6,661 matches
-
fereastră. Aveam crampe, simțeam în josul pântecelui o durere lemnoasă, uscată. Nu mă puteam gândi la nimic, dar când închideam ochii sub pleoape vedeam foarte clar imagini din ziua nesfârșită care trecuse: foișorul, fetele îmbrăcate de nuntă, în plin soare de amiază, fața Esterei... Au trecut minute bune până să-mi dau seama că strângeam ceva în pumnul drept. Am crezut un moment că era scoica, dar aceasta se afla la locul ei, sub pernă. Nu aveam destul curaj să deschid pumnul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-și piardă culoarea de păcură. Curând s-au aprins felinarele electrice și, de la fereastră, putea vedea acum strada până la catedrală. A așteptat să înceteze ploaia, apoi s-a coborât și s-a îndreptat spre postul de poliție. - Puțin timp înainte de amiază, începu pe un ton neutru, pur informativ, două doamne au plecat, hotărâte să urce spre Trento. M-au întrebat dacă cunosc un drum care să evite serpentina. Le-am arătat direcția, dar le-am sfătuit să amâne excursia, pentru că riscă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
protejează numai pe sine preferând descătușări limitate de energie spirituală în locul unei târzii dar radicale desubstanțializări impusă de un impact amplu și covârșitor. Aici se acceptă revărsarea fragmentară a strălucirii precum punctele stelare din bezna nopții senine pentru a evita amiaza cascadelor de incandescență solară. Iată, așadar, cum fragilitatea copilăriei și a adolescenței, echilibrul de sine al maturității, descendența calmă aferentă apusului de viață dar și momente excepționale ce pot tranzita pelerinajul terestru al omului precum atingerea erosului și a muzelor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
către transcendența în care speră să-și regăsească tihna nepătimirii corporale. Suferindul deficiențelor trupești se apleacă peste noi valențe și potențialități ale lumii învăluitoare, aspecte ce sunt ascunse neatenției cotidianului grăbit, detalii ce indică, asemeni unor mici ferestre deschise în amiaza senină, lumina unei armoni transcendente. Iar cel ce îndură suferințele cauzate și susținute de motivații spirituale sesizează, plecând dinspre propria experiență ontică, constanta binelui și a răului, a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza mare și-a omorât lume necăjită, și femei care venise să ia lemne. Da ei nu-ș cum apucase să fugă-n pivniță la Spală-Varză. — Ei, oi pleca și io... spune. Că mulți purici p-aici n-are la ce să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și, deodată, rămâne-n loc, buimăcită. Drace, își zice. S-a oprit în loc. Doi metri e d-aici de unde e ea și pân-la ușa dân față. Doi metri, nici mai mult, nici mai puțin, doar atâta. Bate-o lumină de amiază, vede bine pân ea, n-o orbește ; atâta, că nu-i vine să-și crează ochilor. Nu pricepe. Și guguștiucii, zvârrr ! spre mansardă. Ca să vezi, zice, că nu dinspre oraș vine... Ca să vezi, că nu dinspre poartă vine-ncoa. Ca să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e, da stăm noi împreună de patruj-nouă de ani ! ? Stăm. Ursuz, mut, rău de clanță, da, după ce-am închis prăvălia, s-a băgat el la fabrică să avem și noi o pensie la bătrânețe ? Și când îl vedeam la amiază cum vine, ditamai namila, în salopeta aia albastră a lui, și se mai și scărpina pe mâini, făcuse-o urticărie de la chimicalele-alea, dar-ar dracu-n ele : și lapte-a băut, și ce n-a făcut, da de râia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amintești dispoziția catului de sus : așezarea camerelor ale căror ferestre dau spre grădină. Dormitoarele deci, budoarul Mărguței, băile, vis-à-vis cabinetul de studiu, dar etajul mansardat ? Camerele servitorilor ? Atâtea și atâtea încăperi, atâtea și atâtea ferestre, lucind în soarele copt al amiezii, pe care le simți lacome, devoratoare, îndreptate spre tine. Istovit, îți sprijini umărul de trunchiul neted al bătrânului cireș, de la toate ferestrele nenumărate priviri, nenumărate suliți se înfig în trupul tău de efeb, de feciorelnic Sfânt Sebastian... între timp, ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întâmplător așa cum, tot aproape întâmplător, în istoria unui tânăr stat se alege o anume zi - în fapt banală - pentru a se face din ea sacră sărbătoare națională ?... Indiferent de motive, nici de noi înșine bine știute, finisându-și dichisurile de după amiază, Sophie apărea în cadrul ușii - toată o învârtejire de volane parfumate - și se instala răsfățată în jeț, nemaiavând altă grijă decât liniștea soțului ei și servitul ceaiului. De ce nu am strigat atunci Verweile doch ? M aș fi îndurat să opresc însă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vara aceasta ; o binevenită nonșalanță i-a îndul cit ținuta, prea strict funcționărească. Cineva trebuie să îl fi învățat că mica neglijență dă gust, ca un praf de piper, unei costumări ireproșabile. Profesorul simte că e prea locvace în după amiaza aceasta. Îl împinge să vorbească un sentiment tulbure și ușor neplăcut, pe care îl tot trăiește de la un timp, s-ar putea opri asupra lui, l ar putea analiza... Numai că el evită să îl privească de aproape. — Dificultățile survenite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum se prăvălesc în spatele tău bătăile pendulei... Am uitat să vă întreb dacă a ajuns până la dumneavoastră zvonul demisiei lui Brătianu, aruncă tânărul. — Demisie ? ! Profesorul repetă plictisit, după el. N-are nici un chef să-i mai răspundă, după ce toată după amiaza a vorbit inutil. Inutil, inutil ! acest june nu știe decât să-i dea înainte cu întrebările lui stereotipe care la ce ar putea să-i folosească ? O păpușă mecanică, ce novitale, quoi de neuf ? Iată singurul lucru ce știa a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la dumneata azi, sun, și nimic ! Nu răspunde nimeni ! Când îmi luasem gându și ziceam să plec, o auz : Intră, te rog, și scuză-mă, madam Delcă ! Eee-tee, să te scuze ăl cu coarne ! Că dormi de te-mpuți pân-la amiază ! Și când intru, ce să vezi ? întuneric beznă ! Să-ți rupi gâtu, să-ți rupi picioarele, să nu mai scapi viu d-acolo ! Bâjbâi io, mă lovesc de toate alea, mese, scaune, bâjbâi toți pereții și dau să aprinz lumina
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care fiecare față îl dădea prietenului ei. A doua zi tinerii căsătoriți se duceau la nași și îi semănau cu grâu, cu nuci și cuburi de zahăr. Se duceau cu colăci și mere și le dădeau de pomană. După amiază se începea hora la care se adunau băieți, fete și tineri căsătoriți. Sărbătorile se încheie cu bălul.
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA VĂLENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bojoagă Ionela () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2076]
-
și aruncă cu frunze În noi cînd trecem glorioși pe sub ei. Dimineața facem pregătire pentru jurămînt, răsună aleile de ropotul bocancilor și de cîntece despre un eroism care nu prea se regăsește În realitatea noastră de zi cu zi. După- amiezile sîntem adunați pentru diverse munci. O parte a unității se extinde sau se renovează și camioanele cu materiale de construcții trebuie descărcate, așa că singurul lucru eroic În toată povestea sînt spinările și brațele noastre. Locotenentul bateriei noastre e tot un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar comandantul care conduce Întreaga procedură ne declară oficial soldați și freamătul mulțimii de părinți se transformă În urale și aplauze. Cele două grupuri de oameni se contopesc, cu emoție și mîndrie, sub soarele palid de sfîrșit de toamnă. E amiază. Ni se dă voie să ieșim la poartă, există acolo un spațiu cu niște mese amenajate pentru astfel de Întîlniri, pe lîngă gard, În jurul parcării. Găsim loc pe o bancă. Mă dădăcește, Îmi dă sfaturi, bazîndu-se pe lucrurile pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
4 ieșim Împreună pe poarta unității. Pe el Îl pescuiește din parcare aceeași Dacie verde de la jurămînt, la fel de plină cu tot neamul lui de agricultori. Îl Înhață o mînă iubitoare și Îl Îndeasă cu greu undeva În spate. E o amiază rece de Început de decembrie, asfințitul anemic scoate efecte de filtru sepia, alungind umbrele șterse ale plopilor peste asfaltul șoselei. Am biletul de permisie În buzunar, am niște bani În portofel, am stomacul gol și simt cum sîngele ar putea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu se poate face nimic?? ? Nu, mai ai un an și o lună, dar să lăsăm asta. Te Întreb... totuși... de ce? De ce? Pentru că e frig și umed, o climă ca În purgatoriu; pentru că la ora 4 fără un sfert după- amiaza, pe cerul jos, un stol de ciori caligrafiază cu litere mărunte același mesaj năucitor: iubite prinț, ai căcat-o - și nici nu vor scrie vreodată altceva; pentru că Ceaușescu e viu și veșnic, iar mie mi-e foame și magazinul alimentar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se Întîmplă ceva aproape de negîndit. Dar ceea ce Îi spune securistul Îl ia pe nepregătite: — Ați face bine să Începeți să mîncați carne. Îmi doresc foarte mult să vă văd la o coadă la carne, unde să vă petreceți o după- amiază Întreagă. Vă lipsiți de această preocupare și vă petreceți prea multă vreme acasă și cine știe ce idei vă mai vin... Ca să nu mai spun... că mă Îndoiesc că lipsa cărnii vă priește. Stau așa și mă Întreb unde am ajunge dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a demoraliza orice alte Încercări de rebeliune. Efectul nu e deloc cel scontat, mulțimea strînsă aici protestează vehement, demonstrația militară e gratificată cu huiduieli și foarte curînd lozincile Împotriva regimului din ziua anterioară se fac iar auzite. PÎnă spre orele amiezii situația se reconfigurează În sensul unor noi lupte de stradă. Manifestanții par mai numeroși și mai Îndîrjiți, pe zidurile clădirilor din centru apar scrise mesaje subversive, sînt sparte vitrinele unor librării și tomurile masive cu Înțelepciunea Supremului sfîrșesc În flăcări
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
usturoi! Fă-i așa cu niște roșii, mai zice el frecîndu-și pumnul mîinii drepte În căușul palmei stîngi. MÎine e acest tren care se deplasează Înșelător și din a cărui inimă se ridică două dîre de fum aurii, În lumina amiezii de aprilie, două dîre de fum pline cu muzică populară și cu răcnete vesele: Hai liberareee! The Future is... De alegeri În concediu, la oraș Reușesc, cumva, să nu ajung fruntaș, așa cum Îmi dorea comandantul de baterie. Cum ar fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tratament cu puncții), fumînd Lexington sau JPS și Îndopîndu-ne cu căpșuni și cireșe la grămadă dintr-un castron enorm (am pus la grămadă tot ce ne-au adus părinții la prima oră), ne retragem la odihnă În saloane. Dar liniștea amiezii e spartă de un moment intens. Unul din colegii lui Rică face o criză. E un tip micuț, cu țeasta tunsă, pare un copil. Strigăm la asistentă din ușa salonului În timp ce el tremură și se curbează violent, gura i s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mare depozit de mărfuri și vase și mă întreb cum arăta odinioară vechiul port al republicii maritime, dar acest port cred că era în spatele meu, spre centrul vechi al orașului. Incerc să intru într- o biserică, uitând însă că în timpul amiezii, în Italia, aproape totul este închis, așa că îmi continui drumul prin orașul trepidant, plin cu mașini. Nu-mi place, dar îmi zic că în curând voi părăsi orașul și va fi mai bine. Si așa și este: părăsesc orașul, mergând
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că în multe locuri este închis, că acum nu merge nimeni pe el, și să merg singur prin zone izolate, sau blocate, nu se poate, așa că nu-mi rămâne decât această variantă. O să văd mai încolo cum merg lucrurile. După amiază ajung la Spotorno. Davide vorbise cu parohul de aici, don Camillo, pentru a lua masa împreună. Dar am ajuns târziu, prea târziu pentru prânz. Totuși, am observat că tacâmul meu rămăsese neatins pe masă. Mergem împreună la un cămin de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și faptul că nicăieri nu aud muzică ce te asurzește, și nu văd mizerie, resturi aruncate pe plajă sau în alte locuri. Este un nivel de civilizație pe care îl apreciez foarte mult. Apreciez și faptul că bisericile, cu excepția orelor amiezii, sunt deschise și destul de îngrijite. Este atât de reconfortant să te retragi în liniștea lor pentru rugăciune. Cum spunea Paola: nu poți sta în picioare dacă nu știi să stai în genunchi în rugăciune. In seara aceasta, la Alassio m-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
adaug că noi trebuie să purtăm crucea în inimă. Ies și-mi reiau drumul pe trotuar, șchiopătând ușor, în zgomotul mașinilor pe care-l suport totuși fără mare dificultate. Cu greu ajung la Ventimiglia, unde catedrala este închisă, fiind timpul amiezii. Mai am 12 km până la frontieră. In câteva ore voi ieși din Italia, după 210 km parcurși în cinci zile. Dar mă doare rău piciorul stâng și mă opresc într-un bar lângă catedrală pentru a lua o doctorie
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]