6,796 matches
-
mică nebăgare de seamă îl azvârlea din nou pe tobogan în jos, în abis; un Sisif modern, un mit monstruos ce părea să devină destinul comun al Omenirii. Sute, mii, milioane de ființe începeau în fiecare dimineață ascensiunea muntelui de ambiții, cărând în spate bolovanul greu al incapacității lor, deschizându-și anevoie drum prin mareea de oameni urmărind același țel, cu privirea mereu fixă la drum, atenți la pietricele și la micile obstacole, fiindu-le imposibil să privească în sus, înspăimântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
liberă.? Priviți afară: acum o săptămână, aici era o frumoasă porțiune de selvă, unde creșteau copaci și flori și trăiau zeci de animale... Priviți acum! Nu e altceva decât o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor cuprul și, pentru asta, nu se dă în lături să porcăiască toată selva, să dea gata indieni și animale, să distrugă singura priveliște frumoasă care a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
meargă să moară în golful Guineei. Fără acea irigație, copacii mari au murit, rădăcinile lor au încetat să mai țină pământul pe loc, au venit vânturile și, cu ele, praful și, mai târziu, nisipul. În ziua în care omul, cu ambiția lui fără margini și cu orbirea în fața viitorului, se va uni cu vântul și cu ploile, istoria Saharei sau a pășunilor americane se va repeta în Amazonia. Un câine vagabond, care-i aminti de Tom-Tom al copilăriei lui, traversă piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
afluentului care ducea apele mai departe, până la laguna și coliba lui. Acolo, într-un loc pierdut, la Sud-Est, era un igarapé și, pe malurile lui - de abia vizibile din cer -, ansamblul de colibe ale unui trib sălbatic, a cărui singură ambiție era aceea de a continua să trăiască în același colț pierdut sub aripa unui avion. Cât de mărunt părea totul privit de la trei mii de metri altitudine! Cât de neînsemnată era problema lor față de problemele lumii către care se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
putea spune că luptau împotriva unor sălbatici și a unui alb dezertor. Ei luptau și împotriva unei părți a lumii pe care eu vreau să o reprezint mâine. Cea care se răzvrătește împotriva abuzului de putere, a bestialității și a ambiției. Când cineva va citi că a fost ucis un naturalist, va trebui să stea să mediteze de ce a fost ucis și ce înseamnă asta. Voi reuși să fac mai mult în acest fel decât scriind o sută de cărți... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu o va face, pentru că la el totul e demagogie, dar „Southern“ va fi victima lui, cea care va plăti pentru toți. — Nu-i porți multă simpatie... — Nu, bineînțeles... Este ipocrit și ambițios, iar eu urăsc deopotrivă și ipocrizia, și ambiția. Poate că Agustín Carrión nu e atât de inteligent, dar cel puțin vom ști la ce să ne așteptăm. Va merge pe urmele lui Jaén. — Crezi că „Southern“ se teme de Cáceres...? — Nu știu. Dar nu le place să riște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deja trădat de fața roșie ca sfecla a lui Neil, iar personalitatea lui Neil era la fel de instabilă ca și firma lui. Despre care Hugo a descoperit curând că era înglodată într-o lipsă de idei egalată doar de lipsa de ambiție. Iar acum se împotmolise și el în firma asta. S-o ia naiba pe Amanda fiindcă-l obligase să se mute aici. Și să-l ia naiba și pe el fiindcă îi dăduse voie Amandei să facă asta. Apoi Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
juridic și așa mai departe. Alice a zâmbit politicoasă. —Știu. Dar... ei bine... cred că acum vreau să fac altceva cu viața mea. Am alte responsabilități. În timp ce vorbea, Alice s-a simțit ușor trasă de fustă de ceea ce fusese cândva ambiția ei. A ignorat-o însă. — Da? Șefa de la Resurse Umane și-a bătut gura ridată, vopsită cu un ruj de culoarea prunei, cu un pix imprimat cu „Revistele Intercorp sunt serioase“. Ăsta e vechiul scenariu cu ultima șansă, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îi declara ea. Sincer vorbind, n-ai nici o șansă să câștigi. Fie ești percepută ca o molâie care stă închisă în casă și schimbă scutece, fie ești privită ca o carieristă fără scrupule, care e chitită să-și satisfacă propriile ambiții egoiste. Sunt de acord, a spus Hugo. — Poftim! a exultat Amanda. Ești de acord! Sunt de acord că asta e clasica dilemă a mamelor care și muncesc, i-a explicat Hugo. Dar nu sunt de acord că dilema asta te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice, Hugo se imagina șeful unei agenții imobiliare înfloritoare, care să aibă numai angajați cu jumătate de normă. Și, în special, bărbați cu copii de crescut. Hugo recunoștea că făcuse cale lungă din vremea când cheltuirea bonusurilor era singura lui ambiție profesională. Dându-și seama că era pe punctul să treacă prin fața foștilor lui patroni, Dunn și Dustard, Hugo a încetinit pasul. N-a putut să se abțină să nu se uite în geam ca să vadă dacă vechii credincioși mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a promis că o să-i dea răspunsul peste câteva zile, să se mai gândească. Era vacanța de primăvară și George învăța pentru examene. Frusina mergea aproape în fiecare zi să-l asculte la comentarii. El o aștepta cu nerăbdare; avea ambiție să învețe bine, să nu se facă de rușine când îl asculta fiindcă știa că este foarte atentă la detalii. A doua zi, după ce a venit instructorul la primărie să-i propună să facă parte din echipa de dansuri, îi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu putu să se apropie de ea pentru că îi spusese că are prieten. Îl ura de moarte pe George, atunci. Acum nu mai fuma de dragul ei; se hotărâse brusc și când își punea ceva în minte, înfăptuia; avea o ambiție de fier, atât în a face lucruri bune cât și rele. Era un tip dintr-o bucată. Petrecerea a ținut toată noaptea, la fel ca un bal iar Frusina a dansat numai cu Petre care nu știa cum să-i
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sînt influențați de ceea ce se Întîmplă, pentru că uită destul de repede situațiile prin care au trecut. SÎnt persoane meditative, care par că trăiesc Într-o lume a lor, interioară, aparent melancolici și care, cu toate că sînt ambițioși să realizeze ceva, rămîn cu ambiția, pentru că nu mai trec și la fapte. De aceea pot ajunge să fie nemulțumiți, mai puțin sociabili, par neîndemînatici, timizi, dar trăiesc cu intensitate sentimentul naturii. Al patrulea tip, temperamentul nervos, caracterizează oamenii emotivi, mai puțin activi, dar care uită
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
pentru el. 10. „Astăzi a murit mama.” Chiar credeți că o aserțiune atît de simplă poate ieși din mintea unui scriitor ? Vă asigur că nu. Scriitorii sunt, în general, oameni complicați, sfîrtecați pe dinăuntru, contorsionați, plini de contradicții, roși de ambiții, foarte puțin generoși ca persoane sociale, deși ard pentru ideea de umanitate. Nu, vă asigur că Albert Camus nu și-ar fi început niciodată romanul străinul cu această frază dacă nu i-am fi furnizat-o noi. De altfel nici
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
am dorit să-l evit între noi, dragă domnule m. Vă spun toate acestea în timp ce dormiți ca să fie totul cît se poate de clar. 20. — Uite-i cît de liniștiți și calmi stau. nu se mai zbat, nu mai au ambiții, nu se mai înjură unii pe alții... Plimbările mele prin cimitir cu tanti masek au fost primele mele lecții de descoperire reală a resorturilor filozofice ale vieții. mătușa masek, sora cea mare a mamei, era de fapt și singura persoană
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de farmec și de conotații subtile. Pentru mine cuvîntul vraiște este unul cu o enormă forță de impact vizual și senzorial, evocativ și visceral. Omul-vraiște este cel care nu reușește să și pună ordine nici în sentimente și nici în ambiții, nici în cunoștințe și nici în convingeri, nici în reacții și nici în metabolism. El este activ dar ineficient, un om care îmbătrînește dar se încalță în continuare cu ghetuțe de copil, simte mai mult decît semenii săi, dar comunică
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
copiii de zece ani în curtea școlilor. mai ales refrenul („Unu, doi / Premiul nobel la gunoi”) fu gustat cu precădere de către cei mici. Într-o notă mai serioasă, cîteva sute de comitete de protest fură înființate în toată țara, cu ambiția de a obliga academia suedeză să-și facă mea culpa. Fură imaginate acțiuni de genul sit-in în fața cîtorva ambasade străine la București precum și în fața Parlamentului european de la strasbourg. românii din străinătate preluară ștafeta și se instalară în grupuri de cîte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să presupunem că două mîini cosmice iau planeta, ca și cum ar fi un recipent de făcut cocktail, și începe să o scuture. Și o scutură, și o scutură, și o scutură pentru a amesteca bine culturile și populațiile, istoriile popoarelor și ambițiile personale, modele și excentricitățile. rezultatul unei astfel de operațiuni este cartierul Queens. Deci, știam eu cîte naționalități diferite trăiau acolo ? nu, nu prea știam. Victor îmi ceru să spun o cifră. — Cincizeci ? — mai pune... — o sută ? ochii lui Victor fură
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu facultatea? Îmi închipui, greu, învățătură multă; poate nu era nimerit pentru dumneata, așa debil, fără nimeni. Felix se irită. Compătimirile acestea deplasate cu care-l înconjura din când în când familia Tulea și care se potriveau atât de puțin ambițiilor lui îl dezgustau. Avea încredințarea că G. Călinescu se pricepe în artă și literatură și disprețuia în sinea lui profund pe Titi, pe care-l socotea un prostănac. Totuși, Felix nu s-ar fi încercat niciodată să scrie. Era așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un semn prietenesc când îl zărea la curs, care se făcea la un ospiciu, îi punea mâna pe umăr când treceau în vizitele demonstrative, îl privea personal în ochi când explica un caz interesant. Felix, plin de mândrie și de ambiție, ceru într-o întrevedere permisiunea de a studia unele probleme de amănunt clinic și obținu nu numai aprobarea cordială și o temă de încredere, ci și inițiativa de a se folosi liber de biblioteca profesorului. Biblioteca se afla în sala
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cam agitată, puțin potrivită studiului. Prea multe senzații tari încerca în vremea din urmă. Nu era un an de când picase aici dintr-un mediu provincial și monoton și cunoscuse dragostea spirituală și pe cea fizică, răutatea oamenilor, lăcomia, nepăsarea, invidia, ambiția. Era liber, și totuși neliniștit, lipsit de ocrotire. Se simțea mai degrabă singur pe lume, părăsit. Crezuse în Otilia, și Otilia îl trădase. Georgeta era "o fată faină". Ea însăși îl sfătuia să n-o ia în serios. De vreme ce nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la orele când pot veni eu. Bietul băiat! Georgeta se lăsă pe genunchii generalului. În vremea aceasta, Felix mai mult fugea decât mergea. Sufletul lui era răscolit ca de o furtună mare. Venise la București cu gânduri de muncă, cu ambiții mari, găsise o fată așa cum o visase, îi jurase iubire și stimă pe toată viața, și acum ajunsese să doarmă noaptea la o individă suspectă. Firește, Georgeta era frumoasă, dar nu era decât o prostituată de lux. Probabil, gândi, își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aduse chiar aminte că văzuse între cărțile Otiliei un volum destul de vechi, Au jardin de l'Infante. Dar nu-l citise fiindcă nu-l atrăsese până acum poeziile. Îl interesau romanele care înfățișau cazuri de energie virilă, de tenacitate în ambiție, biografiile oamenilor mari, în genere toate cărțile care tratau despre problema educării voinței. În anul acesta întîi de facultate citise puțină literatură și foarte multe cărți de medicină. Mai mult decât risipirea, prefera profunditatea într-un lucru hotărât. Acum, însă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când femeia are încă nevoi sexuale, nevasta e o ființă care poate fi grațioasă și supusă. Apoi femeia, contrar credinței comune, devine frigidă și autoritară. Sexualitatea dispărută lasă în locu-i, ca focul care se stinge, un fum greu de derivate: ambiții sociale, iubiri inegale de copii, avariție. Cei mai mulți bărbați așa-ziși de acțiune nu G. Călinescu sunt decât involuntare victime ale nevestelor, ajunse la vârsta când femeilor le cresc mustăți și păr pe picioare, semn al regresiunii secrețiilor interne. Pe cea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bătrânul, dîndu-i-o de soție, a voit să-l păcălească, ea ar fi copleșită de rușine și el însuși n-ar mai fi fost în stare să suporte jena ei. Ceea ce făcea bătrânul era mijloc sigur de a-i înstrăina, prin ambiție, pe Otilia. Moș Costache stricase toată grădina cu materialele lui, și un copac, apăsat prea mult la rădăcină de cărămizi, începu să se usuce. Verile sunt înăbușitoare și prăfoase la București, și tot colbul de cărămidă sfărâmată, luat de vânt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]