8,411 matches
-
-l înconjoară îi pot citi cărțile sacre sau rugăciunile pe care le folosea în timpul vieții.” 4. “Dacă e adeptul etapei viziunii, i se vor citi rugăciunile de introducere și textul Meditației asupra divinității sale tutelare...” Atunci el trebuie să recunoască apostolii, martirii, duhovnicii, fecioarele și toți sfinții pe care i-a iubit.” 5. “Antrenamentul în acest Bardo are o importanță particulară chiar încă din timpul vieții.” “Să studieze și să învețe nesățios această artă a morții și dispozițiunile date mai sus
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
în relație cu Era Peștilor ca fundal al desfășurării evenimentelor relatate (v. §II.6)): peștele miraculos din basmul “Băiatul cel bubos și ghigorțiul” cules de Ispirescu, cel din legendele Graalului, “Peștele Înțelepciunii” din tradițiile celtice, meseria de pescar a primului apostol, Petru etc. și, în sfârșit, o dată istorică: Petru Rareș se îndeletnicea, înainte de domnie, cu negoțul de pește . Și pe bună dreptate, V. Lovinescu ajunge la concluzia că “mitul se infiltrează în istorie, când este momentul și locul ”. Cu alte cuvinte
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
înțelegeri secrete cu PSD, în ciuda eforturilor făcute de pediști și a șefului lor suprem de a îndrepta lucrurile. Pe scurt, cartea separării dintre bad guys și good guys, prin care să-i demonizeze pe liberali și să-i transforme în apostoli ai politicii pe democrați. Semnalul debutului noii strategii îl dădea același Traian Băsescu în august 2005. Ce a urmat declarației președintelui de delimitare față de premier? Un război pe față între "partenerii" din Alianță, ce îl escalada pe cel al hărțuielii
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
Tob Tobia Zah Zaharia Noul Testament Ap Apocalips Col Epistola către coloseni 1Cor Epistola întâi către corinteni 2Cor Epistola a doua către corinteni Ef Epistola către efeseni Evr Epistola către evrei Fil Epistola către Filipeni Flm Epistola către Filemon Fp Faptele Apostolilor Gal Epistola către gălățeni Iac Epistola lui Iacob În Evanghelia după Ioan 1In Epistola întâi a lui Ioan 2In Epistola a doua a lui Ioan 3In Epistola a treia a lui Ioan Lc Evanghelia după Luca Mc Evanghelia după Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
știm că idolul nu este nimic în lume și că nu este alt Dumnezeu decât Unul singur.” (BS) ci și pe legómenoi theoí (1Cor 8,5), „așa-zișii dumnezei”. În evanghelii, (ho) theós îl desemnează pe acela care, în Faptele Apostolilor și în scrisorile apostolice, este numit „Dumnezeu Tatăl”: theòs kaì patgr to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤i (Rom 15,6): „Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.” ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn kaì theòs pásQs parakaleseÄs (2Cor 1,3): „Tatăl milostivirilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dată în Cartea Înțelepciunii, 18,9: „În ascuns copiii evlavioși ai celor drepți aduceau jertfe și statorniceau toți într-un gând legământul dumnezeirii” (tò tQÎs theótQtos nómon)... În Noul Testament, primul apare doar în Fp 17,29, în cuvintele adresate de Apostolul Pavel atenienilor: „... nu trebuie să socotim că dumnezeirea (tò thežon) este asemenea aurului sau argintului...” și al doilea în Col 2,9: „În El șHristosț locuiește toată plinătatea dumnezeirii (pan tò plerÄma tQÎs theótQtos)”. Aceste texte manifestă o puternică influență
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îngerii însărcinați să aducă pedepse pe pământ. În Ap 7,2, îngerul „ține pecetea Dumnezeului celui viu”, iar la 15,7, cei șapte îngeri primesc șapte cupe de aur „pline cu mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor”. Apostolul Pavel folosește o expresie mai amplă pentru a sublinia existența lui Dumnezeu în contrast cu nimicnicia idolilor, când le scrie tesalonicenilor: epestrépsasthe pròs tòn theòn apò tÄÎn eidÀlÄn douleúein theÄÎi zÄÎnti kaì alQthinÄÎi: „v-ați întors la Dumnezeu de la idoli ca să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
românești); „unus” (Vg); „un seul”, „unique” (1Cor 8,4) (BJ); „one” (RSV). În afară de citatul din Dt 6,4 în traducere grecească, la Mc 12,29, se spune despre Dumnezeu că este unic în următoarele contexte: - În Rom 3,30, după ce apostolul Pavel afirmă că Dumnezeu nu este numai al iudeilor, ci și al păgânilor, adaugă: eíper hežs ho theós... „fiindcă unul este Dumnezeu”. - În 1Cor 8,4, vorbind despre cărnurile jertfite idolilor, pornește de la premisa: hóti oudèn eídolon en kósmÄi kaì
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
despre cărnurile jertfite idolilor, pornește de la premisa: hóti oudèn eídolon en kósmÄi kaì hóti oudeìs theòs ei mg hežs: „idolul nu este nimic în lume și nu este alt Dumnezeu decât numai Unul.” (BVA) - ho theòs hežs estin afirmă același apostol în Gal 3,20, arătând că de-a lungul istoriei mântuirii s-au succedat diverse rânduieli, dar Dumnezeu este unul singur. - În pledoaria pentru unitatea creștinilor din Ef 4,6, afirmarea unicității lui Dumnezeu este argumentul care le încununează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și ne-a uns este Dumnezeu.” (t.n.) Dar cand amintește tradiția primită de la primii creștini, spune: Christòs apéthanen hypèr tÄÎn hamartiÄÎn hQmÄÎn (1Cor 15,3), „Hristos a murit pentru păcatele noastre”, unde Christós e nume propriu, iar faptul că Apostolul nu l-a explicat arată că era larg folosit de creștinii de la începuturi. Cel mai frecvent însă este numele dublu IQso¤s Christós, sau ho kýrios hQmÄÎn IQso¤s Christós, iar în scrisorile pastorale abundă formulă en ChristÄÎi IQso¤. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
treisprezece ori ho hyiòs auto¤, ho hyiòs tQÎs agápQs auto¤ („Fiul iubirii sale” - Col 1,13) sau pur și simplu ho hyiós278 și are rolul să sublinieze poziția cu totul specială în care se află Isus în relație cu Dumnezeu. Apostolul îl folosește în contexte speciale: - în epistolele Români și Gălățeni, pentru a întări afirmațiile despre rolul răscumpărător al lui Isus în polemică paulină cu iudaizanții, care voiau să mențină și prescripțiile legii lui Moise (e.g. Gal 4,4-5: „Iar când
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alb și care poartă veșmânt muiat în sânge, din Ap 19,11-16, se încheie cu cuvintele: s„pe mantia Lui și pe coapsă Lui are nume scris”ț: Basileús basiléÄn kaì kýrios kyríÄn „Împăratul-împăraților-și-Domnul-domnilor” (BVA). O expresie asemănătoare folosește și apostolul Pavel în 1Tim 6,15, însă cu referire la Dumnezeu-Tatăl290. 3.2.2.8.2. despótQs: „Stăpân” (toate traducerile românești); „Dominator” (Vg); „le Maître” (BJ); „the Master” (RSV). Este folosit o singură dată cu referire la Hristos, în 2Pt 2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
texte, precum și în epistolele pauline, zÄe, sau zÄg aiÀnios, se referă la o calitate cu totul specială a vietii ce vine din credință și din unirea cu Hristos, care începe de pe pământ și continuă dincolo de moarte. Pentru viața fizică obișnuită, apostolul Pavel folosește cuvântul bíos291. Semnificații de bază: cel care are viața în sine și o transmite chiar și celor morți. 3.2.2.9.4. pne¤mă zÄiopoio¤n: „duh făcătoriu de viață” (SC); „duh de viiață făcătoriu” (Blaj); „duh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lor erau rele.” (3,17-19)292 Semnificații de bază: cel care dezvăluie adevărată stare morală a fiecăruia. 3.2.2.11. Știutor și Revelator 3.2.2.11.1. sophía: „înțelepciune” (toate traducerile românești); „sapientia” (Vg); „sagesse” (BJ); „wisdom” (RSV). Apostolul Pavel îl propovăduiește „pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteala, iar pentru păgâni, nebunie. Însă pentru cei chemați, si iudei, și greci, pe Hristos - puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (Christòn theo¤ dýnamin kaì theo¤ sophían - 1Cor 1,24
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Amen” (Vg); „l’Amen” (BJ); „the Amen” (RSV). Acest nume amintește de ’ElohQy ’"men din Is 65,16299. Versetul în care apare, Ap 3,14, a fost prezentat la numele precedent. Cea mai bună definiție a să o constituie cuvintele Apostolului Pavel din 2Cor 1,20: hósai gàr epaggelíai theo¤, en autÄÎi tò vaí: diò kaì di’auto¤ tò amgn tÄÎi theÄÎi pròs dóxan di’hQmÄÎn: „Căci toate făgăduințele lui Dumnezeu, în El, sunt da; de aceea, prin El spunem și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
redactării Evangheliei după Luca, aceste două nume - sÄter și Christós - erau deja uzuale printre creștini. În În 4,42, samaritenii îl recunosc pe Isus ca fiind ho sÄtgr to¤ kósmou, „Mântuitorul lumii”. Iar în Fp 5,31, Petru și ceilalți apostoli proclama în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2). Semnificații de bază: cel care eliberează de păcat și scapă de osânda veșnică. 3.2.2.13.2. apolýtrÄsis: „mântuire” (SC, Blaj); „răscumpărare” (celelalte traduceri românești); „redemptio” (Vg); „rédemption” (BJ); „redemption” (RSV). Răscumpărarea este una dintre metaforele folosite de apostolul Pavel pentru a descrie lucrarea lui Hristos. Omul ajuns rob păcatului este „răscumpărat” prin jertfă Mântuitorului. Metaforă se oprește aici: nu se spune cine cere și primește plata pentru a da libertate robului. Hristos nu este numit niciodată în Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1. mesítQs: „împăcătoriu” (SC); „Mijlocitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (BVA, BS); „mijlocitor” (G-R, C); „mediator” (Vg); „Médiateur” (BJ); „mediator” (RSV). Întrupându-se în fire omenească, Fiul lui Dumnezeu devine mijlocitorul prin excelență, unicul mijlocitor între Dumnezeu și om, după cum afirmă cu tărie Apostolul în 1Tim 2,5: hežs gàr theós, hežs kaì mesítQs theo¤ kaì anthrÀpÄn, ánthrÄpos Christòs IQso¤s: „Unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Isus.” (t.n.) Când îl compară pe Hristos cu Moise
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel sfânt (ruaƒ qadeška, LXX: tò pne¤mă tò hágión sou) nu-l lua de la mine”, spune psalmistul (Ps 51,13). În Noul Testament, este o persoană distinctă, desi nedespărțita, de „Tatăl” și de „Fiul”, în unică dumnezeire trinitara. În Faptele Apostolilor, unde este personaj central, jucând, în maniera proprie, rolul lui Isus din Evanghelii, precum și în Apocalips, este numit cel mai adesea pur și simplu tò pne¤mă (de ex. Fp 2,4; 10,19; 11,12; 19,21; Ap 2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de criză revoluționară oamenii invocă temători ajutorul spiritelor trecutului, își însușesc numele, lozincile de luptă, costumele lor, pentru a juca noua piesă a istoriei universale în această travestire venerabilă și cu acest limbaj împrumutat. Astfel, Luther s-a travestit în apostolul Pavel, revoluția din 1789-1814 s-a deghizat, rând pe rând, în republică romană și în imperiu roman, iar revoluția de la 1848 nu a găsit nimic mai bun de făcut decât să parodieze când anul 1789, când tradiția revoluționară a anilor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca un „nou rege Iosia”, iar Elisabeta I, ca o „nouă Deborah”. Cromwell îl invoca pe Isaia în fața parlamentului englez și proclama că englezii erau poporul lui Dumnezeu, văzând în elecțiunea lor o repetare a alegerii vechiului Israel. În Germania, apostolii „revoluțiilor naționale” - de la Fichte și până la Paul de Lagarde și Carl Schmitt - denunțau pe toate tonurile corupția civilizațiilor franceză, engleză sau „iudaică”, opunându-le pe germanul ancestral, așa cum fusese el descris de Tacit în De Germania, pentru a cărui „restaurare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Propovăduitorii sectelor gnostice și creștină evanghelizează aceleași mulțimi, urmează aceleași itinerarii, vizitează aceleași orașe, ocupă aceleași piețe publice, își dispută aceiași credincioși. Simon Magicianul și Pavel din Tarsus oferă marfa lor conceptuală ca rivali: succesul unuia corespunde eșecului celuilalt. Actele Apostolilor îVIII, 9-24) stau mărturie că predicatorii se cunosc între ei și nu ignoră tezele lor respective. Confruntarea comportă aceleași șanse pentru cei care vizează dominarea simbolică a epocii lor. Astfel, cum s-a mai întâmplat adesea cu gândirile alternative ale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Enoh furnizează o teză esențială pentru înțelegerea caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite pasaje din Actele apostolilor, din Epistolele lui Pavel sau din Apocalipsa lui Ioan stau mărturie a confruntărilor dintre creștinii primitivi - în speță, Petru și Pavel - și gnostici, îndeosebi Simon. Cele două curente se adaptă din aceleași izvoare, răspund acelorași nevoi dintr-o aceeași epocă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
grația divină” 1. Filosoful zburător. Simon din Samaria - mai exact din Gitton - propovăduiește adepților săi din secolul I al erei noastre. în agorele în care Pavel își îngrijește isteria sa, el încearcă să-și amplaseze propria-i tarabă filosofică. Dacă apostolii recurg la magie, de ce n-ar face-o și el? Pentru că, în acele timpuri, magia și miracolele țin de aceeași practică a minunilor. Lumea nu era pe atunci prea scrupuloasă, în privința a ceea ce e rezonabil și ceea ce e închipuire. în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Lumea nu era pe atunci prea scrupuloasă, în privința a ceea ce e rezonabil și ceea ce e închipuire. în acele vremi de efervescență intelectuală, spiritele, demonii, iraționalul, miturile coexistă nestânjenit cu Logosul. Ca, de altfel, și astăzi... Astfel, Simon îl interpelează pe apostolul Pavel pentru a afla, contra unor sume de bani, câteva din secretele lui. Evident, magicianul creștin nu-i dezvăluie niciun alt truc decât credința și încrederea lui într-un Dumnezeu care face posibile aceste minuni. în fața refuzului, Simon trage concluzia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]