varietăți dialectale. Există și ceea ce lingviștii denumesc limbi creole malaieze: Indoneziana și malaieza din Malaysia se scriu în alfabetul latin. Indonezia și Malaysia și-au unificat grafia oficială în 1972. "Malaieza clasică", în Indonezia, precum și în Malaysia, se scria în alfabetul arab. Această scriere este denumită "jawi". Cele mai vechi inscripții cunoscute, scrise în "vechea malaieză", găsite în insula indoneziană Bangka și în actualul oraș Palembang din sudul Sumatrei, datează din anii 683, 684 și 685. Ele sunt redactate într-un
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
arab. Această scriere este denumită "jawi". Cele mai vechi inscripții cunoscute, scrise în "vechea malaieză", găsite în insula indoneziană Bangka și în actualul oraș Palembang din sudul Sumatrei, datează din anii 683, 684 și 685. Ele sunt redactate într-un alfabet de origine indiană. Tranziția de la o grafie indiană la grafia arabă are loc prin secolul al XIV-lea. Există la Minye Tujuh, în provincia indoneziană Aceh, două pietre tombale musulmane redactate în malaieză, în cele două alfabete, unul de origine
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
redactate într-un alfabet de origine indiană. Tranziția de la o grafie indiană la grafia arabă are loc prin secolul al XIV-lea. Există la Minye Tujuh, în provincia indoneziană Aceh, două pietre tombale musulmane redactate în malaieză, în cele două alfabete, unul de origine indiană calificat drept "„proto-sumatraneză”", iar celălalt arab, și datate atât în era indiană Saka, cât și a Hegirei. Data unei dintre pietre echivalează cu anul 1380 d. C., iar cealaltă cu anul 1389. Tot așa, la Pengkalan
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
a Hegirei. Data unei dintre pietre echivalează cu anul 1380 d. C., iar cealaltă cu anul 1389. Tot așa, la Pengkalan Kempas, în statul Negeri Sembilan din Malaysia, există o inscripție în malaieză redactată în același mod, în cele două alfabete, și este datată "1385 al erei Saka", adică 1463 d.C. În Malaysia, jawi a fost înlocuit cu alfabetul latin în anii 1950, pe baza grafiei engleze (de exemplu, cu „"ch"”, pentru redarea "consoanei africate surde" asemănătoare din cuvântul "„cinci”" din
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
așa, la Pengkalan Kempas, în statul Negeri Sembilan din Malaysia, există o inscripție în malaieză redactată în același mod, în cele două alfabete, și este datată "1385 al erei Saka", adică 1463 d.C. În Malaysia, jawi a fost înlocuit cu alfabetul latin în anii 1950, pe baza grafiei engleze (de exemplu, cu „"ch"”, pentru redarea "consoanei africate surde" asemănătoare din cuvântul "„cinci”" din limba română, și „"j"”, pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
în anii 1950, pe baza grafiei engleze (de exemplu, cu „"ch"”, pentru redarea "consoanei africate surde" asemănătoare din cuvântul "„cinci”" din limba română, și „"j"”, pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană adoptase alfabetul latin în 1928, cu grafie olandeză cunoscută sub denumirea de „"Van Ophuijsen"” (de exemplu, "„tj”" pentru redarea consoanei africate surde, iar "„dj”", pentru redarea consoanei africate sonore corespondente. Această grafie a fost ușor modificată prin reforma ortografică din 1947, numită
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
și doar o farsă cu aparențe serioase. Originalul se păstrează în biblioteca "Beinecke Rare Book and Manuscript Library" de la "Yale University" din New Haven, Connecticut, SUA, sub numărul de catalog MS 408 (începând din 1969). O scriere misterioasă într-un alfabet necunoscut și fără corespondent în istorie, imagini ale unor plante inexistente pe Pământ, semne zodiacale complexe și siluete feminine scăldându-se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat - acestea sunt doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
părea o sarcină ușoară pentru lingviștii contemporani, atâta vreme cât textul era format din cuvinte ce se repetau și păreau să urmeze o linie inteligibilă, asemenea tuturor limbilor cunoscute. Entuziasmul acestora avea, însă, să pălească la scurt timp, atunci când vor descoperi că alfabetul necunoscut părea să semene cu majoritatea limbilor de circulație internațională din sec. XVI-XVII, și totuși, să nu aibă corespondent,cu nici una dintre ele. Paleografii au reușit să identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite în cuvinte cu cifre
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
circulație internațională din sec. XVI-XVII, și totuși, să nu aibă corespondent,cu nici una dintre ele. Paleografii au reușit să identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite în cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). Dar și litere ce aduc cu vechea scriere runică sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul că manuscrisul pare scris de două persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialiștii împărțind textul în două categorii de
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
Așa-zisul -cunoscut științific sub numele de "Alfabetul Orhon"- este un tip de scriere constând în jur de 40 de însemne și simboluri, întrucâtva asemănătoare cu cea runele, dar aparținând popoarelor turcice din antichitatea târzie și evul mediu. Caracterele acestui alfabet au fost descoperite la sfârșitul secolului al
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]
-
Așa-zisul -cunoscut științific sub numele de "Alfabetul Orhon"- este un tip de scriere constând în jur de 40 de însemne și simboluri, întrucâtva asemănătoare cu cea runele, dar aparținând popoarelor turcice din antichitatea târzie și evul mediu. Caracterele acestui alfabet au fost descoperite la sfârșitul secolului al XIX-lea ca fiind gravate în special pe două monumente din granit zăcând pe Valea Orhon din Mongolia de astazi (pe turcește "Orhun Yazıtları"). Ele au fost datate ca originând în secolul al
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]
-
Türk"), "turcii albaștri", ai căror reprezentanți contemporani mai notabili sunt uigurii, care rezidă în oazele din regiunea autonomă uigură sau Sinkiang ("Xīnjiăng" pe chineză), în vestul Chinei. Imperiul medieval al uigurilor a preluat și folosit ulterior această scriere. Originile acestui alfabet au fost puse în legătură cu alfabetele sogdian și aramaic, prin acesta din urmă derivând în ultimă instanță din alfabetul fenician. Alte opinii relevă asemănarea cu hieroglifele sau cu ideogramele scrierilor de tip chinez antic. Totuși, originalitatea deosebită a sa face din
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]
-
reprezentanți contemporani mai notabili sunt uigurii, care rezidă în oazele din regiunea autonomă uigură sau Sinkiang ("Xīnjiăng" pe chineză), în vestul Chinei. Imperiul medieval al uigurilor a preluat și folosit ulterior această scriere. Originile acestui alfabet au fost puse în legătură cu alfabetele sogdian și aramaic, prin acesta din urmă derivând în ultimă instanță din alfabetul fenician. Alte opinii relevă asemănarea cu hieroglifele sau cu ideogramele scrierilor de tip chinez antic. Totuși, originalitatea deosebită a sa face din alfabetul pseudorunic turcic un sistem
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]
-
uigură sau Sinkiang ("Xīnjiăng" pe chineză), în vestul Chinei. Imperiul medieval al uigurilor a preluat și folosit ulterior această scriere. Originile acestui alfabet au fost puse în legătură cu alfabetele sogdian și aramaic, prin acesta din urmă derivând în ultimă instanță din alfabetul fenician. Alte opinii relevă asemănarea cu hieroglifele sau cu ideogramele scrierilor de tip chinez antic. Totuși, originalitatea deosebită a sa face din alfabetul pseudorunic turcic un sistem de semne și comunicare diferit de alfabetele convenționale mai sus menționate. Acest alfabet
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]