7,971 matches
-
vârsta veșniciei. Să ști de la mine: În timpul copilăriei-am dormit în pat.În timpul adolescenței- am așteptat la ușă. În timpul adolescenței- am zburat înspre ceruri...În această situație ești tu acum. Am tăcut , i-am făcut cu mâna și am coborât alunecând cu sania pe derdelușul timpului.Am trecut pe lângă Mihai Codreanu care recita la înceri sonete din volumul său Turnul de fildeș.Acesta mi-a strigat din urmă: În orice amurg surâde o auroră și în orice auroră suspină un amurg
EVADARE ]N MINE, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374390_a_375719]
-
sania pe derdelușul timpului.Am trecut pe lângă Mihai Codreanu care recita la înceri sonete din volumul său Turnul de fildeș.Acesta mi-a strigat din urmă: În orice amurg surâde o auroră și în orice auroră suspină un amurg. Am alunecat, am alunecat și m-am trezit în aurora dimineții. Atât Sinele cât și Eul intraseră în trupul meu îmbrăcat în pijama.Am privit spre raftul de cărți, trei dintre ele s-au prins de coperți, precum copii de mână, plecând
EVADARE ]N MINE, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374390_a_375719]
-
derdelușul timpului.Am trecut pe lângă Mihai Codreanu care recita la înceri sonete din volumul său Turnul de fildeș.Acesta mi-a strigat din urmă: În orice amurg surâde o auroră și în orice auroră suspină un amurg. Am alunecat, am alunecat și m-am trezit în aurora dimineții. Atât Sinele cât și Eul intraseră în trupul meu îmbrăcat în pijama.Am privit spre raftul de cărți, trei dintre ele s-au prins de coperți, precum copii de mână, plecând prin fereastra
EVADARE ]N MINE, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374390_a_375719]
-
o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu scap inelele. Într-o zi, am nimerit cu piciorul sub lanț și norocul a fost că, scăpând din mână drugul de fier, lanțurile s-au desfăcut și au alunecat fără să-mi rupă piciorul, accidentul soldându-se doar cu o porțiune mare de piele luată de lanț de sub glezna piciorului meu. Aveam vreo 16 ani la acea vreme, cam la vreo doi ani de când îl băgaseră pe tata cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tare până s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
în care soțul său improvizase o cameră romantică. Doar simplul gând la acest gest o făcu să simtă o mare bucurie și o furnicătură prin tot corpul, așa că se îndreptă spre el să-l îmbrățișeze, moment în care prosopul îi alunecă la picioare. A fost o îmbrățișare tandră și un sărut promițător pentru o noapte la fel de fierbinte ca și apa dușului. Nu era prima dată când Viorel o privea fără nimic pe ea, dar parcă sub efectul acestei atmosfere dată de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TRIADA Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului din trei în trei zile luna plină alunecă în fântâna părăginită din patul hedonist stele brodează iluzii pe un cer ostil dimineți bulversante umplu trotuarele înguste sirena anunța (dez)astre ne îmbrăcăm în costumul fosforescent pentru vii volanul mașinii (e)rodat se rotește ca un anaconda șuieră ne
TRIADA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374424_a_375753]
-
nu-ți scapă decât un surâs și-i alergi în limbă pe urme, când n-are nici urme o umbră ca o pânză șifonată-n ezitări te acoperă, o vârstă coaptă și palpitantă cu niște protuberanțe îndrăznețe în forme violente alunecă pe terenul nisipos. Te duce la liman, în rest e o abureală de zile mari și astea sunt dese. Referință Bibliografică: Un ceva în care nu trebuie să te regăsești / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1282
UN CEVA ÎN CARE NU TREBUIE SĂ TE REGĂSEŞTI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374434_a_375763]
-
de noroc. Unii trudesc din greu pentru-un pol, alttul face avere diintr-un singur gol. • Plecând victorios din arenă, un taur s-a pomenit distins cu-un trofeu de aur. • Fiecare se apără precum mintea-i scapără. Pe luciul argintiu, alunecă frumoasa... la braț cu un tânăr de un blond auriu. De când a devenit un as, nici cu prăjina nu-i ajungi la nas. Nu sunt victorii ușoare, nici pierderi ruinătoare. • Și sportivii îmbătrânesc deși cu forță se împotrivesc. • Pe când vom
GÂNDURI REBELE (2) – DESPRE SPORT de HARRY ROSS în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374439_a_375768]
-
-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile-și frământă Și se uită prin ogradă Vreun rival cocoș să vadă, Și-apoi calcă șmecherește Spre găini și le zâmbește. Ele nici
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TOAMNĂ LA VENEȚIA Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Toamnă în Veneția Îmi aduc aminte de mine De atunci, când dădeam întâietate Pianului, alunecând solfegii Până la rumenirea zorilor... Mi-aduc aminte de tine Alungându-mi gluma ce ucide Muzica sfredelitoare a gândului De flaut. Gând cu gând de vis... De vis și vioară cu vioară, poem De pianină lângă poemul Icoanei din Catedrala Veneției
TOAMNĂ LA VENEȚIA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374568_a_375897]
-
cu greu din oraș și hotăram să ne oprim într-un paradis verde, aproape de casă lui Marius, cu o curte cu iaz și moară, cu o vegetație edenica unde savuram papanași și clătite cu înghețată. Astfel, povestea despre noi continuă, alunecând spre adâncimi noi, nebănuite, cu aceeași ușurință și naturalețe cu care am vorbit de fiecare dată. Ne mărturisim senzațiile pe care le trăim și ziua continua cu o plimbare printr-un sat cu căsuțe desprinse parcă din poveste. Locuințe vechi
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
el, netezindu-și fustița. - Dacă, până atunci, va găsi un hoț cheia și va intra în casă ? - Poți să stai pe preș în fața ușii să o păzești. Fetița începu să plângă. La început încet, apoi din ce în ce mai tare, pe măsură ce gândurile îi alunecară spre catastrofele care se puteau întâmpla dacă cheia ei era găsită de un om rău. Simțea că nu o pierduse. Își amintea că o pusese bine, cu gândul că locul în care o așezase era sigur, dar nu își amintea
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
periculoasă. În situația dumneavoastră ar trebui să fiți mai atentă și nu ar fi rău să aveți o colegă de cameră. - Aveți dreptate, doamna asistentă! De obicei mă descurc, însă, în această dimineață, nu știu ce s-a întâmplat, cred că am alunecat și m-am dezechilibrat puțin. Până să-mi dau seama, eram blocată între aceste paturi, aflându-mă în imposibilitatea de a mă mișca. Cât despre o colegă, da, am înțeles de la recepție că va veni cineva astăzi. Eu am ajuns
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
M-a căutat un vănt printre cărări ce duc la nesfârsit... M-a căutat un vânt și m-a luat de mână ducându-mă zburând spre lumea lui, împăcându-mi dorul ce-mi plângea în suflet, ștergându-mi lacrima ce aluneca tâcănd... Referință Bibliografică: M-a căutat un vânt / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2270, Anul VII, 19 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
M-A CĂUTAT UN VÂNT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373484_a_374813]
-
de orez de pe teritoriul Europei. În 1953, Ferdinand Scotti cumpără o moară veche pe care o modernizează și mută sediul companiei din Villanterio în Pavia. Recent a început investițiile și în România! Deocamdată, pe vreo 10.000 de ha. Trenul alunecă spre Torino (peste 900.000 loc.), important oraș industrial în nord-vestul Italiei, situat pe malul stâng al râului Pad, capitala regiunii Piemont și, totodată, a provinciei omonime. O luăm de la gara Porta Nuova, tot înainte pe Via Roma, cum ne-
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
pătrunde în durerile sufletești ale ființei, a pipăi și mângâia rana sufletească a omului, acesta-i un gest suprem pe care-l arată ierarhul Episcop Ioachim Bacăuanul, însușire sufletească ce-l va așeza după cuviință între bunii ierarhi ai neamului. Alunecând în estuarul timpului, viața mamei părintelui Gheorghe Bârjovanu, Anica Bârjovanu a părăsit țărmul pământesc și a lăsat cu durerea un fiu ce n-o mai poate răsplăti decât cu rugăciune. Iar cei din jurul părintelui sunt, deloc întâmplător, statornici înțelegători ai
PR. GHEORGHE BÂRJOVANU. MAMA, CUVÂNTUL DINCOLO DE CUVÂNT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371515_a_372844]
-
pictorilor, deci, și a ta! - Ei, e lumea în faze speciale, mi-a răspuns, dând drumul unui cocor spre vârful unei păduri de brazi. Eram pe terasă. Îmi plăcea să stau lângă David ore întregi, să-i urmăresc privirile cum alunecă pe șevalet, să-i las gândurile să se rătăcească fiindcă totdeauna cerea timp în care să-și coordoneze inspirația. - Hai, mai așază un cocor acolo, și îi arătam cu degetul o pată verde-închis, de parcă aș fi dorit să mă pun
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Valea Proscrișilor); S-au dus ploile, s-au zbicit dealurile și văile verzi, îngălbenite, pline de petece roșcate ale sămănăturilor de toamnă. În pădurile ca arama s-au înfiripat, în sute de puncte, lumânările roșii ale cornilor (Vâltoarea); Fulgi rari alunecă și se aștern pe pământul înghețat. Pustiu pe uliță, geamuri luminate slab (Nimic deosebit în timpul serviciului meu). Definitorii în pattern-ul descrierii naturii în prozele de mari dimensiuni ale scriitorului sunt elementele de hidrografie care conturează orizontul local, apropiat sau
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
ce-și strecoară pe sub grilajul ruginitei nopți trupul deșirat scuturându-și blana colbuită de pulberea muribundelor stele neluându-mi în seamă prezența își ridică botul înspre cer ațintind cu jind conturul palid al lunii fragilă ca o costiță de miel alunecată-n bolta înghețată și un răstimp numai ca una noi neființe - ființe împărtășim aceeași răsuflare valsând pe pașii visurilor strecurate între noi către magia vag întrezărită până când zvâcnetul scurt al șarpelui - mobil cu clopoței - își șuieră din nou avertizarea undeva
PULBERI DE VISE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371631_a_372960]
-
filă cu filă... Apoi am plecat tiptil spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele și am ascultat. Nu se auzea nici țipenie de om. Tăcerile se așternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Niște cârpe de nori alburii alunecau pe cer, închizând și deschizând ca o imensă perdea de mătase întreaga fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi veni ca un adevărat trăznet. Avusese dreptate Frida, nenorocitul trăgea de-a binelea în cine-i ieșea
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
am descoperit o comoară! Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în diferite culori sub lumina pală a lunii. - Unde le-ai găsit? - În groapa în care-am căzut! S-a rupt un lemn cu mine și-am alunecat peste ele... Tăcurăm și împărțirăm marfa. A doua zi mă întâlnii cu Frida și-o invitai prin pădurea Bucovului. Fata primi bucuroasă invitația mea, se-mbrăcă ușor cu o rochie de vară cu toate florile câmpului pe ea, voalată și
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
așa, Limax, mi-e prea somn! Trimite pe altcineva! Limax se încruntă atât de tare că ochii îi ieșiră cu totul de la locul lor. Helix știa ce îl aștepta dacă nu asculta. Se strecură nemulțumit într-o cochilie ușoară și alunecă încet prin iarbă, cu ochii în șase. Uf, dar ce căldură putea fi în acea zi! La un moment dat, zări o albină, mai apoi un fluture. Se îndreptau în aceeași direcție, adică spre colonia părăsită de ei. Acolo nu
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
mormântul crucea de piatră aici păstreză trecutul privirea mângâie locul gândul alină văzduhul mama și tata aici eternitate privesc în jos adânc piatră flori pământ părinți mormânt taine inimi tăcute ce-odată au bătut simt rece din cer de gheață alunecau cuvintele rostite cad lacrimi părinții jos adânc înăuntru crucea afundă pământul sufletul în dor ființe sfinte rămân eterni părinți. Referință Bibliografică: Lacrimi în taina rugăciunii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1571, Anul V, 20 aprilie 2015. Drepturi
LACRIMI ÎN TAINA RUGĂCIUNII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374857_a_376186]
-
întipărită în veșnicia timpului. Mă fură gândurile și se țese un dialog cu oamenii peste timp, un dialog cu însuși timpul și din când în când fac câte un popas la câte o clipă prea repede trecătoare peste care a alunecat un licăr de lumină. Și cuprinsă de farmecul unei existențe care pare, când că am trăit-o, când că mi se pare trăită, pun repede mâna pe creion s-o prind, s-o recreez, s-o torn într-o formă
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]