24,313 matches
-
Vocea profesorului căpătase ciudate inflexiuni metalice. Suna străin, aproape ostil. Am ridicat din umeri cu nepăsare simulată: - Nu văd de ce n-aș fi de acord, deși, după modul În care ați formulat-o, condiția dumneavoastră seamănă mai mult cu o amenințare. - Deloc, e doar un banal avertisment cu care mă simt dator din motive de corectitudine. Ne place sau nu, trăim Într-o lume unde nimic nu se dă degeaba. Ai auzit probabil de butada lui Alan Guth: Se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este infinit mai simplu decât pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată a tipului cocheta consternant cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe care călăul o concede victimei Înainte de execuție. Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În frunte. Am răsuflat ușurat când individul s-a ridicat În picioare: - Înainte de a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sentimentul care mă Încerca În acele momente. Am revenit În camera (sau, mai bine zis, În celula) mea mai tulburat decât plecasem. Mi-era frică să adorm, aș fi vrut ca noaptea să dureze o veșnicie, chiar așa, Încărcată de amenințări și incertitudini cum era. Faptul că mi s-a părut a descoperi În tavan ochiul unei camere de luat vederi mai curând m-a nedumerit decât m-a surprins. La ce le folosea să mă mai și supravegheze? Poate doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
interesa Într-o asemenea măsură Încât nu s-ar fi dat În lături să mă suprime? Atenție, mi-am spus În gând, nu trebuie să bănuiască pentru nimic În lume ce Întrebări Îmi umblă prin creier. Ceva Îmi spunea că amenințarea inițială plutea, la fel de consistentă, asupră-mi. M-am silit să par degajat și nepăsător: - Și cu ce argumente v-a convins doctorul Wagner să-mi mai dați o șansă? Măcar să știu pentru ce trebuie să-i fiu recunoscător... - Cu singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se stingea atins de o boală enigmatică și fără leac. Ucenicul imprudent a făcut ulterior, fără mari dificultăți, ce mai era de făcut: a sustras manuscrisul Codului, care a fost distrus. Bătrânului filozof i s-a pus În vedere, sub amenințarea morții, să păstreze secretul și să nu vorbească niciodată cu nimeni și nicăieri despre opera la care trudise. Să uite, pur și simplu, de Codul lui Alexandru. Ceea ce Aristotel n-a făcut: dispariția textului Îl afectase profund, cufundându-l Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hai să le spunem pe nume, masoni timpurii din Grecia? Roma nu reprezenta Încă mare lucru pe harta Europei anilor 300 Înainte de Hristos, o mențiune a lui Diodor conform căreia Alexandru resimțea cetatea lui Romulus și Remus ca pe o amenințare fiind considerată de cei mai mulți dintre istorici un anacronism strident. Și totuși, doar o sută de ani mai târziu, În 212, legenda spune că, În timpul asediului orașului Siracuza, grecul Arhimede, care, nederanjat de iureșul luptelor dimprejur, desenase pe nisip o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
minute imaginația s-o ia razna, și poftim ce bazaconii culegeam. Concomitent, pe pista de rezervă, mintea Îmi lucra conștiincios la varianta doi, care câștiga vertiginos teren: fuga. Evadarea. Mă hotărâsem să risc cu orice preț. De ce acum, când presiunea amenințării ce mă copleșise inițial părea să se fi atenuat, n-aș putea să spun. Reflexele mele inverse, probabil... În orice caz, decizia de a-mi Încerca șansa n-avea nici o legătură cu arma primită de la Eva. Le-am pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la capătul căreia se afla dama de alb. Am impresia că Howard a avut atunci un moment de ceea ce se cheamă orbire șahistă - se Întâmplă ca jucători de elită, mari maeștri internaționali, candidați la titlul mondial să nu sesizeze câteodată amenințări iminente, simple, pe care le vede și le evită orice Începător. E ceva absolut inexplicabil la valoarea, experiența și nivelul lor de concentrare, mai ales că orbirea nu se petrece În partide de pregătire, ci În turnee importante, În meciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acum și pentru totdeauna. N-am nevoie de părerile, observațiile și comentariile nimănui, fiindcă nimeni n-a trăit ce-am trăit eu și nimeni n-a cunoscut ce mi-a fost dat mie să cunosc. Încă o dată, nu-i o amenințare, e un avertisment de care Însă ar fi bine să ții seama, n-o să-l mai repet! Profesorul Adam se enervase. Rău. M-am grăbit să-i cer scuze pentru Întrerupere - făcusem o greșeală neținându-mi gura, nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nu ne aflăm, cum credea Fukuyama la momentul scrierii cărții, În fața sfârșitului istoriei; mai degrabă, Înaintea Începutului ei. Dar, mă rog, treburile astea au legătură cu convingerile mele, nu cu șocul pe care trebuie să-l fi produs În Centru amenințarea cumplită pe care o reprezenta exhibarea publică a credinței autorului Sfârșitului istoriei, că democrația liberală Înseamnă capătul evoluției umanității și garanția noului ei viitor. Desigur, era un punct de vedere, o idee, dar subteranii știau foarte bine că o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și altfel decât crezusem În suficiența mea doctă. Mai mult, mi-am dat seama că hazardul, În cosmica lui parșivenie, a făcut din comentatorul detașat care fusesem un martor și un participant implicat la consumarea acestui moment grav, Încărcat de amenințări, prin care trece omenirea. Nu omenirea abstractă, conceptuală, cu a cărei reprezentare foarte vagă și aproximativă ne mulțumim atunci când vorbim sau scriem despre ea, când o anvizajăm ca obiect de studiu; una extrem de concretă, de fragilă și de vulnerabilă, alcătuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcea Zoran, Îmi aducea din nou aminte că Îi datoram supraviețuirea sau Îmi sugera că dacă nu marșez la propunere devin inutil și, prin urmare, eliminabil? Cum trebuia să iau spusele lui, ca pe un compliment ori ca pe o amenințare? Zâmbetul lui mecanic nu mă ajuta deloc să ghicesc răspunsul bun. - Aș mai avea o Întrebare: ce Înseamnă, practic, „controlul și manipularea istoriei”? Sună incitant, dar și destul de ambiguu, trebuie să recunoașteți. - Domnule profesor, știți care este unul dintre defectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
faptul că surprinzi pe cineva ieșind dintr-o Încăpere unde n-are ce căuta și unde n-are nici dreptul să intre, da. Iar dacă acel cineva nu pare dispus să țină pentru el ce-a văzut, nici chiar sub amenințare... În altă ordine de idei: Adam, caută, te rog, să nu te mai gândești tot timpul că lumea din jurul tău n-are altceva mai bun de făcut decât să caute motive pentru a te acuza. Îți cer să judeci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de mediocritate care desparte Îndemânarea de talent. Nu intuiam, cum să spun?, senzorial potențialul pericol care germina În neutralitatea unor mișcări cuminți, aparent pasive, și mă trezeam surprins În poziții dificile datorate nu adâncimii și subtilității jocului adversarului (la reluare, amenințarea se Întrezărea de la o poștă, nu era mare filozofie), cât faptului că al șaselea simț, care campionilor le semnalizează prompt apropierea catastrofei, la mine nu funcționa, pur și simplu. O verificasem dureros și-n viață, cu ocazia despărțirii de Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Zoran, În nici un caz... - Atunci, de la hoață: copleșită de remușcări, a venit și s-a spovedit la tine! Să fim serioși... Cum ai determinat-o să mărturisească? - Există două metode de convingere, la care nu rezistă aproape nimeni: banii și amenințarea cu moartea. Eu m-am folosit de a doua. Liniștește-te, nu sunt mândră de ce-am făcut, Însă n-am avut de ales, crede-mă. Acum putem să ne Întoarcem la treburile noastre? Da, acum puteam, inima mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se uitau cu ură spre ușă. Să vedeți că iară ne dă varză - spuse deodată mohorât unul din cei mai slabi comeseni, un lungan cu mustață rară ce ședea exact vizavi de Metodiu și vorbele lui căzură greu, ca o amenințare. Femeile își făcură repede cruce. — Sau spanac - continuă sumbru lunganul. Vedeți că nu ne-a pus cuțite. Instinctiv, cu toții, se uitară la tacâmuri: într-adevăr cuțitele lipseau, erau numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-nțeleg că retorica înflorește mai ales sub presiuni de tot felul? - întrebă Grigorie al XV-lea. — O, da, sanctissime - răspunse Metodiu. Retorica-nflorește în vremurile tulburi, iertați-mă că sună a vers, n-am vrut. Unde nu e urmă de-amenințare, nu e picior metric de retorică, ca să zic așa. Ele merg mână-n mână. Din două una: ori ai oaste mare și-atunci nu-ți mai trebuie retorică, ori ai oaste puțină și-atunci taci. De-o pildă: cunoașteți Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zi și pe aceeași rută au dispărut trei mașini despre care nu se mai știe nimic. De fiecare dată când întreb de ele mi se răspunde în doi peri și acum, dintr-odată, raliul se oprește din cauza a nu știu ce ciudate amenințări teroriste. N-oi fi eu cel mai bun ziarist din lume, dar prost nu sunt și de aceea bănuiesc că există o legătură între cele două cazuri. Întotdeauna te-am ajutat, dar dacă de data asta nu-mi dai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care să-l abordeze responsabilul de relații publice al organizației pentru a-i mai stoarce vreo informație fără să fie nevoie să menționeze discuția cu Gunther Meyer, când în tabără se răspândi zvonul că se găsise o rezolvare la problema amenințărilor teroriste. — O parte din traseu se va face cu avionul! Mulți nu-și putură ascunde tulburarea și chiar stupefacția. — Cu avionul? — Exact! — Există într-adevăr posibilitatea de a transporta o sută patruzeci de motociclete, o sută trei zeci de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pisica cu interlocutorul său. Și nu era mai normal și mai practic să-i aduci pe nefericiții ăia în tabără, în loc să-i lași să se deshidrateze pe căldura asta? — Așa e, doar că nu voiau să-și abandoneze mașinile. În ciuda amenințărilor teroriste din cauza cărora s-au suspendat câteva etape ale raliului? - austriacul dădu din cap, păstrându-și zâmbetul ironic. Sper că nu mă consideri atât de tâmpit încât să cred că organizația pune în pericol viețile a șase oameni și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu acreală. Și nu-mi place să omor prostește pe cineva care nu mi-a făcut nimic și, pe deasupra, mai e și rănit. — Ascultă!... - spuse Mecanicul pe un ton ce nu admitea replică și în care se ghicea o ușoară amenințare: N-am de gând să mă întorc ducând în spate pe unul care mâine ar putea să povestească oricui ar vrea să-l asculte că l-am împușcat din greșeală. Ordinele mele sunt clare: sau vii, sau morți, dar sănătoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
devenit și ei deștepți și buni la inimado. Asta, bineînțeles, ca să agațe toate femeile din imperiado, din mondado. Numa’ asta-aveau în tête, le monde était plein des imbéciles, ça c’est pour surado. Da’ să continuăm povestes. La plus grande amenințare de l’imperio venea atunci din partea musulmano de la granița de nord cu’imperies. Le most cumplito del amenințares, parce que musulmanado erau triști, răi și plini de dirt. Puțeau de îți venea să te dai cu capul de pereți, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în aparență, prin a căror deloc dificilă decriptare apoi ar fi fost posibilă înțelegerea Luminii și refacerea Întregului. O amenințare aparentă la adresa vieții. Salvarea ei. Cuvintele arabe prinseră a mișca furtunos, modelând nisipul, schimbându-și semnificația la intervale neregulate, nu mai lungi de două secunde. Furtuna începu astfel, covârșitoare, înecând totul în particule minerale, în semne din alăturarea cărora ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
minusculii și oribilii săi pantofiori, mult prea mici pentru statura sa, părând astfel că bate în retragere. Deodată răcni speriat spre cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de înspăimântat de o amenințare nevăzută venită din partea stelelor. - Domnule Euripide! urlă Maro exasperat. Ce se întâmplă? Pe neașteptate am sesizat că în atmosfera deosebit de încărcată a cenaclului lui John Euripide se strecurase încă ceva, o stare cu totul și cu totul nouă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
devenise și mai acut. Acum, deși se întorsese cu fața la liziera pădurii, senzația că este privit de undeva din spate, era și mai intensă. Nu se putu controla și își aruncă privirea din nou spre vârf. Iarăși nimic, nu vedea nici o amenințare venind de acolo și totuși spaima punea stăpânire pe el. Se răsuci pe călcâie și examină cu atenție linia copacilor. Bineînțeles nici acolo nu părea să fie nimic periculos. Și totuși, putea să jure că cineva îl pândește, așteptând doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]