12,966 matches
-
din București, muzeograf la Muzeul de Artă Populară Greacă din Atena, colaborator științific la Institut für Deutsche und Vergleichende Volkskunde și la Museum für Völkerkunde din München. Este membră a unor societăți naționale și internaționale din domeniul culturilor și literaturilor antice, al culturilor orientale, artei populare, antropologiei, culturii grecești moderne. M. a tradus în limba română capodopere ale literaturii grecești antice și bizantine: Heliodor, Teagene și Haricleea (1970), Ana Comnena, Alexiada (1977), Romanul grecesc (1980) însoțindu-le de un bogat aparat
MARINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288034_a_289363]
-
și la Museum für Völkerkunde din München. Este membră a unor societăți naționale și internaționale din domeniul culturilor și literaturilor antice, al culturilor orientale, artei populare, antropologiei, culturii grecești moderne. M. a tradus în limba română capodopere ale literaturii grecești antice și bizantine: Heliodor, Teagene și Haricleea (1970), Ana Comnena, Alexiada (1977), Romanul grecesc (1980) însoțindu-le de un bogat aparat critic. În etnografie și artă populară, a urmărit circulația motivelor decorative prin intermediul obiectelor comercializare la mari distanțe. Un alt centru
MARINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288034_a_289363]
-
aparat critic. Fără a falsifica cadrul istoric, el își dramatizează relatarea și o ornamentează cu descrieri plastice și portrete pregnante. Convins că apropierea de lumea veche este mereu benefică, redactează și volumul Răsfoind scriitorii clasici (1942), utilă introducere în civilizația antică. Evidențiază actualitatea creațiilor clasice prin studii cu tentă eseistică, privitoare fie la eternul omenesc al eroilor homerici sau la elementele de continuitate între dramaturgia lui Euripide și cea a lui Ibsen, fie la argumentele detractorilor lui Vergiliu sau la lupta
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
lui Euripide și cea a lui Ibsen, fie la argumentele detractorilor lui Vergiliu sau la lupta cu sine a lui Marc Aureliu. În scrierile sale, adeseori înnoitoare, M. se arată mereu preocupat de accesibilitatea formulărilor menite să înlesnească difuzarea valorilor antice în spațiul românesc. SCRIERI: Germania lui P. C. Tacitus. Cercetare asupra izvoarelor, tendințelor și stilului ei, Craiova, 1914; Istoria literaturii latine. Epoca lui August, Iași, 1920; Figuri din Antichitatea clasică, I-II, București, 1929-1930; ed. Iași, 2003; Curs de istoria
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
statutul personajului teatral (statut foarte controversat în istoria exegezei teatrale), metode de evaluare a interacțiilor diferitelor personaje, a gradului de tensiune conflictuală (dramatică), a echilibrului dramatic, a conflictului teatral ca joc de strategie, a teatrului ca limbaj, aplicațiile vizând teatrul antic (în special tragediile lui Sofocle), teatrul clasic (Corneille, Racine, Molière), teatrul lui Shakespeare, teatrul modern și contemporan. Școala românească de teatrologie matematică s-a constituit pe baza ideilor lui M., la care se fac referințe în numeroase monografii, dicționare, articole
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
de specialitate. Prima este un studiu complex, care conține și biografiile unor oameni de cultură, precum și capitole independente, între care mai important este Noțiuni istorice relative la istoria limbii române. Notele de călătorie (O vizită la câteva mănăstiri și biserici antice din Bucovina, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, 1883) nu intră în sfera literaturii. Erudit teolog, M. a publicat numeroase manuale, exegeze și traduceri de opere religioase. În toate textele se arată adept al înnoirii lexicului și sintaxei limbii vechilor
MELCHISEDEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288081_a_289410]
-
La fiecare pas, se confruntau cu drepturi și obligații cvasi-feudale ce rezistau oricărei Încercări de interpretare În termeni Occidentali familiari. Hieroglifele bilanțurilor În persană Îi năuceau. Iar faptul că le era greu să stăpânească limbile În care erau scrise textele antice și medievale privitoare la proprietate era doar o parte a problemei: tradiția Înregistrată doar În memorie și În obiceiurile cuprinse În diverse practici locale avea o autoritate egală cu cea a oricărui cod scris”, p. 13. Pentru o descriere deosebit de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în Imperiul Otoman, mai cu seamă la Istanbul, unde s-a format, însușindu-și idei ale Renașterii, Dimitrie Cantemir. Epoca fanarioților, cu toate neajunsurile ei, a avut și meritul de a fi facilitat considerabil pătrunderea în Țările Române a culturii antice grecești și latine, integrată spiritului occidental. La infiltrarea acestui spirit au contribuit și ofițeri cultivați din armata rusă ajunși în Principate. Posibilități de accedere la sursele ideilor noi existau de altfel și aici: bibliotecile particulare ale unor domnitori și boieri
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
Decius Mus, Roman Mușat, Dr. Emil Natan, Nergal, Noiac, Tom Popăiuș, Const. Popescu, Porte du Trait des Anges, Marin V. Preuțescu, Th. Săndulescu, Elisa Serea, Spătarul Milescu, Un student. Nuvelele lui I.-C., inspirate din Antichitatea elină (Din umbră... Moravuri antice, 1901) sau din viața lui Iisus Hristos (Pentru Cruce, 1903, Triumful Crucei, 1904) sunt un amestec de informație istorică brută (dar suspectă sub aspectul autenticității) și de literaturizare neîndemânatică. Pretențioasa încercare dramatică Legionarii Crucei (1904), „tragedie constantiniană”, nu este altceva
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
lor asupra noastră (1914), vreo garanție de originalitate sau de corespondență cu realitatea științifică și istorică. I.-C. obișnuia să inventeze nu numai acuzații de plagiat, ci și opere proprii sau surse de informare și argumente. SCRIERI: Din umbră... Moravuri antice, București, 1901; Originalitatea d-lui Caragiale. Două plagiate, București, 1902; Pentru Cruce, București, 1903; Triumful Crucei, București, 1904; Legionarii Crucei, București, 1904; Note, București, 1905; Galia și înrâuririle ei (1898-1908), I-II, București, 1915. Traduceri: Th. Bailey Aldrich, Copilărie tristă
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
1915. Traduceri: Th. Bailey Aldrich, Copilărie tristă, București, 1898; H. de Graffigny, Povestiri științifice, București, 1898; Jonathan Swift, Trei ani de suferință. O călătorie curioasă, București, 1898; L. Boussenard, L. Jacolliot, Jules Gros, Trei nuvele, București, 1898; P. Castanier, Nuvele antice. Moravuri din timpul decadenței romane, București, 1899. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Viața lui I.L. Caragiale, ed.2, București, 1969, 325-327; Rașcu, Amintiri, 14, 18-19; Procesul Caragiale- Caion. Dosarul revizuirii, București, 1972; Gala Galaction, Jurnal, II, îngr. și pref. Teodor Vârgolici
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
1942, 111-187; Ist. lit., I, 674-676; Paul Cernovodeanu, Variante autonome ale „Războiului Troadei” din cronografele de tipul Danovici și circulația lor (sec. XVIII-XIX), RITL, 1976, 1; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, partea II, 374-399; Dicț. lit. 1900, 462-463; Dan Horia Mazilu, Texte antice și lecturi medievale. Marginalii la „Istoria surpării Troadei”, RITL, 1981, 2. C.T.
ISTORIA TROADEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287631_a_288960]
-
o maturitate deplină, imaginea este mai funcțională, scutită de abuzul de metaforizare. Un poem (Orgolii) evocă „deșertăciunea deșertăciunilor”, amintind de sonoritățile biblice și de întrebările esențiale din Viața lumii de Miron Costin. Tânăr este o replică la Odă (în metru antic) a lui Mihai Eminescu. I. scrie, în paralel, proză scurtă (Strigătul, 1978, Ningea pentru unul singur, 1985), dar și roman (Pânda, 1981, Câinele de piatră, 1985, Umbra șoimului pe zăpadă, 1988). Aici el dovedește priză la real, un realism adesea
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
Izverna); Théophile Gautier, Călătorie în Italia, București, 1983 (în colaborare cu Mioara Izverna), Călătorie în Spania, București, 1985 (în colaborare cu Mioara Izverna); Istoria romantismului. Amintiri romantice și portrete, București, 1990 (în colaborare cu Mioara Izverna); Fustel De Coulanges, Cetatea antică, I-II, pref. Radu Florescu, București, 1984 (în colaborare cu Mioara Izverna); Gustave Flaubert, Jurnal de călătorie, București, 1985 (în colaborare cu Mioara Izverna); Vladislav Folkierski, Între clasicism și romantism, București, 1987 (în colaborare cu Mioara Izverna); Gustave Glotz, Cetatea
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
livrescă. „Personajul”, care se poate identifica cu „autorul” (proza este o mică scenetă scrisă la persoana întâi), se trezește dintr-un vis revelator și, după un scurt monolog reflexiv, declară retoric: „Da, eram nebun”, apoi declamă din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou al nuvelei gogoliene Mantaua, un nou Akaki Akakievici. Familia, trezită în miezul nopții, vine să asiste la scenă, dar, excedat de absurdul acestei „farse donquijotești”, tânărul îi trimite
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
lor, trimit c)tre noi legi experimentale. Aristotel a concluzionat c), în anumite limite, ,,un corp dat poate fi deplasat într-un interval stabilit pe o distant) proporțional) cu efortul depus” (Toulmin 1961, p. 49). Indiferent de opțiune - pentru mecanică antic) sau modern) - corelația strâns) dintre impuls și mișcare se menține valid). Ins) cum ar trebui ea explicat)? Astfel de fapte au r)mas constante; teoriile acceptate că adecvate pentru explicarea lor sunt cele care s-au schimbat în mod radical
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
acestea sunt exemple de asumpții obișnuite. Teoriile sunt combinații de afirmații descriptive și teoretice. Expunerile teoretice constituie elementele nonfactuale ale unei teorii. Ele nu sunt introduse în mod gratuit sau la întâmplare. Ele nu sunt încorporate în teorie în manier) antic) sau medieval), ca ficțiuni inventate s) o salveze. Ele intervin doar atunci când fac posibil) explicația. Valoarea unei noțiuni teoretice este judecat) în funcție de utilitatea teoriei din care face parte. Noțiunile teoretice ne dau posibilitatea s) acord)m semnificație datelor; acestea limiteaz
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
meditativ-confesivă, la limita eseisticii, alcătuită sub formă epistolară (destinatarul textelor fiind „străinul de aproape”). Prin Cronica nisipurilor (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), I. a dat un roman de reconstituire istorică, având o localizare exotică, puțin obișnuită, la noi, în epocă: Egiptul antic, în vremea faraonului Akhenaton, reformator al religiei și inițiator al unui cult cvasimonoteist, al lui Aton (Soarele). Romanul este o scriere de calitate literară, nu una comercială, chiar dacă e atrăgătoare pentru un spectru larg de cititori. Autoarea a procedat la
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
Corneille și altruismul clasic), studii de filosofia culturii (I. Zamfirescu - Omul de azi și filosofia vremii, Grigore Tăușan - Un studiu fundamental asupra lui Kant, Contribuții românești la cultura filosofică) și de cercetări istorico-literare (Perpessicius - De la Napoleon la „Oda în metru antic”, Octav Șuluțiu - Literatură sau literaturi, Adrian Marino - Vechi traduceri românești, nesemnalate încă, din Lord Byron, Ahasver în literatura română). Se publică și memorialistică: E. Lovinescu - Memorial universitar, Ion Petrovici - Amintiri etc. Rubrica permanentă „Fapte și comentarii” reflectă polemicile și dialogurile
KALENDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287698_a_289027]
-
și Gallus Anonymus acreditau ideea despre originea modestă, țărănească a popoarelor ceh și polonez și a dinastiilor lor conducătoare. Pentru acești autori lumea romană nu pare să fi constituit un punct de referință, probabil atât din cauza depărtării geografice de metropola antică, cât și a legăturilor precare dintre acest spațiu și civilizația romană. Vom observa, totuși, că din lucrarea canonicului ceh nu lipsesc trimiterile la personaje și la realități antice - principelui Boleslav I, calificat drept tiran crunt și nemilos și • S. Brezeanu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
constituit un punct de referință, probabil atât din cauza depărtării geografice de metropola antică, cât și a legăturilor precare dintre acest spațiu și civilizația romană. Vom observa, totuși, că din lucrarea canonicului ceh nu lipsesc trimiterile la personaje și la realități antice - principelui Boleslav I, calificat drept tiran crunt și nemilos și • S. Brezeanu, „Romani“ și „Blachi“ la Anonymus. Istorie și ideologie politică, în idem, Romanitatea orientală în Evul Mediu: de la cetățeni romani la națiunea medievală..., p. 158. • Idem, Începuturile românilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cultura greacă 1821-1859, București, Editura Eminescu, 1979, p. 41. • N. Bănescu, Academia grecească din București și școala lui Gheorghe Lazăr, extras din „Anuariul Universității“, Cluj, 1923-1924, Institutul de arte grafice „Ardealul“, 1925, p. 28-29. • Neofit Duca era adeptul întrebuințării limbii antice „curate“ în școală, pronunțându-se împotriva „agramatismelor“ și barbarismelor limbii populare, pledând pentru menținerea purității limbii vechi; Eufrosin Poteca, coraist convins, se manifesta în favoarea limbii vii și împotriva folosirii „recoltei de deșeuri“, deci a elenei antice. Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, Les
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era adeptul întrebuințării limbii antice „curate“ în școală, pronunțându-se împotriva „agramatismelor“ și barbarismelor limbii populare, pledând pentru menținerea purității limbii vechi; Eufrosin Poteca, coraist convins, se manifesta în favoarea limbii vii și împotriva folosirii „recoltei de deșeuri“, deci a elenei antice. Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, Les contacts des intellectuels roumains..., p. 11-12. limbilor respective“18. Într-o altă ordine de idei, chestiunea fusese subliniată și de Nestor Camariano, care vedea aceeași preocupare la savanții români și greci, transpunerea actului de cultură în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu mai puțin de nouă volume (B.A.R, manuscrisele 852-860), este o lucrare de erudiție, pentru unele cuvinte folosind definiția analitică completată de sinonime, iar pentru unele expresii grecești mai rare indicând sursele în care apar (de obicei autori antici). Dacă Iordache Golescu este într-adevăr autorul acestui dicționar, el dovedește o vastă cultură greacă și un spirit pe măsură. Amănunte în Mircea Seche, op. cit., p. 59 și, în general, despre activitatea de traducător a boierului muntean în Iordache Golescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
independență care animau ambele nații 63. Revistele grecești se arată preocupate de începuturile arheologiei române și în general de inițiativele istoriografice și culturale. Pe lângă cercetările epigrafice ale lui G.G. Papadopol 64, aici apar știri despre conferințele lui Tocilescu asupra geografiei antice a Dobrogei 65, despre apariția dicționarului lui Hasdeu, Etimologicum Magnum Romaniae, și chiar despre inițiativa Academiei Române de elaborare a unei bibliografii românești vechi 66. Totuși, cel mai important instrument de influență era, cum pare și firesc, școala în limba greacă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]