11,785 matches
-
rând de ei! Cum să refaci o țară fără tineret, fără forța, entuziasmul și abnegația lor, calități care la toate popoarele europene și În toate marile epoci s-au aflat În primul rând „acolo”, În rândul lor, al generațiilor tinere, apte Încă, prin puterea vârstei, de proiecte nobile și de jertfe susținute Împotriva atâtor calcule ale „bunului simț” și ale intereselor imediate! „Ei” sunt, se pare, dezamăgiți și de noi, adulții, generațiile și promoțiile de adulți de azi care „am suportat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt și În țările vecine unde foști activiști din „eșalonul al doilea” au cucerit puterea! -, o bună și gălăgioasă „parte a presei”, dar și grupurile elitiste citate mai sus au considerat pur și simplu că „România și Românii nu sunt apți de democrație!”, apud dl Liiceanu! Dar... după părerea mea, Ana Blandiana, la constituirea guvernului, atunci, În ’96, când P.N.Ț-ul era organizația dominantă, a greșit necerând un portofoliu ministerial, lucru la care Îi dădeai pe deplin dreptul abnegația și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care le dau propriei mele existențe: capacitatea de a „Împlini un vis din adolescență”; capacitatea, norocul de a fi „solidar” cu acele pulsiuni ale tânărului care am fost, moment existențial În care umanul Își arată fața cea mai limpede, aptă de riscuri - aptitudinea de risc este o formă a unei „agresivități pozitive”, creatoare de reale valori, uneori! -, acel adolescent sau tânăr care Încă are capacitatea de „a ieși din el”, de a-și depăși egoismul și individualitatea Îngustă, capabil de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dusă la culme În secolul al XIX-lea de scriitori francezi și ruși mai ales, se află azi În plină deriziune și, probabil, decadență. Dar nu și necesitatea ei, publicul larg și instruit caută În continuare romanul, gen major și apt de a exprima nu numai stări fizice sau psihologice, dar și idei abstracte și simboluri, necesare Înțelegerii existenței și a ființei. 12 „- Ce este un popor decât ocolul pe care-l face o comunitate pentru a crea două sau trei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
principiile. Totul, se pare, În lume, ne Împinge spre a ne „trăda”, spre a ne schimba Încontinuu măștile, În acest „carnaval existențial”; iar noi ne părăsim Într-un asemenea, radical, mod ideile juneții - când, o spuneam, fusesem cu adevărat curați, apți de idealuri Înalte, umane! -, Încât nu numai că nu le recunoaștem În anii greori și tracasanți ai vârstei adulte, dar, nu rareori, amintindu-ne de acele principii sau idealuri, avem un rictus ironic la adresa lor. Iar dacă e cineva de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fiecare formă sau structură organizatorică socială și umană, oricât ar fi fost ea de performantă sau de „salvatoare” În trecut, este supusă eroziunii și trebuie să lase loc alteia. Dar... căreia?! Nu cred că cineva În lume, om inteligent și apt de o judecată calmă, gravă și obiectivă, ar mai susține sistemul capitalist sau post-industrial ca fiind un tip de organizare socială „recomandabilă”, justă, aptă de a mulțumi majoritatea comunităților europene, pentru a ne limita doar la continentul nostru. Da, s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trebuie să lase loc alteia. Dar... căreia?! Nu cred că cineva În lume, om inteligent și apt de o judecată calmă, gravă și obiectivă, ar mai susține sistemul capitalist sau post-industrial ca fiind un tip de organizare socială „recomandabilă”, justă, aptă de a mulțumi majoritatea comunităților europene, pentru a ne limita doar la continentul nostru. Da, s-ar putea ca acest sistem care și-a arătat timp de secole roadele și chiar calitățile, un sistem bazat nu pe clase tiranic departajate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și mai ales cultul prietenei pe care Nichita, Încă de pe atunci, de pe la sfârșitul deceniului șase, Îl practica cu o Însuflețire, energie și dăruire incomparabile, m-au făcut, de fapt, să-l „recunosc” ca pe o ființă cu adevărat vie, tânără, aptă de mari acte de creație și umanitate. 3 Da, trebuie s-o spun: omul, omul este cu adevărat prost dacă se teme de moarte abia când Îi simte suflul gâfâitor În ceafă sau În față. Un scriitor francez, cu cinismul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe căile nietzscheniene, ci mai degrabă În modul de a gîndi al filosofiei mari romantice germane, ale unui Fichte sau Hegel! - În acest fel, sărăcind existența de valorile și de miracolul ei ascuns și tulburător, infinit cognoscibil, dar și infinit apt de mister, cum ar spune poetul Blaga, noi sărăcim realitatea Însăși de valoare și chiar de „realitate”, sărăcim realul, adică, consistența și legitatea sa. Ne postăm, de fapt, orbi și insensibili față de spectacolul grandios, extraordinar al Întregii existențe, ne calomniem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
istorice ale materiei, cea care, printr-un „act” Încă neexplicat, profund ciudat, paradoxal, a făcut saltul enorm din anorganic spre organic și apoi, Încă o dată, un al „dolilea salt”, să „extragă” din milioanele de specii vii una care să fie aptă, În timp și neînțelegînd ea Însăși prea bine ce i se Întâmplă, să dezvolte un „organ sinucigaș și a-tipic”, așa-numita rațiune și imaginație, frâne formidabile nu rareori ale instinctelor de agresiune, nutriție și reproducere care regulează absolut toate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce se Întâmplă În jur! Și, În loc să ne văicărim, cu o mai mică sau mai amplă energie, În forme care mai de care mai variate, mai „exotice”, În loc să emitem țipete de disperare și de reproș amarnic, Înciudat - cui?! -, să fim apți de a trăi stări care vor oscila Între uimire, neîncredere, poate chiar stupefacție, colorate apoi, mai iute sau mai greoi, de un fel de uimire, da, dar o altfel de uimire! Una de tip admirativ, o formă a „stuporii poetice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe toate sau rostul lor. „Natura este posibilă datorită intelectului nostru” sună, porfund paradoxal și pentru mulți chiar enigmatic, una din frazele cheie ale Esteticii transcendentale a lui Immanuel Kant. Aceasta vrea să spună, pe scurt, că individul uman este apt de a percepe realitatea din jur ce-i cade sub simțuri, spațiul, dar și timpul, prin ceea ce Kant numește categoriile apriorice, existente deci Înainte de experiență. Aș adăuga că omul, individul uman mai are o „posibilitate” de a percepe realitatea, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apere puncte de vedere sau situații ce desfid bunul simț sau regulile comunitare; periclitând chiar și propria lor bunăstare sau supraviețuire. Tragică, ar fi, În optica mea, luciditatea morții, Întrucât ea ne propulsează dincolo de sensibilitatea și reacțiile curente, făcându-ne apți de a deveni cu adevărat lucizi de fenomenalitatea existenței și a propriei noastre ființe. Cu condiția, bineînțeles, de a nu șovăi În fața „gândului”, de a nu ezita la vederea acestui „cap de meduză” ce este „figura” propriei noastre morți! Cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
misterul atâtor ființe invizibile și concrete, munți și pustiuri atât de gigantice, Încât ne Învață sublimul și pe noi Înșine În mijlocul acestora; pe noi Înșine speriați, dar și atrași de acel Sublim, de nepotrivirea uriașă Între forțele și iluziile noastre, apți Însă de visare activă, deci de creație; ce conține Însă, la rându-i, sublimul intuitiv, actualizat, un sublim oferit nouă și destinului nostru omenesc. Trecător, dar În același timp apt de a conține și de a fixa În forme virtualitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acel Sublim, de nepotrivirea uriașă Între forțele și iluziile noastre, apți Însă de visare activă, deci de creație; ce conține Însă, la rându-i, sublimul intuitiv, actualizat, un sublim oferit nouă și destinului nostru omenesc. Trecător, dar În același timp apt de a conține și de a fixa În forme virtualitatea infinită a lumii. Apt, cum o spuneam mai sus, de a susține chiar și firmamentul aprins și bombat, enorm, rotindu-se deasupra capetelor noastre. 6 Nu, Încă o dată: conștiința umană
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
activă, deci de creație; ce conține Însă, la rându-i, sublimul intuitiv, actualizat, un sublim oferit nouă și destinului nostru omenesc. Trecător, dar În același timp apt de a conține și de a fixa În forme virtualitatea infinită a lumii. Apt, cum o spuneam mai sus, de a susține chiar și firmamentul aprins și bombat, enorm, rotindu-se deasupra capetelor noastre. 6 Nu, Încă o dată: conștiința umană nu este, nu devine tragică deoarece sesizează dramatic „nepotrivirea” ineluctabilă, fatală, Între luciditatea misterului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau paricidului, În numele unei libertăți aproape de limitele nebuniei și disoluției sociale! Beția - o formă a visării! O excitare, bineînțeles, a unor centri sensitivi și nervoși care are ca efect și atrofierea, slăbirea nu numai a unor inhibiții ce ne fac apți de a ne „regla” impulsiunile față de lumea exterioară, față de ambient, dar și de a ne păstra un bun, un calm echilibru al senzațiilor și percepțiilor. Beția, beția alcoolică În primul rând - deoarece există și „alte” beții, cea amoroasă, cea „poetică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
roman să conțină elemente ale „noii structuri”, partidul, activistul, muncitorul luminat sau intelectualul laș și dușmănos! Și, după cum se știe, cu primul meu roman am aplicat chiar „rețeta lor”, un roman de uzină, un activist „luminat” și un țăran sărac, apt de a fi „ajutat și lămurit” de partid. Numai că țăranul meu, Cupșa, s-a arătat a fi un element rebarbativ și răzbunător... Dar nu numai romanul, ca specie literară, voia tânărul Breban să-l reafirme și a făcut-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
promisele și mult necesarele sinteze ale literaturii române contemporane, de la primul război sau chiar de la al doilea război Încoace, ei fiind aproape singurii care dețin, indiscutabil, acel prestigiu literar și biografic care Îl face pe un crfitic și istoric literar apt de a emite judecăți ultime de valoare?!...Ă Ceilalți - din numita „falangă” a anilor șaizeci - s-au risipit prin lume; Ion Negoițescu s-a auto-exilat În Germania și, la München - unde, Împreună cu soția mea, l-am vizitat adesea -, a dat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al istoriei din Iosif și frații săi. Iar Proust, la rândul lui, Își Începe vasta și ciudata epopee a „falsului trecut” prin căderea În somn, o „altă fântână”, nu-i așa: somnul ca o „lentilă” aburită și În același timp aptă de a scoate la suprafața psihicului anesteziat și Încordat - eliberat de stimulii cotidieni, deconcertanți și superficiali adeseori! - scene și figuri care „ar fi putut să se Întâmple”, dar „interesul” nu constă În veridicitatea acestora, ci În capacitatea lor de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și vitalitate creatoare pe care o putem aduce Europei. De ce, oare, doar cei care se expatriază, precum un Tristan Tzara, Brâncuși, Enescu, Ionescu sau Cioran, pot convinge Înaltele și severele foruri de apreciere ale marilor națiuni de cultură că suntem apți de o artă universală, o artă nu numai „a Românului, a Românilor!”, ci și de una În care se pot recunoaște ființele unui Întreg continent, ale unui secol?! Tinerii scriitori de azi - și nu numai ei! - suferă crâncen că „nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cărțile mele de ficțiune. Am vorbit mai sus, pe larg, despre libertate și-mi arătam preferința nu pentru cea socială - element important, esențial, al contemporaneității și al Întregii ei istorii și problematici -, ci pentru cea individuală, interioară, cea, În definitiv, aptă de creație. Tot În aceste pagini, În alte volume, vorbeam despre „sinceritate” și afirmam că ea este doar apanajul celor „profesioniști ai ei!”, scriitorii rutinați și Înzestrați cu talent, ei vor fi cei capabili „să fie sinceri” - să exprime, să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
domnii și doamnele profesoare sau adulții ce purtau ochelari m-au atras instinctiv bănuindu-i de vaste lecturi și opinii aparte. Dar nu de puține ori, apoi, În lunga adolescență și În maturitate, deși eram În continuare atras de cei apți de a ieși din clișeele de gândire și de expresie - clișee complicate care mi se Înșiră, mie, ca pe o „etajeră invizibilă”, În straturi evidente și, pentru mine, ele, cunoașterea și ocolirea lor „În scară” duc la constituirea metaforei! -, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
forma” pentru a deveni exemplară. Și e tot atât de adevărat că eu „mi-am distrus tinerețea” deoarece voiam prea mult - la drept vorbind, voiam „altceva”. Decât adulții care mă „asistau”, părinți și profesori, altceva decât cârdurile năbădăioase și vii din jurul meu, apte deja să se Înscrie pe una din „șinele” sociale și profesionale pe care se ajunge iute și „sigur” la idealurile vizibile și recomandabile ale vieții: carieră, familie, prestigiu. Nu am nimic Împotriva acestor idealuri, ele sunt reale și recomandabile, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se ajunge iute și „sigur” la idealurile vizibile și recomandabile ale vieții: carieră, familie, prestigiu. Nu am nimic Împotriva acestor idealuri, ele sunt reale și recomandabile, În același timp. Nefericirea vie a tinereții mele a fost că eu nu eram apt de acestea, „Îmi umbla mintea la prostii” și ceea ce agrava lucrurile era faptul că aceste „prostii” rezistau, deși avansam În vârstă și În jur mi se citau nu puține cazuri de foști colegi și amici, nu mai Înzestrați decât fusesem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]