11,066 matches
-
mamă, unde e păpușa cu ochii albaștri? mă sperie. zâmbetul ei îmi place... e mută. schimb privirea spre tine, mamă. tu ești vie. spun mereu că mi-e dor de tine, Andrei. mamă, în tine crește iarba amară. coasa cuvintelor apleacă turma urii. înfloresc mărăcinii. sunt frumoși. mi-e dor de tine, Andrei. printre secunde strecor frica și iubirea pierd... geometriile sufletelor sunt false, copile. mamă, taci. lasă fiarele libere. vor încolți ura. se nasc în oval luni noi. nopțile își
AMINTIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358596_a_359925]
-
Socrate spunea: „mai presus de tatăl tău și mama ta și străbunii tăi e patria”. Distorsionată mi se pare aprecierea acestor opere de artă, din cauza celor care le inaugurează și care, cred că habar nu au de arta adevărată și apleacă urechea la spusele unor oameni cu adevărat bolnavi de distorsiune, care le induc gânduri inacceptabile pentru conștiința axiologică, dar prin deghizare, relativizare capătă șansa de a fi acceptate și declamate. Mârlanul, fiindcă și despre el mi-am propus să scriu
CABOTINUL ŞI MÂRLANUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358579_a_359908]
-
nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Apocaliptic m-ai cutremurat Și visele s-au risipit în vânt, Spre locul meu de suferință am plecat În codrul des, cu ura ta în gând. Mi-au plâns și ramuri aplecate la pământ, Ștergând în urmă pași nefericiți, Am aruncat iubirile în vânt Și jurămintele postumilor iubiți. Îmi plânge-n palmă noaptea de iubire Pe țărmul adormit sub semilună, Credeam că am să mor de nemurire Când m-ai privit și
A FOST SAU NU, IUBIRE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358650_a_359979]
-
clipei de tine este dată, tu fericirii i-ești veșnică scânteie același zâmbet, aceeași strălucire ți-e sufletul curat precum zăpadă chiar viața ta mereu ți-o pui ofranda pe-altarul ce mi-aduce fericire. și chiar dacă privirea ți-o apleci privindu-te tu astăzi în oglindă, ești cea de ieri și-așa vei fi pe veci cât firul vieții tale-o să se-ntindă că ești femeie tu izvor de viață și-n viața mea râvnita dimineață. Citește mai mult
PRIVIND ÎN TIMP de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358688_a_360017]
-
că vizitiul se abătuse destul de mult de la drumul cel mai scurt spre destinația pe care i-o indicasem. S-a interzis circulația vehiculelor pe strada principală, domnule, găsise de cuviință el să-mi explice, ca și cum mi-ar fi ghicit nedumerirea, aplecându-se îndărăt. Bag de seamă că n-ați mai fost de curând pe aici ... Îmi sprijinisem mai bine spatele de speteaza trăsurii, aceasta înainta fără grabă, cu cobăra înălțată, fapt ce mă stânjenea în observarea detaliilor drumului. Mai era și
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
Toate Articolele Autorului Duminică, 27 Mai 2012 Tu ești în gândul meu de-a pururi straja Precum lumina viței pe araci, Nu-i risipi acestei clipe vraja Acum când scriu, privește-mă și taci. De unde vine-această înfiorare Când te apleci din setea mea să bei? În ochii tăi mirați e sărbătoare Și poți îngenunchea păduri cu ei... Nu-i mântuire fără de păcat, Nici norul în văzduh fără de ploi, Ascultă cum se înalță împăcat Cuvântul ca o rugă dintre noi. Nu
TU ŞI POEMUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358697_a_360026]
-
plec să te caut. Doar așa se va liniști dorul meu care a funcționat ireproșabil, încă dinainte de naștere. Dor de lumea aceea. Poate din pricina asta n-am vrut să mă nasc și-n salonul de pe strada Dumitru Chicuș, au stat aplecați între picioarele mamei, o armată de medici! La mornă - povești triste, povești cantate, plânse, suspinate, doine, balade. Cât de fragilă e viața. Și noi cum ne mai frângem pentru o vorbă-n doi peri, pentru un gest, pentru chiar o
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358704_a_360033]
-
-i în ziua de Rusalii sfântă Când se pogoară duhul, cel promis, Și sufletul mi-e ca o pâine frântă-, Eu știu că nu voi termina de scris... De ce-ai oftat cu lacrima sub pleoape? Dacă ți-e sete apleacă-te să bei, Fântâna din cuvânt e-atât de-aproape Și apa-i tot mai vie-n cerul ei! Eu scriu acum, inspiră-mă femeie Cu aerul șoptit din jurul meu Și-acestei clipe roagă-te să steie Doar cât o
NU-I TIMP DE SOMN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358728_a_360057]
-
de mine? I-a plătit... că l-a servit... Nu-i grăbit! De ce nu pleacă? ...E client vechi, e om cinstit: A băut și el oleacă... Bine, bine, el încearcă!... Dar ce-mi face,-afurisita? Peste el văd că s-apleacă... Și-l împinge zăpăcita!... ...Am noroc, facem vânzare: Sunt bogat peste un an; I-a strâns mâna! Lucru mare... Zău, ea o face pentru-un ban. Doamne, vinul când îi duce, De-i vorbește... sunt pierdut! Marița... este tânără și
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
Ortodoxă ? Prea lunga rătăcire franceză, L'Age d'Homme, 2002; a se vedea mai ales secțiunea ce începe cu capitolul intitulat „Mitul comunitar”, p. 41-48) - Jean Claude Larchet. Subliniind, de asemenea, pe bună dreptate, că parohia nu trebuie să fie aplecată doar spre sine, părintele Alexandre pare totuși să piardă sensul a ceea ce înseamnă Biserica locală atunci când afirmă că „parohia se împărtășește din plinătatea bisericească și devine Biserică numai în măsura în care se transcende pe sine ca parohie” pentru a se uni cu
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpul cât stă pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii, dar cum nimeni nu venea să-l ajute, trebuia să termine singur întreaga suprafață de secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la batoză, să-și treiere bruma de grâu ce recoltase. Gândurile îi zburau la Jeni
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
să pot termina mâine toată treaba la Spoială până pe la zece. Dai tu la orătănii și la animale de mâncare, că parcă nu mai am picioare de oboseală. Mă dor și șalele de nu mă pot îndrepta cât am stat aplecat asupra secerii și a snopilor toată ziua, în soarele din câmp. - Bine atunci, du-te și te odihnește că mă descurc eu prin curte cât mă mai pot mișca. Victor își luase concediu de odihnă tocmai să scape de aceste
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
altă ordine de idei, se cuvine a încadra aici multitudinea semnatarilor din această revistă (nume marcante ale culturii românești), pornind de la binecunoscutul critic literar Lucian Gruia (pe care îl găsim neobosit cu articole și cronici prin mai toate revistele literare, aplecându-se cu răbdare și minuție asupra cărților, descoperind sau încurajând pe cei mai începători în ale scrisului și nu numai) și ajungând până în continentul nord-american, în Canada, la cartea Elenei Buică, Zâmbind vieții, până la revista Destine literare, din Montreal, condusă
REVISTA ON-LINE CETATEA LUI BUCUR de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344607_a_345936]
-
o fi fost vocea care o repezise. "Probabil că o fi mama lui Râul", isi spuse tânără. "Din ce știam însă, de la el este că lucra pe undeva, parcă la o școală dar nu știu ce face acolo, pe ce post lucrează..." Aplecându-se asupra caietului, Aveline se tot străduia să își continue lectură, dar totul părea inutil. Obsesia acelei voci era mai puternică decât capacitatea ei de a se concentra. Îngrijorarea își strecura colții în sufletul ei. Ce s-o fi întâmplat
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
rând de cui. Așa-i grâi în partea-ntâia a diatribei, trandafirul cu toți spinii lui Prea Milostivei. Cele două femei încrucișară drumul. Cu capul plecat. Amândouă. Fiecare cu durerea ei, înmugurită-n roua, cum de prea multa luna se-apleacă ramii înfloriți de tei. Prea Milostiva Maica, luând iar firul vorbei lui, răspunse trandafirului, cu ghimpii păzitori de vama: - Și ea e mama... Ce contează cum reflectată e născută rază? Oricărei mame se cuvine chiar îngerul din cer să se
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344634_a_345963]
-
Căci eu îți sunt pace, si eu îți sunt scut, Și eu îți sunt totul. E viu cel ce-ți zice. In negura lumii șoptirea-i s-aude. Un strigăt în noapte, chemare de dor. Și fruntea-i străpunsă s-apleacă s-asculte. Răspuns El așteaptă... un glas salvator. CE AI DE FĂCUT, FĂ REPEDE O lumină perfidă-mi taie sufletul în șuvite lungi precum un măcelar rafinat, sadic, cu care poate, pe vremuri, întinsesem împreuna în acelaș ceaun. Ai venit
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
ridicat piciorul ei lung și frumos ca să-l treacă peste copastia bărcii. Mișcarea valurilor a făcut ca barca să se clatine și în graba ei de-a se sprijini cu mâinile de banchetă, de teamă să nu cadă, s-a aplecat involuntar, cu spatele cabrat spre spectatorii de ocazie de pe mal, ceea ce a stârnit murmure și șuierături de admirație și invidie din partea curioșilor de ambele sexe, când și-a oferit vederii lor partea din... pupa, cum zic marinarii. Am ajutat-o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam să-mi controlez pornirea de a da drumul fluidului. Se ridică și își
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
Mă uitam la el cum toarnă berea în pahare, când aud o smucitură puternică și o lansetă cum saltă din suport, luând-o spre apă. Sar repede și pun piciorul pe mânerul lansetei, căci nu am avut timp să mă aplec s-o prind. O ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
albastre de cer se topesc în neant, ca o acvlă risipind ruine, chip de zeiță, îți răvășesc ființa pe-o aripă de nor, să nu te doară clipa ce se duce, miresme suntem, trecătoare suntem, murind tot singuri, chip nemuritor, aplecați peste întrebările noastre, clipa cântă-n surdină pe vechile străzi, seara e lacrimă, luna mai tot suspină, ești prea departe să te cuprind, unde e timpul nostru cel dedemult, când orele serii strigau cântând, noi fericiți: râzând și plângând... duminică
LUNECÂND PRIN VISE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350710_a_352039]
-
pregătirea hranei, încălzirea locuinței, încălzirea propriului trup când se aflau departe de casă, la pădure sau la muncile câmpului, vindecarea de boli și în mod deosebit de răceli prin abureala pe care o făceau, acoperindu-se cu pături de capră și aplecându-se deasupra unui vas în care scufundaseră un pietroi încins în jarul din sobă. Vatra era elementul esențial al casei pe care se pregătea hrana și pe care femeia-mamă își aducea pruncii pe lume. Focul era acela care alimenta lumina
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > STROP DE PLOAIE Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1228 din 12 mai 2014 Toate Articolele Autorului Stropul de ploaie ușor s-a aplecat, Sufletul să ți-l primenească... Sau poate că doar a încercat, Și-a lăsat îngerii să-l desăvârșească. Cum să mai poți zbura cu alte aripi, Și cum să plutești spre alte zări... A sperat că el, doar te-o
STROP DE PLOAIE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350719_a_352048]
-
a făcut ca de găină, nu de frig, cât de emoție. Nu îmi dezlipeam ochii larg deschiși și pofticioși de pe pulpele și fundulețul ei, care mi se înfățișau pentru prima dată în toată splendoarea frumuseții lor, mai ales când se apleca să așeze ceva prin cameră. Destul de repede, fără să mai întârzie, Genny mi s-a alăturat sub pledul subțire, învelit într-un cearceaf alb, bine scrobit, destul de neprietenos prin asprimea lui. Ritualul miresei virgine presupunea ca totul să fie impecabil
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
a fost nevoie ca Ilia să fie dus la spital. Au chemat o salvare, căci pe moș nu-l mai țineau genunchii din cauza reumatismului. O femeie, mai în glumă, mai în serios, văzând cât de greu se căznea să se aplece și să intre în salvare, îi zise: - Ei, moșule, intră! Te prefaci? Cum ai putut în tinerețe, să încapi pe geamuri mici, cu zăbrele, când năvăleai să jefuiești casele oamenilor! Acum zici că nu poți? Hai, intră odată! Nu știu cât a
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]