9,188 matches
-
transcende calea spre Bunul Dumnezeu prin ruga Fiului Său IIsus...Amin! Petale în ucenicii divine Te visăm, amețind zorii cu genele închise strâns în urmă ta, pui de înger, coagulându- mă în palmă dimineții, grațiind sfârșitul forțat al nopții moi, alungând astrele din frenezia, descompusa în culori albe și verzi, imitând senzații doriene, perceptandu- te în vesminte cerești, de luna răvășita în puterile nopții, de astru, renăscut în inima mea florala. Petale în ucenicii divine nu- și satura ochii să ne
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
mai avea urechi, dar ar face... ochi. Numai în pereche, omul își poate prefigura zborul. Timpul e meșterul care desferecă tainele lumii. În inima românului, imediat după bobul de îndumnezeire se află ceva din duhul lui Eminescu. Dacă vrei să alungi răul, fă glume pe seama lui; dar nu te aștepta să-ți meargă asta și cu... „doamna cu coasa”. Când nu te doare nimic, nu fi sigur că ești sănătos. Descuie-ți inima la timp, ca să nu-i ruginească lacătul. Ca să
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
mai avea urechi, dar ar face... ochi.Numai în pereche, omul își poate prefigura zborul.Timpul e meșterul care desferecă tainele lumii. În inima românului, imediat după bobul de îndumnezeire se află ceva din duhul lui Eminescu.Dacă vrei să alungi răul, fă glume pe seama lui; dar nu te aștepta să-ți meargă asta și cu... „doamna cu coasa”. Când nu te doare nimic, nu fi sigur că ești sănătos.Descuie-ți inima la timp, ca să nu-i ruginească lacătul.Ca să
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Azurul tulburat, spre munte, De griul Marelui Zugrav. Ades, și cerul cel din noi E-ntunecat de norul greu - Și-n ce furtuni și aspre ploi Ne poartă fiii lui Atreu! Ce-ar fi să fiu un exorcist, Acel care alungă răul Din cel pătruns de anticrist, Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul? Să fiu acel ce mută stânca, De-i stă în cale vreunui bine... Dar, vai, ce palidă mi-i brânca Și ce bicisnic sunt în sine
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
ochiul meu firav,Azurul tulburat, spre munte,De griul Marelui Zugrav.Ades, și cerul cel din noiE-ntunecat de norul greu -Și-n ce furtuni și aspre ploiNe poartă fiii lui Atreu!*** Ce-ar fi să fiu un exorcist,Acel care alungă răulDin cel pătruns de anticrist,Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul?Să fiu acel ce mută stânca,De-i stă în cale vreunui bine...Dar, vai, ce palidă mi-i brâncași ce bicisnic sunt în sine!Și totuși
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Viața de azi a început cândva, de mult, cu o sublimă unire: de atunci Răul a s-a închis pentru iubire. Cu toate astea tânjim după Paradis căci am uitat acolo un pom cu mere de vis. • Adam și Eva, alungați din rai, cu mâna goală, au creat în urma lor o lume nouă. Ne căutăm rădăcinile în vechime, deși noi ne-am născut de curând, pe pământul acesta sfânt. • Trăim în țara tuturor posibilităților... imposibile. Sufletește suntem mai curați decât trupește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
Viața de azi a început cândva, de mult, cu o sublimă unire: de atunci Răul a s-a închis pentru iubire.• Cu toate astea tânjim după Paradis căci am uitat acolo un pom cu mere de vis.• Adam și Eva, alungați din rai, cu mâna goală, au creat în urma lor o lume nouă.• Ne căutăm rădăcinile în vechime, deși noi ne-am născut de curând, pe pământul acesta sfânt.• Trăim în țara tuturor posibilităților... imposibile.• Sufletește suntem mai curați decât trupește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
palma. Cum să se descurce c-o singură mână?! Se căzni să uite de rană întrebându-se de soarta lui Woka, dragul ei credincios. Bietul n-avusese de-ales. Viața devenise din ce mai anevoioasă... Ziua cea lungă deja înstăpânită alunga înspre nord animalele în căutarea zăpezii, a frigului... Cum și ce mai era de vânat? Ghețarii îngustați, subțiri își luau adio, alunecând repejor către sud... Țărmul însuși, cândva cotropit de albul zăpezii, devenea secătuit de viață... Îl îneca nefireasca zăpușeală
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
și oamenii au prins a se înclina în fața mea. - Eu, șopti în cele din urmă Zefir, am ajuns într-un loc în care era veșnic noapte, oamenii umblau numai acoperiți cu blănuri și locuiau în case de gheață. Când am alungat întunericul și am adus soarele, ei s-au așezat în genunchi în fața mea și mi-au făcut mii de plecăciuni. - Ah, ce întâmplări nemaipomenite, strigă Ador, sărind de la locul lui, cum aș vrea să pot și eu zbura ca voi
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
îl treci, să nu-ți fie declin,Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnita-... XXX. ÎNCREDEREA, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016. Încrederea nu e pentru oameni. L-aș auzi azi pe Nietzsche cum plânge alungând teamă de Dumnezeu în cuvintele inhalate în corp, din care s-ar iscă ideea că Domnul a murit... Încrederea nu e pentru oameni... E pentru o ceașcă de cafea și pentru un ceai fiert la umbră viselor solare. Încrederea nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
pierdut, dorință-arzătoare... hăul se-nalță în absent și-n azi, fără-a uimi din patru elemente-aș fi alcătuit cu grijă în tandră-mbrățișare, lumina o trimit iubirea mea din două o spirjin cu o tijă ca moartea s-o alung în micul infinit ca să trăiesc cu aer și foc mă pedepsești a ta ființă dulce o simt că e departe de-aș ști măcar cu gândul că sigur mă iubești melancolia suplă aș da-o la o parte mesaje vin
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
chiar de te-aș trăicu gând pierdut, dorință-arzătoare... hăulse-nalță în absent și-n azi, fără-a uimidin patru elemente-aș fi alcătuit cu grijăîn tandră-mbrățișare, lumina o trimitiubirea mea din două o spirjin cu o tijăca moartea s-o alung în micul infinitca să trăiesc cu aer și foc mă pedepseștia ta ființă dulce o simt că e departede-aș ști măcar cu gândul că sigur mă iubești melancolia suplă aș da-o la o partemesaje vin frumoase, mă bucură nespusdar
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Îmi plac ochii lui. Din stânga, zumzetul femeii mă dezmorțește. Nu știu cine e, dar vreau să știu de ce plânge. Îi spune preotului că iubește un om mai tânăr și că acela își părăsise soția și copilul pentru ea. Că nu îl poate alunga din inima ei și că e în stare să-l țină legat numai să nu o părăsească. Bah! Am crezut că oamenii sunt ceea ce par, dar iată că m-am înșelat din nou. Preotul a ascultat-o răbdător și la
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
dar le mai dau drumul, le mai las să zboare, să se-nalțe-n ceruri, să numere stele, să mângâie luna, să-l culce pe soare. Soarele să-mi pună culori măiestrite peste întreg anostul și griul cernit, să-mi alunge norii, ploile hulite, să-mi lase doar dorul, tandru și împlinit. Împlinit și mândru mi-este portu-n lume precum toți stejarii, crunt, azi, pedepsiți ce-și înălțau falnic verzile costume prinse-n armonie de ceterași vestiți Vestiți am tot fost
ALTÎNCOTRO de DORA PASCU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380930_a_382259]
-
Constantin Ursu , publicat în Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017. Mă zbat,ades cuprins de neputință, Păcatu-mi dă târcoale,neîncetat! Îmi răscolește-ntreaga mea ființă, Prea slab sunt Doamne,singur ca să scap! O,vino Tu,Iisuse-n suflet și alungă, Pe cei,ce-mi dau război,necontenit! Prezența Ta,în mine-o să-mi ajungă, Tot restul vieții,ce-mi rămâne de trăit! Pune,Tu capăt,nestatorniciei mele: Te chem și-apoi Te-alung,ca iarăși să Te chem! Rămâi
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
vino Tu,Iisuse-n suflet și alungă, Pe cei,ce-mi dau război,necontenit! Prezența Ta,în mine-o să-mi ajungă, Tot restul vieții,ce-mi rămâne de trăit! Pune,Tu capăt,nestatorniciei mele: Te chem și-apoi Te-alung,ca iarăși să Te chem! Rămâi în viața mea,chiar de păcate grele, În suflet,cuibărite,împătimite,gem! Trimite-mi gând,de-aducere aminte, De suferință,lacrimi și de moarte! Ajută-mă să înțeleg Cuvântul din cuvinte, Și să Te
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
ai dat,spre veșnicie, Tu,înnoiește-mi-o ... Citește mai mult Mă zbat,ades cuprins de neputință,Păcatu-mi dă târcoale,neîncetat! Îmi răscolește-ntreaga mea ființă,Prea slab sunt Doamne,singur ca să scap! O,vino Tu,Iisuse-n suflet și alungă,Pe cei,ce-mi dau război,necontenit! Prezența Ta,în mine-o să-mi ajungă,Tot restul vieții,ce-mi rămâne de trăit!Pune,Tu capăt,nestatorniciei mele:Te chem și-apoi Te-alung,ca iarăși să Te chem! Rămâi
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
vino Tu,Iisuse-n suflet și alungă,Pe cei,ce-mi dau război,necontenit! Prezența Ta,în mine-o să-mi ajungă,Tot restul vieții,ce-mi rămâne de trăit!Pune,Tu capăt,nestatorniciei mele:Te chem și-apoi Te-alung,ca iarăși să Te chem! Rămâi în viața mea,chiar de păcate grele,În suflet,cuibărite,împătimite,gem!Trimite-mi gând,de-aducere aminte,De suferință,lacrimi și de moarte!Ajută-mă să înțeleg Cuvântul din cuvinte,Și să Te
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
-mi sufletul curat,fără prihană, Tu,Cel ce nu vrei moartea,ci mântuirea tuturor! Hrănește-mă,cu-a Ta dumnezeiască hrană , Trupul și sângele primind,ca pe-o cerească mană, Să-mi fie de folos,când voi pleca la Creator! Alungă de la mine,tot ce nu îmi folosește, Să viețuiesc curat și să-mplinesc doar voia Ta! Ajută-mă să îl iubesc pe cel ce mă urăște , Să fiu umilul rob,ce bucuros primește, Tot ce spre mântuire,Sfânta Ta pronie
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
-mi sufletul curat,fără prihană,Tu,Cel ce nu vrei moartea,ci mântuirea tuturor!Hrănește-mă,cu-a Ta dumnezeiască hrană ,Trupul și sângele primind,ca pe-o cerească mană,Să-mi fie de folos,când voi pleca la Creator!Alungă de la mine,tot ce nu îmi folosește,Să viețuiesc curat și să-mplinesc doar voia Ta!Ajută-mă să îl iubesc pe cel ce mă urăște ,Să fiu umilul rob,ce bucuros primește,Tot ce spre mântuire,Sfânta Ta pronie
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
asociată cu structura hedonică distructivă a prezentului nu au fost capabile a propune drept soluție ontologică viabilă pentru omenire decât o formă intenționat agresivă de materialitate, aceasta pe care o trăim la nivel global astăzi, cu rolul prim de a alunga din sfera Universului divin Creația însăși cu Creatorul ei cu tot, spiritul devenind cu repeziciune în asemenea parametri „gândiristici” o componentă deloc necesară a pseudoreformistului deconstructivism ateu. La 25 ianuarie 1881, Mihai Eminescu, reperul fix pentru românitate în constelația vastă
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
Un trup de Om înghețat, stând chircit anevoie sub dangătul ultim al deznădejdii ... Acesta este tabloul chilug al urâțeniei deconstructiviste atee impuse umanității cu uriașă agresivitate publicitar-mediatică azi, o anti-realitate fabricată în laboratoarele virtuale ale actualei epoci a întunericului, ce alungă fără dar și poate Omul lăuntric din sine însuși, strivindu-i cu o forță nebănuită acestuia principiile imanente și esența. Transcenderea limitelor proprii ale Persoanei nu va mai fi posibilă de acum înainte decât prin pătrunderea în profunzime a solidului
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
abordat cu ani în urmă un asemenea subiect complex). După ce și-a desacralizat, prin varii modalități de exploatare, propria-i creație brutală de laborator - individul-marfă -, noului pattern empiric nu i-a mai rămas ca ultimă opțiune de anvergură decât să alunge în mod fățiș din perimetrul ontologic al actualității Omul-Ființă - singura entitate conștientă de faptul că trebuie să valorizeze, în integralitatea lor, resorturile încărcate de finețe ale verbului „a gândi”. Perspectiva noii forme de imperializare postmodernă (cu alte cuvinte, vorbim aici
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
suprimarea lor) sunt de-o vârstă cu erezia. Constantin cel Mare, împăratul care - pentru motive politice privind unitatea imperiului - a legalizat/oficializat creștinismul (el însuși rămânând păgân până pe patul de moarte!), nu le-a ars cărțile și nu i-a alungat și întemnițat pe eretici? Pentru ca Maximus, urmașul lui, în anul 385 să aplice pedeapsa cu moartea împotriva lui Priscillianus, acesta fiind condamnat încă din anul 380 de către sinodul de la Cesareea-Augusta la cererea expresă a episcopilor spanioli Idacius (atenție la cest
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]
-
Și aerul vibrează între noi, independent de distanță sau timp! Călătorim cu trenul găndului spre taina sufletului lăsănd marea cea mare să ne astămpere setea unuia de celălalt! Doar ,,zbor îndrăzneț “ are biletul inscripționat în vagonul regăsirii, pe locul ce alungă definitiv tristețea sau tumultul neliniștirii. Fiindcă doar brațele tale știu alinta a mea simțitoare ființare și doar eu știu atinge culmea trăirii tale interioare. Jumătate sunt mare și jumătate munte. Iar tu ești vântul care mă adună într un cântec
ATINGERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380979_a_382308]