24,698 matches
-
de progres științific. 4.4. Cercetarea interdisciplinarătc "4.4. Cercetarea interdisciplinară" La o primă explorare, se pare că noul mod de producere a cunoașterii, situat dincolo de structurile disciplinare tradiționale, sugerează doar schimbări (consistente) de accent: de la cercetarea fundamentală către cea aplicată, de la cercetarea științifică-academică la cea industrială. Dinamica evoluției domeniilor cunoașterii este însă mai complexă. Într-un material alcătuit pentru Consiliul Științific al CNRS (Centre National de la Recherche Scientifique), Dominique Pestre („The Evolution of Knowledge Domains. Interdisciplinarity and Core Knowledge”), după ce
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
curriculum trebuie să fie o modalitate de a traduce orice idee educațională într-o ipoteză testabilă în practică, invitând mai degrabă la testare critică, decât la acceptare. • Curriculumul are o puternică dimensiune contextuală; el nu este un pachet care trebuie aplicat ca atare oriunde, în orice clasă de elevi, ci necesită testare și verificare la nivelul fiecărei comunități de învățare. • Rezultatele prespecificate nu mai sunt acum elementul central și definitoriu al curriculumului; conținuturile și mijloacele se dezvoltă pe măsură ce profesorul și elevul
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
obiectiv de îndeplinit). Cunoașterea procedurală este de cele mai multe ori de tip tacit, mai dificil de verbalizat și explicat (în comparație cu cea declarativă). Procedurile presupun dezvoltarea unei memorii de tip algoritmic, sintactic. Chiar dacă are o puternică dimensiune tehnică, prin faptul că procedura aplicată are o sintaxă clară, dimensiunea subiectivă este puternic implicată în acest tip de cunoaștere și în punerea ei în aplicare. Percepțiile și sensibilitățile personale, credințele, sistemul de valori, înclinațiile și motivațiile - pe scurt, stilul personal - sunt variabile care contribuie la
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și semne de Întrebare din cauza relatărilor diferite pe care le Întâlnim la Matei și În Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști, tema Îngrijorării personajului, urmată de sinucidere. Fragmentul, tradus ceva mai sus, necesită câteva comentarii aplicate. Matei folosește verbul metamelein, al cărui sens nu este acela de „a se pocăi”, ci de „a fi Îngrijorat”. El evită conștient folosirea termenului consacrat pentru pocăință, metanoein. Iuda se Îngrijorează aflând că Isus a fost condamnat. Prin urmare, gestul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Despre pocăință II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „Împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând Însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, Întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
atât pentru opțiunile criticului, în ordinea valorilor literare contemporane consacrate sau în curs de afirmare, cât și pentru aria explorărilor, incluzând justificat și autori și cărți cu prezențe oarecum sporadice. Pertinența observațiilor, finețea descifrărilor, justețea situărilor avertizează asupra unui analist aplicat, receptiv și pătrunzător în identificarea structurilor și semnificațiilor, atent la individualitatea operei. A doua carte, Fața și reversul textului (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale) (1998; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș), e un studiu comparativ pe o temă controversată
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
perioada clasică” (Răzvan și Vidra, Despot Vodă și Vlaicu Vodă fiind tratate in extenso, comparativ cu realizări ale unor autori mai puțin importanți, iar investigarea se oprește la Delavrancea). Și dramaturgia contemporană e analizată, într-o altă lucrare, serioasă și aplicată, dar caducă sub anumite raporturi (Viziune și univers în noua dramaturgie românească, 1977). În general, demersul comentatorului e unul prin excelență didactic și nu aparține nici criticii literare propriu-zise, nici istoriei literare reconstitutive, cu recurs masiv la detaliul factologic. Profesoral
BRADAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
București. După numai un an de filologie clasică, se înscrie la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, continuându-și studiile la Iași, unde obține licența în 1959. Între 1960 și 1964 lucrează iarăși ca muncitor în cadrul unor cooperative de artă aplicată. În 1964, odată cu renunțarea la „dosarele de origine socială”, se înscrie la secția engleză-română a Institutului de Limbi și Literaturi Străine al Universității din București, absolvind în 1969. Între 1970 și 1985, lucrează ca redactor principal pentru literaturile engleză și
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
moderne, măi rafinate. De o deosebită atenție se bucură opera lui Lucian Blaga, exponent al noii sensibilități ce și-a găsit expresia proprie, B. fiind unul dintre primii exegeți ai acestuia și întreținând cu el și o bogată corespondență. La fel de aplicat, atent la detaliul evocator și semnificativ, s-a ocupat de reconstituirea începuturilor și evoluției artei scenice în Transilvania. Totodată, a comentat ani la rând viața teatrală clujeana, încercând să ajute, prin claritatea opiniilor, prin bogăția de informații, la o mai
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
au chemat-o. Mai târziu, Voltaire va face o afirmație asemănătoare: Quand on a tout perdu, quand on n'a plus d'espoire, La vie est un oprobe et la mort un devoire. 4. Tortura Tortura este rezultatul chinurilor fizice aplicate unei persoane. A tortura semnifică a produce dureri fizice, a chinui. Este o practică corporală care urmărește, prin producerea durerii și a suferinței, efecte În planul sufletesc și moral. Ea umilește prin suferință, producând o regresiune psihologică profundă, În scopul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și a suferinței, efecte În planul sufletesc și moral. Ea umilește prin suferință, producând o regresiune psihologică profundă, În scopul obținerii din partea unei persoane a acceptării unor situații impuse din afară și contrare voinței sale. Chinul torturii este pedeapsa metodică, aplicată continuu corpului uman al unei persoane, urmărind de a o schimba conform voinței altora. În plan sufletesc și moral, torturii fizice/corporale Îi corespunde remușcarea. 5. Remușcarea Remușcarea este tortura interioară a sufletului. Ea este o chestiune de conștiință morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
asigurându-li-se condiții corespunzătoare de habitat, hrană, ocupație etc. Se va urmări În special resocializarea acestora, obișnuința de a trăi În colectivitate, de a comunica cu ceilalți. fă Delincvenții ridică probleme serioase și speciale de asistență și Îngrijire. Măsurile aplicate trebuie să aibă un caracter de siguranță și supraveghere atentă. Se va evita contactul Între aceștia, aplicându-se În principal metode de educație specială, de resocializare, activități practice utile, măsuri de asistență moral-religioasă. gă Persoanele marginalizate sunt cele În situații
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihotraumatismului produs de prejudiciu, dar și reabilitarea morală a persoanei care a suferit de pe urma acestuia. Să analizăm, În continuare, aspectele legate de efectele prejudiciului pentru agresor. Acestea sunt reprezentate prin pedeapsă. 2. Pedeapsa Pedeapsa reprezintă totalitatea măsurilor corective și reparatorii aplicate persoanei agresorului pentru a compensa sau anula efectele prejudiciului pe care acesta l-a adus victimei. În sensul acesta considerată, pedeapsa este atât o reparație, cât și o situație de contra prejudiciu. Ea trebuie să aibă asupra agresorului aceleași efecte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
caracterul repetitiv și banalizat”, spectacularizant și simplificator al discursului televizual. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la televiziune puse în evidență în cercetări de referință americane și europene, cercetări efectuate prin analize de conținut, analize de imagine, analize naratologice, aplicate, pe de o parte, emisiunilor de ficțiune, iar pe de altă parte emisiunilor informative (telejurnale, magazine de informare) se regăsesc deci frecvent și în programele de televiziune analizate în cadrul acestui proiect. ● O altă trăsătură pe care o subliniază mai mulți
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
un rol important atât în perioadele normale, cât mai ales în cele infecțioase, concretizat prin acțiunea sa terapeutică, igienică și educativă. Scopul intervenției în timpul perioadelor normale constă în educarea expectorației eficiente și introducerea în programul zilnic a drenajului postural. Tehnicile aplicate sunt cele care favorizează expectorația, și anume: ventilația dirijată, drenajul bronșic, controlul tusei și exerciții cu caracter general. BRONȘITĂ CRONICĂ (fr. bronchite chronique) - Este o boală caracterizată clinic prin tuse și/sau expectorație intermitentă sau permanentă, determinată de hipersecreția mucoasei
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
peste momentele dificile; c) capacitatea de a proiecta și realiza programe optime, specifice fiecărei forme de deficiență, și de a le aplica în mod corespunzător, pentru a atinge obiectivul propus; d) capacitatea de a evalua, cu multă obiectivitate, efectele acțiunilor aplicate, precum și eventualele neconcordanțe între ceea ce s-a planificat și rezultatul obținut; e) capacitatea de a-i mobiliza pe pacienți pentru acțiuni independente, într-o anumită etapă de lucru, pornindu-se de la convingerea că și-au atins obiectivele propuse. Cerghit (2002
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unei bune cooperări între kinetoterapeut și pacient; obișnuirea pacientului cu posibilitatea de a se relaxa înainte de începerea programului; plasarea pacientului într-o poziție corectă, specifică fiecărui exercițiu din program; atenție deosebită din partea kinetoterapeutului pentru a nu provoca dureri în timpul manevrelor aplicate; utilizarea unei tonalități adecvate, calmă și plină de înțelegere; fiecare exercițiu să fie demonstrat, pentru a asigura înțelegerea lui de către pacient; se indică și se pune mâna pe grupul de mușchi care trebuie să efectueze mișcarea respectivă; pacientul este ajutat
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mușchi. b) Întinderea (elongarea mușchiului) - un mușchi paralizat poate deveni activ prin întinderea lui, dacă i se aplică o rezistență. Răspunsul mușchiului paralizat la întindere nu corespunde momentului de debut al mișcării, ci se produce ceva mai târziu, când trebuie aplicată rezistența maximă. c) Schemele globale ale mișcării - majoritatea mișcărilor de mare efort se efectuează pe scheme de mișcări globale, pe diagonală sau în spirală. În acest fel, mișcările sunt mai eficiente, corespunzând posibilităților de aplicare a forței maxime, fiind de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
alte tipuri de prehensiune; corectarea activităților gestuale zilnice, ce pot accentua deformațiile caracteristice; asigurarea continuității tratamentului și exersarea concomitentă a articulațiilor vecine (cot și umăr) (Kiss, 2007). KINETOTERAPIE (< gr. kinetos - mobil, therapeia - tratament; engl. kinetotherapy) - Formă de terapie prin mișcare aplicată concomitent cu celelalte mijloace ale planului terapeutic general. Se aplică în toate compartimentele majore ale recuperării, fiind indispensabilă în cea medicală, psihică, profesională și socială. Kinetoterapia poate fi direcționată spre recuperarea afecțiunilor nechirurgicale, preoperatorii și postoperatorii. Scopurile principale pentru care
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
asistată activ de către pacient. O manevră mai deosebită de mobilizare pasivă este - după Sbenghe (1987) - „scuturarea”, care are ca scop relaxarea segmentară. Kinetoterapeutul prinde extremitatea distală a segmentului, imprimând acestuia scuturări de mică amplitudine, dar repetate. Caracteristicile manevrei: a) forța aplicată - la nivelul maxim de amplitudine, este dozată în funcție de apariția durerii, dar și de experiența terapeutului, mai ales când lucrează cu un pacient cu praguri de durere fie prea înalte, fie prea coborâte; b) viteza imprimată mișcării depinde de scopul urmărit
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
asigure posibilitatea de muncă sau autoservire, respectiv o viață activă cu independență economică și/sau socială (Păunescu, Mușu, 1990). Activitatea complexă de recuperare trebuie concepută ca un proces unitar, ce se realizează prin măsuri medicale, psihologice, kinetologice, educaționale și socioprofesionale aplicate concomitent sau în etape succesive și a căror pondere este diferită, în funcție de etapa procesului de recuperare. În viziunea medico-pedagogică, recuperarea se suprapune aproape în totalitate cu acțiunea organizată și dirijată de readaptare, reinserție sau resocializare. Este vorba, în fond, despre
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
aspecte: indiferent de tipul de stimulare, trebuie să fie efectuată sub privirea pacientului, apoi i se acoperă ochii; durata stimulărilor este cuprinsă între 5 și 10 minute, fiind repetată zilnic de două-trei ori; progresia are în vedere tipul de stimul aplicat, în sensul că stimulul poate fi: intens, greu, grosolan, aspru etc., pentru ca, treptat, să fie utilizat unul mic, ușor, fin, moale etc. Reeducarea propriocepției și kinesteziei începe cu articulațiile mari spre cele mici; în cazul unui deficit senzitiv unilateral, pentru
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
țării. Dar, în acele momente, părerea poporului nu mai conta. Cel mai mult l-a supărat pe Napoleon absența unora dintre cardinalii desemnați să oficieze ceremonia. Din 27, erau prezenți numai 12. Acesta era, de fapt, răspunsul clericilor la tratamentul aplicat bisericii, de statul francez, precum și bigamia în care căzuse împăratul. Un tânăr frumos a vrut să ucidă un împărat... urât Imaginea fizică a lui Napoleon nu era deloc impunătoare. Nu a fost niciodată, nici chiar în copilărie. Pe măsura trecerii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
a dat numele liceului nostru. Era mai dur și mai rezistent, dar destul de fragil la o anumită temperatură. Dacă erau folosite pe o temperatură mai mică de zero grade Celsius, se cristalizau și la cea mai mică atingere sau forță aplicată. Se fărâmițau asemeni zahărului și te puteai trezi că, în loc de un baston, țineai aer în mână. Încălțările erau reprezentate de niște bocanci cu talpă groasă. Pantalonii erau lungi și strâmți pe șolduri, dar evazați la glezne. Păreau niște umbre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și flocoase. Și prinsă numai cu fibule, pentru că flaminului lui Jupiter nu-i sunt îngăduite nodurile. Mijește ochii și filtrează lumina printre pleoapele întredeschise, ca să poată vedea mai bine dacă banda de pe poale face parte din țesătură, sau este doar aplicată. Nu-și dă seama. Își mută apoi privirea la propria lui togă, cu un chenar pe margine din două dungi de purpură tyriană, culoarea sângelui închegat. O vântură discret pentu a admira cum se schimbă nuanțele în bătaia soarelui. Este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]