KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

negi, poți? — Nu. — Nu vrei să negi? De ce aș face-o? Mi-a sărit deodată la beregată. Și, firește, exteriorul acela dolofan, moale și aparent neajutorat era doar atât: un exterior. În realitate, mușchii lui erau tari ca oțelul; mă apucase cu mâna de gât, îmi dăduse un genunchi în boașe, iar vârful cuțitului mi se apropiase de grumaz suficient cât să-mi zgârie pielea, făcând să țâșnească o picătură de sânge. Capacitatea mea de a opune rezistență - păianjenul detestabil al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
putere; poate că se simțea ușor jenat să se dezbrace astfel, în public. — Cu fiecare sarcină pierdută, mi se părea că sunt provocat să creez o nouă viață. Își scoase vesta ca o femeie, încrucișându-și brațele deasupra pieptului și apucând marginea de jos. Și când și-a scos și chiloții, apoi și-a desfăcut jartierele și și-a dat șosetele jos, văzându-l în fața mea, gol ca în ziua în care se născuse, am simțit o compasiune profundă pentru profesor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
care încerca s-o dea jos de pe pat. Plapuma ateriză în cele din urmă pe covor. Mâinile i se apropiară de coapse și începură să le frământe; apoi de genunchi, pe care îi cuprinseră, iar în final reveniră la fese, apucându-le cu putere. Vaginul, intrusul acela rău voitor, alese tocmai momentul respectiv pentru a-și face simțită prezența pe dosul palmei stângi a lui Bull. Dintr-odată, Bull era în picioare, cu mintea revoltată de discrepanța dintre ceea ce înregistrau propriii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
în care se localiza, dacă nu chiar în contextul corpului întreg. — Te rog să te întorci acum.... Hmmm. Gluteus maximus foarte pronunțat, murmură el introducând un deget învelit în mănușa de cauciuc în moliciunea albă a fesierului lui Bull și apucând cu cealaltă mână mușchiul alungit de pe exteriorul coapsei acestuia. Apoi, dintr-odată, liniște. Murmurul se întrerupse brusc, ca și cum cineva i-ar fi pus lui Margoulies o compresă cu eter pe față, iar mâinile i se îndepărtară de piciorul pacientului. Bull

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Alesese din raft lucrarea clasică a lui Nicholson, Distorsiuni ale sexului, o carte care îi fusese împrumutată de cei ce reușiseră să facă rost de ea pe vremea când Alan era student la medicină. O puse alături de Jurnal și se apucă să compare ciudățeniile între ele. În cartea lui Nicholson, existau surori siameze la care vaginul uneia era lângă gura celeilalte, surori condamnate de o bucată de carne la o partidă eternă de cunnilingus; penisul unui bărbat absolut normal prezenta un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
îi făcea greață. Și cum ar fi putut să se ducă într-un bar? Bull revăzu interiorul de la Cerbul. Era întunecos și plin de fum acru. Peste tot erau bărbați în costume, cu mutre de porci, care se sprijineau de ce apucau. În clipa în care Bull ar fi intrat pe ușile batante, ochii lor căprui și stinși s-ar fi pironit asupra lui și ar fi început să-l dezbrace din priviri... Asta era! Se simțea deosebit de vulnerabil, își dădu seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
apară un articol, ar fi normal să-mi fie încredințată mie sarcina asta. — Juniper, și și-o imagină încă o dată ca pe o eroină de kabuki, în fața paravanelor lăcuite; „resturile“ ei dispăruseră într-un dulap retro cât tărâmul Narnia. Ai apucat deja să scrii materialul despre Razza? — Păi, am terminat cu recenzia, dar am să-i iau un interviu joi seara, și atunci ar trebui să am suficient material. Știi că am fost să-l văd aseară..., începu Bull. Simțea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
frecă de labiile depărtate ale lui Bull. Introduse un deget în vagin, în căutarea himenului. Un alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă cu senzația înainte să împingă cu putere prima dată. Așa merge treaba, nu? Așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Margoulies să arate cât de conștiincios era cu adevărat. Venise momentul să scoată banii (și urmau să fie o groază de bani, în afara cazului în care era gata să facă el cu mâna lui toată treaba). Revenit în mașină, Bull apucă volanul cu o forță feroce. Simțea că ar putea foarte lesne să-l smulgă de pe bord și să-l azvârle pe fereastră, asta dacă n-ar fi avut absolută nevoie de el pentru a ajunge la tipul care îl sedusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care implica o asemenea duplicitate. Apucă bronzul vechi și dur al balustradei și se pregăti să se arunce în gol, cu un salt studiat (în definitiv, era un atlet destul de bun). Era gata să dea ochii cu El sau cu Ea. Indiferent cine era autorul glumei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

cu vin și scriind poeme după pofta inimii. Li Bai și-a petrecut mult timp din viață călătorind. Așa se explică mulțimea de poeme dedicate peisajelor minunate ale naturii, pe care le-a lăsat posterității. "Ah, ce greu e să apuci pe drumul ce duce spre Sichuan! E chiar mai greu decât să urci la cer" (Greu e drumul spre Sichuan). Nu vezi oare, stimate domn, că apa Fluviului Galben coboară din cer, se rostogolește spre mare și nu se mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
prozator Pu Songling Pu Songling (1640-1715) este un renumit prozator din dinastia Qing, originar din Zichuan (azi Zibo, în provincia Shandong). Familia sa de boieri scăpătați sărăcește într-atât în timpul tatălui scriitorului, Pu Pan, încât acesta este nevoit să se apuce de negustorie. Precaritatea situației materiale a părinților îl determină pe Pu Songling să se confeseze trist, explicându-și celibatul prin neputința de a cumpăra cu bani proprii darurile necesare cu care, potrivit tradiției, ar fi putut cere în căsătorie o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
M-am gândit că dacă ne-om uni puterile, am putea dărâma aceste piedici și ne-om tăia cale dreaptă spre miazăzi. Ei, ce ziceți? Vă învoiți, ori ba? Încuviințară cu toții și, fără a mai pierde vremea, s-au și apucat de treabă. Yugong, împreună cu trei dintre fiii lui și cu nepoții, începură să sape muntele, să umple coșuri întregi cu pământ și pietre, deșertându-le apoi în Marea Bohai. Trudiră ei din zori și până în noapte, trecu și vara, veni

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
pregătea să lanseze atacuri, pentru a cuceri mai întâi statul Zhao. Ministrul Ji Liang se afla, în acel moment, în misiune în alte țări. Auzind, însă, vestea, s-a îngrijorat profund și s-a întors grăbit la palat, fără măcar să apuce să-și schimbe hainele cu care era îmbrăcat. Regele statului Wei tocmai pregătea atacurile. S-a mirat când l-a văzut pe ministrul Ji Liang în așa hal. "Ce treburi urgente ai, de n-ai avut timp nici măcar să-ți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Impresia este, atunci, pentru bietul începător că bețișoarele o iau fiecare în altă direcție! Dar cu răbdare și exercițiu, ele pot fi "învinse"! Forța cu care degetele strâng bețișoarele depinde de felul bucății de mâncare pe care vrem să o apucăm. În rețetele bucătăriei chinezești se specifică mereu "carnea, legumele etc. se taie in cubulețe, fâșii sau felii subțiri". Explicația este simplă: în afară de faptul că se pătrunde mai bine, preparată în acest fel, mâncarea nu mai necesită să fie tăiată la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
etc. se taie in cubulețe, fâșii sau felii subțiri". Explicația este simplă: în afară de faptul că se pătrunde mai bine, preparată în acest fel, mâncarea nu mai necesită să fie tăiată la masă. Pe de altă parte, îndemânarea cu care se apucă (ați văzut, probabil, prin filme, viteza și dexteritatea unora) bucățelele mici ori alunecoase (cum ar fi boabele de fasole, alunele ori feliile de ouă conservate) apare doar după un oarece exercițiu și o bună coordonare a degetelor. Vizitatorii străini în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
frumoase. Desenele realizate prin crestături redau scene din opere locale, figuri de animale și umane. După ce se termină gravarea, se dă cu o culoare neagră sau cu negreală de pe fundul tigăii și se șterge cu cânepă înainte ca stratul să apuce să se usuce. Negreala intră în liniile subțiri gravate, iar restul rămâne în culoarea naturală a tigvei. Prin a doua metodă, crestăturile se fac pe tigvele vopsite mai întâi în roșu. Crestările au astfel culoarea inițială a tigvei, cu desene

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-o posede pe îmbrăcatelea, din picioare... Lungana încearcă să se mobilizeze pasional cât de cât... Sună telefonul... Scundacul răspunde, să trăiți, dă lămuriri, lungana trece la cârmă... Dincolo de magaziner, pe care-l vehiculează ritmic ca pe un covor luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
situației, aceasta ar fi o onoare pentru noi. Ar însemna că suntem altceva decât chibiții, țuțerii, trepădușii Americii. Altceva decât niște fomiști - vorbesc de foame de democrație, firește - care, după ce au trăit 12 ani din hoitul lui Ceaușescu, vor să apuce și ceva din hoitul lui Saddam. Iată de ce nu mă tem de vreun atentat irakian. Iată de ce hăituirea și expulzarea, de către poliția vigilentă, a periculoșilor irakieni de prin angrouri, care vindeau și ei o măslină, niște papuci și o basma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
căror amintire îmi încrețește pielea de scârbă. De două ori m-am lăsat îmbrățișat de E. Constantinescu, în ciuda repulsiei psihofizice pe care am simțit-o din prima clipă față de acest personaj. Speram și eu, cu disperare, ca atâția alții, să apuc să trăiesc alături de copiii mei măcar câțiva ani din viață într-o Românie necomunistă, adică într-o țară normală. Nici unui frate, dacă l-aș fi avut, nu cred că i-aș fi trecut cu vederea atâtea câte i-am trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
consideră că viața începe și se sfârșește cu politica. Ai noștri, în schimb, nu ezită să se afunde în ridicolul cel mai avansat, în grotesc, discreditând fără să clipească funcția pe care au avut-o în stat, doar-doar or mai apuca o dată să facă maselor cu mâna... Gesturi care pe orice om de bun-simț îl aduc în pragul vomei sunt comise cu gingașă nesimțire de bărbații politici ai nației. Cozmin Gușă, fost secretar general al PSD, a înghițit zâmbind flegmele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
știi că te iubesc”, „Păunașul codrilor/ Numai de tine mi-e dor”. Și aceste ziceri au măcar calitatea de a nu fi crunt agramate, cum sunt cele de la Săpânța... Pe la 1935, un ins din zonă, Stan Ioan Patraș, s-a apucat să facă la comandă aceste cruci-zarzavat. „Versurile” sunt pur și simplu stupide, relatând cum a murit x sau y de boală, accident de mașină sau beție, într-un „stil” șchiop-săltăreț, de cârciumă. Nici o tangență cu folclorul maramureșean adevărat, capabil să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
exploda în curtea Putnei, cei de pe dealuri și din spatele grilajelor s-ar fi simțit eliberați. E o glumă crudă, dar nu cunosc alt leac pentru penibil. Nu vă privește!tc "Nu v\ prive[te!" Am să mor și nu mai apuc să trăiesc în altă țară decât Republica Socialistă România, ca să nu zic Republica Populară Română. Tot uitându-mă și eu la gipuri, bildinguri de metal și sticlă, la plasme Sony, Carlsberg, Xsara, la țoape cu laptoape, la bulibașe cu trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
dacă sunt mort sau trăiesc, zilele și nopțile se făcuseră o pastă informă, îmi era groază să adorm, iar dimineața mi-aș fi dorit să dorm pe veci, ca o piatră. Nu știu cât mai aveam de trăit așa. Probabil că nu apucam Revoluția dacă Hidoșel nu ar fi ajuns să zică într-o seară Solarisul lui Tarkovski. Uuu, uuu, făcea ca muzica de orgă și spunea că se vede Pământul din spațiu. S-a rotit brusc și am dat piept în piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
adultă. Prin poezia lor și dincolo de ea, ele definesc o generație: cea a Lolitelor înțepate - fete care trec direct de la legănatul păpușilor în brațe la legănatul copiilor avortați în brațele înțepate în vene. Fete cu vaginul uscat, care n-au apucat să devină cu adevărat femei și poate nu vor fi niciodată. Contraceptivul și prezervativul sunt stâlpii moi ai altarului dragostei, votca și nicotina - agheasma și tămâia ei. Fantasmele comunismului, proletarul, muncitorul, lenin, anapauker, „sentimentul sovietic”, petrugroza, venind din coșmarurile vieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]