3,631 matches
-
o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de el, provocându-i dureri și câțiva servitori stând În jurul lor, căscând gura, rânjind - oameni simpli care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea locului unde consemnez aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente pentru micul dejun), amuzându-se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea locului unde consemnez aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente pentru micul dejun), amuzându-se În mod similar la vederea unui pisoi care chinuia un pui de veveriță - lăsându-l să fugă câțiva centimetri, apoi repezindu-se din nou la el. Aproape nu mai avea coadă și ciotul rămas sângera. Întrucât nu putea să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
inclusiv vagoanele de dormit, a fost invadat de soldați mai mult sau mai puțin bolșevizați care se Întorceau acasă de pe front (li se spunea „dezertori“ sau „eroi roșii“, În funcție de vederile politice ale persoanei respective). Fratele meu și cu mine ne amuzam Încuindu-ne În compartiment și dejucând astfel orice tentativă de a fi deranjați. Mai mulți soldați care călătoreau pe acoperiș ne ajutau să ne distrăm și mai bine, Încercând să folosească, fără succes, ventilatorul compartimentului nostru ca toaletă. Fratele meu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unde, desigur nimeni nu putea evita familiaritatea cu omniprezentul portret al Führer-ului), când noi, tu și cu mine, am stat În fața unui rond de panseluțe palide, ale căror fețe ridicate etalau o pată neagră ca o mustață și ne-am amuzat teribil când eu am sugerat destul de prostește asemănarea lor cu o mulțime de capete de mici Hitleri. În mod similar, pot identifica o grădină Înflorită din Paris drept locul unde am remarcat În 1938 sau În 1939, o fetiță liniștită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu Gh. Udr. a fost poate cea mai frumoasă din viața mea. Ne uneau foarte multe lucruri, de la simpatia față de „U” Cluj la admirația față de literatura rusă. Născocisem împreună un joc, un joc de stradă i-aș zice, care ne amuza teribil și care se baza pe verificata lege a contrastului, producătoare de sigure efecte hilare. Căutam printre trecători oameni care să semene întrucâtva cu profesorii noștri de la Universitate, dar să se și deosebească frapant de ei prin ceva - în descoperirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aceasta l-a împiedicat probabil să se îmbete), i-a reușit ceva, a avut o satisfacție, nu mai știu, cert e că perorează, se laudă, dar chiar și lăudăroșenia îi „iese”, e simpatic, inteligent. Laitmotivul său, neobositor, spumos, care mă amuză și mă înduioșează, e că „pe mulți i-ar fi putut băga el în galoși”. Îl cred, așa e, cu calitățile lui ar fi putut face mai mult decât mulți alții... Viața însă... Împrejurările... Ne simțim apropiați, cum nu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
schimb, un perfect accent ardelenesc, de care era mândră; i se întâmpla uneori să amestece limbile, să-i scape câte un „cerez” (peste) „pădure”, sau „sabaki” (câini) i (și) „mâță”, expresii rămase celebre, de care eu și soră-mea ne amuzam copios. Avea o prietenă, al cărei nume - neobișnuit - revenea mereu pe buzele ei: Vioara. Ținea, ca și mine, cu „U” Cluj. Mama i se confesa, căci tanti Tony, serioasă și discretă, era întotdeauna de partea ei. După mutarea noastră la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încetișor. Descoperirea mă înveselește, râd și o strig, ca să o readuc la datorie, să privească mai departe filmul căruia îi trăsese clapa. Doina mă mustră. E prea târziu însă: mama s-a trezit deja, nu e deloc supărată, zâmbește „vinovat”, amuzându-se ea însăși de situația în care se află: prinsă „în culpă” și „demascată”. Izbucnim în hohote, „incidentul” ne-a apropiat și mai mult, privim acum din nou cu toții filmul și ne simțim excelent... [Și totuși, abia mai târziu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dreptunghiului, e fereastra, prin dreptul căreia trece oricine intră în curte (scârțâitul portiței mi-l semnalează: am avantajul de a-l vedea fără ca el să mă vadă). Cum însă în curte la noi intră rareori cineva, faptul mai curând mă amuză decât mă deranjează (e întotdeauna amuzant să vezi pe cineva care nu te vede). La fereastră e așezat biroul, la care cândva își făcea socotelile sale de contabil tatăl Doinei, un om drag mie deși nu l-am văzut decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai goală, mobila puțină părea să se fi ghemuit ea însăși, de spaimă; pe mine și pe Jeni furtuna de afară ne impresiona doar; constituia un eveniment; frica exagerată a lui tanti ne mira și, probabil, în taină, ne și amuza un pic; se acoperise cu o pătură, țipa de câte ori tuna, de parcă tuna numai pentru ea; sperietura de femeie încă tânără și frumoasă? Tunetul viril constituind în subconștientul ei un substitut al violului? Un nou tunet pare că vrea să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu nuci, după lăsarea întunericului trec pe lângă două doamne în vârstă îmbrăcate în negru care însoțesc un băiețel foarte mic, de vreo trei-patru ani, exact în clipa în care un pui de pisică invizibil începe să miaune sfâșietor. Lamentația îl amuză însă pe copil, care râde înveselit, pare a se distra copios: „l-a părăsit mama lui”, ține să explice una dintre femei, cu vizibilă intenție de a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă. Care, derutându-ne și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
muscă, să nu mai poți să ridici măcar un deget! O, dacă ai reuși, frumos așezat (de alții, ca un prunc neajutorat) în sicriu, cum te afli, să ridici doar un deget, nu neapărat amenințător, ci așa, ca și cum te-ai amuza să te uiți la el, să ți-l contempli! Cum s-ar schimba atunci, brusc, lucrurile, raportul de forțe atât de nefavorabil ție până în acea clipă! * Cândva, m-a obsedat un gând monstruos, de un orgoliu nesăbuit. Baza reală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi putut considera liniștit cel mai verde român) am spus câtorva prieteni, în majoritate evrei, adevărul: iată cine sunt, ce origine (etnică) nesănătoasă am. Mai și glumeam pe această temă. Îmi amintesc că Lucian Raicu însuși a binevoit să se amuze când, într-o zi, i-am declarat că mă socot al doilea critic bulgar de pe mapamond și din toate timpurile (după Țvetan Todorov, firește). Mi se părea imposibil ca în Bulgaria să existe un critic mai bun decât mine! Proverbiala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu m-a simpatizat niciodată și care, după apariția Dicționarului personajelor lui Dostoievski, mă numea, în derâdere - s-a găsit și cine să mă informeze, un poet malițios - „bulgarul abisal”. De data aceasta, vrând-nevrând, a fost rândul meu să mă amuz. Eticheta pe care mi-o lipise Paul Georgescu era, trebuie s-o recunosc, spirituală. Dacă pe mine mă disprețuia, pe Dostoievski îl detesta. De pe poziții, nu atât marxiste, cât leniniste (dacă ținem cont de faptul că, într-o scrisoare, particulară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
marea lui experiență penitenciară, o declara viciul suprem. Nu există teme grave și teme superficiale, există numai privire superficială și privire pătrunzătoare, profundă, indiferent de obiectul ei. Pretinșii serioși nu au acces la profunzime, și nu știu nici să se amuze. Observați că pseudo-amuzamentele lor sunt totdeauna costisitoare și în fond plicticoase (iluzia de a petrece bine le-o dă prețul ridicat, în vreme ce marile amuzamente sunt gratuite, fiind ale inteligenței). Frivolul, prin atenția la detalii minore, fugitive, obține o pătrundere oblică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
șase locuri, unu-l ocupam eu, celelalte cinci fiind ocupate de un grup de tinere sportive, în blugi, cu pulovere, din care două - extrem de drăguțe, restul - tinere, în orice caz - foarte drăguțe ; aveau și o chitară. Au râs, s-au amuzat, era un spectacol fermecător, care a făcut să treacă foarte ușor cele opt ore de drum, da’ nici pomeneală să poți să te gândești la o conferență. Prin urmare, vin în fața Dvs., într-adevăr, cu, abia acum anxietatea pe care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Ungeheure, în sensul lui Otto, cum s-ar spune, un fenomen oarecum înrudit cu sacrul, ceva așa, uimitor, ceva teribil, ceva insutenabil. Și acest lucru cred că se remarcă esențial la marea artă comică. Oamenii n-o remarcă pentru că se amuză, se amuză grozav. Dar este o esență teribilă, de spaimă, în creația mare comică, din cauză că este revelantă a abisului, a vidului uman ; mai corect a vidului, a cavității. Inconfortabilă senzație, de nedorit și de necăutat, dar extraordinară și care constituie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sensul lui Otto, cum s-ar spune, un fenomen oarecum înrudit cu sacrul, ceva așa, uimitor, ceva teribil, ceva insutenabil. Și acest lucru cred că se remarcă esențial la marea artă comică. Oamenii n-o remarcă pentru că se amuză, se amuză grozav. Dar este o esență teribilă, de spaimă, în creația mare comică, din cauză că este revelantă a abisului, a vidului uman ; mai corect a vidului, a cavității. Inconfortabilă senzație, de nedorit și de necăutat, dar extraordinară și care constituie (de necăutat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vidului uman ; mai corect a vidului, a cavității. Inconfortabilă senzație, de nedorit și de necăutat, dar extraordinară și care constituie (de necăutat în forma ei pură), în forma ei artistică, latura comică, pe care o căutăm, care ne distrează, ne amuză. Dar fenomenul există virtualmente acolo, cu această putere, cu această colosală potențialitate. Asta mi se pare că trebuie subliniat în ce privește marea artă comică și, în speță, la Caragiale. Această putere colosală pe care o are revelația abisalității și luciditatea cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fără îndoială pe Mateiu, ofensându-i fumurile boierești și contrariindu-i grija de a-și compune un fason de dandy imperturbabil ; îl va fi făcut să și pluseze în această poză. Dar nu se poate să nu-l fi și amuzat în aceeași măsură. „Cam sătul de la un timp de savantlicuri, simțeam nevoia să petrec, să râd. Și așa cum m-a făcut atunci, de la amiezi până seara târziu, Gorică, l-a răscumpărat față de mine de toate păcatele”, concede la un moment
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Teodoreanu, când apăruseră primele două volume din La Medeleni, și amintind cartea de debut a autorului, Ulița copilăriei, Ibrăileanu spune că aceasta e „într-un sens ca Oamenii din Dublin ai lui James Joyce față de Ulysse”. Firește, astăzi ne poate amuza alăturarea acestor autori, însă în epocă perspectiva era cu totul alta - și cine mai pomenise până atunci la noi de Joyce ? Tot el a fost printre primii care au scris despre Proust, într-un fel pasionat și pasionant (să nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a paradoxului propun următoarea : nu pot să sufăr umorul care izvorăște din lipsă de seriozitate” (id.). Nici nu e de fapt umor cel care izvorăște din neseriozitate, nu e decât jovialitate idioată. De fapt, neserioșii nici nu știu să se amuze, iar râsul lor pe mine mă deprimă. Marius Robescu iubește râsul și îi știe rostul. Iată o declarație șocantă (șocantă, cum e de obicei sinceritatea și cum e totdeauna adevărul) : „Am văzut oameni care plângeau ascultând sau citind poezii. Mie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Z. Sigur că ar ieși ceva monstruos să compui o ființă din trei, și restul să-l trimiți printre „materialele” de rebut. S-ar putea spune că există în mine ceva malefic, ceva în spiritul lui Lilith, care se amuza să-i lege de coada ei lungă pe bărbați și să-i ducă spre apa în care îi va îneca. Scriind nuvelele trăiesc invers decât în realitate, totul începând în fantezie cu sfârșitul, moartea. Altă sămânță malefică în caracterul meu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Seara, în vizită cu Andrei (Bart) la prietenii noștri, Vincenzo Lanza (corespondent italian de la Repubblica) și soția lui suedeză, Gitta. Suntem serviți regește, ca în Italia. La un moment dat, Andrei spune povestea penisului, a lui Creangă. Nu m-a amuzat deloc. În suedeză, totul părea de o penibilă vulgaritate. Rudolf Nurejev a murit la cincizeci și șase de ani, atac de cord se spune, dar noi, jurnaliștii, am aflat adevărul repede: SIDA! Corpul superb și geniul lui Rudolf nu i-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu cunoștințe folositoare. Doar aerul ce-l respiram în acea pădure ozonată, unde era așezată școala, la marginea orașului, ne purifica și ne calma! Și așa ne aducem aminte azi, cu surprindere, că eram toți o familie a normaliștilor. Ne amuzăm când ne amintim, de parcă a fost ieri, cum un coleg mai norocos făcuse rost, el știa cum, de câteva grăunțe, pe care le împărțea cu duioșie tuturor celor din jur, fiecăruia câte puțină Acestea, coapte pe o tablă ruginită în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]