3,713 matches
-
formată din satele Cornii de Jos, Cornii de Sus, Giurgeni, Tătărăști și Ungureni, având în total 1644 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 43 de elevi (din care 4 fete) și cinci biserici (una în fiecare sat). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Găiceana a aceluiași județ, având în compunere aceleași sate plus satul Costișa și o populație de 1264 de locuitori. În 1931, comunei i-au fost arondate și câteva din satele comunei Huruiești (Gălești
Comuna Tătărăști, Bacău () [Corola-website/Science/300705_a_302034]
-
șapte fierăstraie de apă, șase mori, două școli mixte (una deschisă la Târgu Trotuș în 1869 și alta deschisă la Băile Slănic în 1889), patru biserici ortodoxe (una în fiecare sat) și o biserică catolică (ridicată în vechime de secui). Anuarul Socec din 1925 consemnează desprinderea satului Băile Slănic, care a format o comună separată și preluarea satelor Tuta și Pârgărești de la comuna vecină Bogdănești, comuna Târgu Trotuș având atunci 2824 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
Salciei și Vărlănești; aici existau două mori de vânt, două mori de apă, o școală cu 44 de elevi (dintre care 7 fete) deschisă în 1866, și cinci biserici ortodoxe (la Godineștii de Jos, Medeleni, Țigănești, Poeni și Valea Salciei). Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Găiceana a aceluiași județ, având aceeași alcătuire; comuna Vultureni avea 2315 locuitori, iar comuna Godinești 2800. Comunei Vultureni i s-au mai adăugat în 1931 și satele Bodeasa, Bostănești, Deleni, Grădești, Gura Ruget
Comuna Vultureni, Bacău () [Corola-website/Science/300712_a_302041]
-
Curița, având în total 1774 de locuitori ce trăiau în 455 de case. În comună existau o școală mixtă cu 24 de elevi (între care 9 fete) deschisă în 1865 și patru biserici (trei la Cașin și una la Curița). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 2178 de locuitori în satele Cașin, Curița, Pochița și Vlașca. În 1931, comuna avea în compunere satele Cașin, Curița, Pochița, Vlașca (Gura Curiței), Buciumi și Răcăuți (ultimele două preluate de la comuna
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
din 1883, în anul 1892 învățând acolo 70 de elevi (dintre care 11 fete); în comună existau trei biserici ortodoxe. Locuitorii moșneni se ocupau doar cu agricultura, având și trei mori pe râul Chiojdeanca. În 1924, comuna este atestată de Anuarul Socec din acel an cu aceeași componență, plus cătunul Puterău, o populație de 3072 de locuitori și aparținând aceleiași plăși. În 1931, cătunul Puterău nu mai apare între localitățile componente, comuna căpătând forma actuală. În 1950, a trecut în subordinea
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
Valea Seacă și Zeletin, totalizând 2370 de locuitori. În comună funcționau 3 biserici (în satele Bâscenii de Jos, Bâscenii de Sus și Calvini) și o școală cu 37 de elevi (din care 6 fete). În 1925, comuna este atestată de Anuarul Socec cu aceeași compoziție, tot în plasa Buzău a aceluiași județ și cu o populație de 3220 de locuitori. În 1931, din comuna Calvini s-a separat comuna Bâscenii de Sus, ea având satele Bâscenii de Sus, Iorgulești, Slobozia, Valea
Comuna Calvini, Buzău () [Corola-website/Science/300802_a_302131]
-
satul a fost grav afectat de un incendiu, iar locuitorii l-au reconstruit cu greu după aproape 20 de ani. În 1899 el avea însă o școală cu 47 de elevi (din care 2 fete) și o biserică. În 1925, Anuarul Socec arată cum comuna avea 1385 de locuitori. În 1950, comuna Căldărăști a fost inclusă în raionul Pogoanele din regiunea Buzău și apoi (după 1952) în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a fost desființată, iar satul a
Căldărăști, Buzău () [Corola-website/Science/300800_a_302129]
-
dependenți de marii proprietari de moșii, ale căror pământuri le lucrau. În acea perioadă, analfabetismul reprezenta o problemă, doar 44% din locuitori fiind absolvenți ai școlii primare, iar dintre aceștia doar 0,1% fiind absolvenți de școală medie. În 1925, anuarul Socec menționează comuna Cochirleanca cu satele Bobocu, Cochirleanca, Găceanu și Roșiori, cu 2500 de locuitori, în plasa Câlnău a aceluiași județ Buzău. În 1931, comuna a fost divizată: satul Bobocu a format o comună de sine stătătoare în județul Buzău
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
având în total 2980 de locuitori ce locuiau în 647 de case. În comună funcționau 7 mori de apă, o pivă, o cășerie, două stâne, 3 biserici și două școli, frecventate de 85 de elevi (între care 20 de fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă Buzău, având numele de "Chiojdu" și 4450 de locuitori în satele Bâsca, Bogzeni, Cătiașu, Chiojdu, Lera, Plescioara și Poienițele. În 1950, a fost inclusă în raionul Cislău al regiunii Buzău și apoi
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
paragină după terminarea războiului și retragerea militarilor germani. După război, în 1921, 321 de familii din zonă au primit pământuri în zona de câmpie, la Padina în județul Buzău și la Zăvoaia și Bordei Verde în județul Brăila. În 1924-1925, Anuarul Socec prezintă comuna ca făcând parte din aceeași plasă Buzău din județul Buzău, cu 2800 de locuitori și cu 13 așezări (9 sate Argăsilești, Furtunești, Gura Păltinișului, Gura Teghii, Nemertea, Piatra Corbului, Roșcoi și Tega; și 4 cătune Ionești, Lunca
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
o populație totală de 954 de locuitori. Inițial întemeiat pe la 1810 aproape de râul Buzău, satul Dedulești a fost mutat pe la 1873 în poziția actuală din cauza unor inundații. În comuna Dedulești funcționa atunci o biserică ortodoxă zidită de locuitori în 1860. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Dedulești cu 1062 de locuitori în satele Dedulești și Bagdat și în cătunul Negulești, aparținând aceleiași plăși. Începând cu 1921, locuitorii satului Nisipurile din județul Râmnicu Sărat au părăsit amplasamentul satului de pe teritoriul actualei comune
Comuna Mircea Vodă, Brăila () [Corola-website/Science/300980_a_302309]
-
locuitorii vechi ai câmpiei. Localitatea avea să fie numită mult timp de localnici „"Satul Nou"” pentru a-l diferenția de „"Satul Vechi"” (Bordei Verde). Vintilești avea să capete oficial statutul de sat distinct de satul Bordei Verde abia în 1947. Anuarul „Socec” al României Mari, consemnează la 1925, următoarea structură administrativă pe teritoriul actual al comunei: comuna Bordei Verde, în plasa Ianca, cu 1989 de locuitori, compusă din satele: Bordeiu Verde și Scheaua Nouă. și comuna Filiu, în plasa Ianca, cu
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
în plasa Ianca, cu 1989 de locuitori, compusă din satele: Bordeiu Verde și Scheaua Nouă. și comuna Filiu, în plasa Ianca, cu 1623 de locuitori, având în componență satele: Filiu, Filiu-Târlele, Lișcoteanca-Cărămidari,și Lișcoteanca-Satnoeni Nefiind un document oficial, datele din anuar, deși foarte importante pentru prezentarea contextului istoric, nu trebuie interpretate în mod absolut. Astfel comuna Bordei Verde este prezentată cu un nume nou („Bordeiu Verde” în loc de „Bordeiul Verde” denumirea oficială cu care era menționat în 1923 în hotărârea de înființare
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
doilea rând, în 1925 satul Scheaua Nouă nu mai exista și nu mai era în componența comunei Bordeiul Verde, el schimbându-și numele în 1923 în Constantin Gabrielescu, formând începând din acel moment comuna cu același nume. Cel mai probabil anuarul Socec din 1925 este o reproducere actualizată a unei ediții mai vechi.El surprinde deja un început de transformare capitalistă în societatea din comuna Bordei Verde, apărând pe lângă agricultori un număr semnificativ de persoane care se ocupau cu activități ne-
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
comună funcționau două mori cu aburi, două școli mixte cu 57 de elevi în total (una înființată în 1880 la Gulianca și alta în 1863 la Ariciu) și o biserică ortodoxă zidită în 1864. În 1925, comuna este atestată de Anuarul Socec în plasa Măicănești a aceluiași județ, cu aceleași sate în componență și o populație de 1067 de locuitori. În 1931, comuna Gulianca a rămas cu satele Gulianca și Olăneasca, în vreme ce satul Ariciu, cu două sate noi mai mici, denumite
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
făcea parte din plasa Berheci a județului Tecuci și era formată din satele Homocea și Lespezi, cu o populație de 1660 de locuitori. În comună funcționau două biserici și două școli (una cu 50 și alta cu 44 de elevi). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Găiceana a aceluiași județ, cu satele Homocea, Lespezi și Ploscuțeni (din comuna Ploscuțeni, desființată) și o populație de 9000 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Adjud din regiunea Putna
Comuna Homocea, Vrancea () [Corola-website/Science/301877_a_303206]
-
Râmnicul din același județ și comuna Dealu Lung, formată din satele Peletic, Plopu, Rașca, Tinosu și Șotănari, cu o populație de 898 de locuitori. Aici existau două biserici (una datând din 1833) și o școală mixtă cu 28 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Dealu Lung și includerea ei în comuna Lacul lui Băban, cu satele Cocoșari, Constandoiu, Gura Caliței, Peletic, Plopu, Poenile, Tinoasa și cătunele Bălănești, Groapa Tufei, Rașca și Șotărcari, populația totală fiind de 2812 locuitori
Comuna Gura Caliței, Vrancea () [Corola-website/Science/301876_a_303205]
-
Jitia din Vale, Dealu Sării, Vintileasca și Neculele, cu o populație totală de 1869 de locuitori. În comună funcționau două biserici (una la Jitia, datând din 1783 și una în Neculele, din 1863) și două școli cu 61 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dumitrești a aceluiași județ, cu 2319 locuitori în satele Dealu Sării, Jitia, Măgura și Neculele. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din
Comuna Jitia, Vrancea () [Corola-website/Science/301878_a_303207]
-
elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Diocheți, cu satele Diocheți, Bolotești și Sperieți, populația acestora fiind de 1071 de locuitori ce trăiau în 302 case. În comună funcționau două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Zăbrăuți a aceluiași județ; Diocheți avea 1106 locuitori în satele Chițcani, Diocheți, Rediu și Sperieți, iar Movilița avea în satele Frecăței, Movilița și Trotușanu, 1900 de locuitori. În 1950, cele două
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna și avea în compunere satele Grumăzești, Negrilești și Vrâncioara, cu 1004 locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 15 elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează 1058 de locuitori în comuna având aceeași compoziție și aparținând aceleiași plăși. În 1950, comuna Negrilești a trecut în administrarea raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea
Comuna Negrilești, Vrancea () [Corola-website/Science/301885_a_303214]
-
din plasa Vrancea a județului Putna și era formată din satele Coza, Hăulișca și Păulești, cu o populație de 1671 de locuitori ce trăiau în 402 case. În comună funcționau două biserici și o școală mixtă cu 29 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire, în aceeași plasă, și cu o populație de 1920 de locuitori. Satul Coza a fost transferat în 1931 comunei Tulnici. În 1950, a intrat în componența raionului Năruja din regiunea Putna, iar
Comuna Păulești, Vrancea () [Corola-website/Science/301888_a_303217]
-
locuitori ce trăiau în 15 case și 5 bordeie. În 1924, localitatea Ploscuțeni se afla în fruntea comunităților catolice în ce privește natalitatea, potrivit schematismelor (recensămintelor) din Episcopia catolică de Iași. S-a aflat pentru multă vreme în administrația parohiei din Focșani. Anuarul Socec din 1925 consemnează dispariția comunei, satul Ploscuțeni fiind inclus în comuna Homocea. Comuna a fost reînființată după al Doilea Război Mondial și după 1950 a fost transferată raionului Răchitoasa din regiunea Bârlad. În 1952 a fost rearondată raionului Adjud
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
Putna și avea în compunere satele Răcoasa, Gogoiu, Mărăști și Verdea, cu 2162 de locuitori. În comună funcționau cinci biserici și o școală mixtă. În timpul Primului Război Mondial, comuna a fost teatru de luptă în 1917, aici având loc bătălia de la Mărăști. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire și în aceeași plasă, populația ridicându-se la 2395 de locuitori. Satul Mărăști s-a separat în 1931 pentru a forma o comună de sine stătătoare, dar ea a fost în scurt
Comuna Răcoasa, Vrancea () [Corola-website/Science/301893_a_303222]
-
Vizantea Răzășească, avea 1043 de locuitori, două biserici și o școală mixtă. Comuna Găurile era formată din satele Găurile, Piscu Radului și Purcei și avea 1362 de locuitori ce trăiau în 336 de case. În comuna Găurile existau trei biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează ambele comune în plasa Vidra a aceluiași județ, cu aceeași alcătuire. Comuna Vizantea avea 1900 de locuitori, iar comuna Găurile 1364. În 1950, cele două comune au fost arondate raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după
Comuna Vizantea-Livezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301913_a_303242]
-
o școală de meserii deschisă în 1883. Comuna Irești avea 1543 de locuitori ce trăiau în 400 de case în satele Cucueți, Irești și Șerbănești. Aici existau două biserici în satul Irești și o școală mixtă cu 24 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Vidră drept reședință a plășii Vidra din același județ Putna. Comuna avea 1570 de locuitori în satele Burca, Călimanu, Scufari, Vidra și Voloșcani. Comunele Tichiriș și Irești făceau parte din această plasă Vidra. Tichiriș avea
Comuna Vidra, Vrancea () [Corola-website/Science/301912_a_303241]