3,560 matches
-
sud în pronaosul tăvănit și care a fost despărțit de naos printr-un perete plin în care s-au tăiat deschideri. Naosul este boltit semicilindric, iar în continuare se intră în absida altarului doar prin două uși, un alt element arhaic. Deasupra pronaosului, pe o bază pătrată, se înalță un turn mic, proporționat față de restul construcției, având o galerie în rezalit, cu câte două arcade pe fiecare latură, sprijinind un coif piramidal pe un plan de asemenea pătrat. Consolele treptate ce
Biserica de lemn din Păltineasa () [Corola-website/Science/316669_a_317998]
-
pentru a indica , unicul sunet al limbii galice care nu apare în latină. "X" stă atât pentru cât și pentru ). "Q" apare sporadic, întotdeauna cu "U/V" ca varianta de scriere a secvenței "CU" și poate și să marcheze realizarea arhaică a sunetului evoluat din consoană labiovelară surdă protoceltică, pe semne . "U" și "V" nu sunt diferențiate, ambele reprezentând sunetele , și . reprezintă similitudine distinctă cu limba latină din punct de vedere al morfologiei, faptul o dată considerat să dovedească conceptul subfamiliei comune
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Corbești se înscrie armonios în ambianța monumentelor de arhitectură populară; ea datează de pe la 1800 și a fost adusă în acest loc pe la 1835, fiind așezată pe o talpă de piatră. Lucrată cu toporul, din bârne de gorun, netencuită, păstrează forme arhaice. La începutul secolului al XIX-lea a fost pictată de Nicolae de la Lupșa Mare având și un ajutor al cărui nume nu se cunoaște și căruia îi aparține o parte din pictura naosului. Se remarcă mai ales prin frumoasele picturi
Biserica de lemn din Corbești, Arad () [Corola-website/Science/316774_a_318103]
-
descrisă în 1755 ca fiind „de lemn, veche, nesfințită” de conscriptorii episcopului sârb Sinesie Jivanovici al Aradului. Aceasta figurează atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1761-1762 și 1829-1831, precum și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). Lăcașul înfățișează o planimetrie arhaică, anume cea a unui dreptunghi cu absida pentagonală decroșată, prevăzut, în partea opusă, cu o terminație poligonală în trei laturi; tradiția potrivit căreia biserica ar fi fost înălțată în jurul anului 1600 își găsește astfel confirmarea. Pisania care cuprindea datarea începuturilor
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
12 Se reliefează aici două realități pregnante: existensa cnejilor români, conducători ai comunităților obștești libere, cât și necesitatea relațiilor dintre castelanii regali de Valcau și cnejii 13 care „... înțelegeau să-și conserve sau să-și consolideze statutul social de sorginte arhaica, prestatala”.14 de altfel, unul din primii castelani ai cetății Valcau purta numele de Kenez, fiind probabil din rândurile cnejimii românești din preajma cetății.15 Documentul care atestă acest lucru datează de la 1 mai 1329 eliberat de Capitul de la Pojon, care
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
răspândit în Imperiul Roman (care și el cunoștea inițial ius sangvinis), când cetățenia romană a fost acordată tuturor oamenilor liberi din imperiu, indiferent de originile, neamul și religia lor. Apoi a dispăarerut în Evul Mediu, care s-a revenit la arhaicul ius sangvinis. În secolul al XVIII-lea, Revoluția americană și Revoluția franceză răspândesc din nou principiile dreptului pământean. Acesta progresează în decursul secolului XIX, odată cu generalizarea statelor constituționale și cu intensificarea mișcărilor migratorii legate de industrializare. În secolul XX, din ce în ce mai
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
fost "Mindovg", care poate fi destul de ușor de reconstruit ca "Mindaugas" sau "Mindaugis". În 1909, lingvistul lituanian Kazimieras Buga a publicat o lucrare de cercetare care susținea sufixul „-"as"”, care a fost în mare parte acceptată. Mindaugas este un nume arhaic bisilabic lituanian, folosit înainte de creștinarea Lituaniei, și este formată din două componente: "min" și "daug". Etimologia poate fi găsită de la „daug menąs” (înțelepciune mare) sau „daugio minimas” (faimă multă). Lituania a fost condusă în secolul al XIII-lea de un
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
drept peste pronaos, o bolta semicilindrica în naos, iar altarul, cu o bolta de aceeași formă, de joasă înălțime, racordata la traseul pereților prin fâșii curbe. Alături de ferestrele edificiului, de contur dreptunghiular, ulterior executate, se păsrează, pe latura de sud, arhaicul luminator, al cărui oblon este prevăzut cu patru ochiuri circulare. Unei etape mai târzii se datoreaza prispa, de-a lungul peretelui de sud, cu o suită de arcade, amintind structura târnațului de la casa țărăneasca. Amplă tâmpla, a cărei compoziție sintetizează
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
sunt consumate de diferite animale care dispersează semințele prin materiile fecale. Fructul roșcovului, numit roșcovă, odată ajuns la maturitate și, eventual uscat sau prăjit, poate fi apt și pentru consumul uman. Genul "Ceratonia" aparține fabaceelor și este considerat un reprezentant arhaic al unei familii dispărute. Este bine adaptat climatului temperat și subtropical și tolerează umiditatea și temperaturile ridicate din zonele de coastă. Prezentând caracteristici xerofite, este un arbore bine adaptat condițiilor ecologice din regiunea Mediteranei. De altfel, preferă solurile bine drenate
Roșcov () [Corola-website/Science/318829_a_320158]
-
monografii despre Gonseth și Bachelard. De asemenea, a publicat o carte despre viziunea epistemologică a lui Morin asupra complexității. Alt interes principal al lui Tonoiu este filosofia dialogică sau . A scris de asemenea o carte excelentă despre Mircea Eliade, "Ontologii arhaice în actualitate". Marin Țurlea și-a dedicat cariera filosofiei matematicii. Lucrarea sa, "Filosofia și fundamentele matematicii" trasează o distincție între cercetarea proprie a matematicienilor pe bazele lor și cercetarea filosofică a fundamentelor matematicii. În această carte el stabilește posibilitățile, sfera
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
multe cazuri despre lucrurile împrumutate de "Eragon II" din genul fantasy, unele dintre ele criticând sau lăudând stilul autorului. "Los Angeles Times", deși a remarcat că scrisul a dovedit maturizarea față de romanul anterior, a criticat romanul pentru inconsistență și stilul arhaic. O recenzie din "Entertainment Weekly" a fost nemulțumită de ritmul scăzut al acțiunii, în timp ce "The Washington Post" s fost de părere că "Eragon II" trebuia scurtat. O recenzie din "The Boston Globe" remarca următoarele: Barnes & Noble în schimb cataloghează scriitura
Eragon II. Cartea primului născut () [Corola-website/Science/316101_a_317430]
-
a Uniunii Arhitecților din România. A întocmit peste 200 de proiecte pentru diferite edificii. A contribuit la Palatul Administrativ al Prefecturii Timiș, construit între 1938 - 1943 sub conducerea constructorului Constantin Purcariu, intr-un stil arhitectural modern, combinat cu elemente decorative arhaice la fațadă, capitelurile corintice fiind sprijinite pe coloane lucrate în terasit. Clădirea a fost proiectată inițial în 1933 de arhitectul Matthias Hubert și colaboratorii săi, Cornel Liuba și Edmund Stanzel Corneliu Liuba pentru Școala de fete „Sofia Imbroane”. Schimbându-i
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
La picioarele maestrului”, Alice A. Bailey - „Inițierea umană și solară” Se stinge din viață pe 3 martie 1994 discret, așa cum a trăit o viață întreagă. Însuflețit de o înaltă forță morală, Elie Dulcu a continuat să scrie. "Românii, o antichitate arhaică" își are rădăcinile în perioada de dinaintea războiului și a fost așternută pe hârtie în 1966. Trimisă la diverse reviste și foruri științifice (inclusiv Academia Română) ea a suferit mai multe revizii și actualizări, ultima dintre acestea datând din 1978. Noțiunile de
Elie Dulcu () [Corola-website/Science/316163_a_317492]
-
Ovidiu Bârlea expune critic metodele de culegere a folclorului, precum și modalitățile lui specifice de interpretare. Astfel, cercetătorului creației populare i se cere un gust estetic special, apt să surprindă realitatea estetică a fenomenului și valoarea artistică a formelor celor mai arhaice, preconizând examinarea „frumosului folcloric din punct de vedere al creatorilor și interpreților acestuia“. În continuare, autorul realizează o vastă sinteză a folcloristicii noastre de la începuturi până în prezent în lucrarea "Istoria folcloristicii românești" (Buc., EER, 1974, 597 p.) precum și prima încercare
Ovidiu Bârlea () [Corola-website/Science/316196_a_317525]
-
barátkozik" „a se împrieteni”) sau unul întâlnit la verbele medii ("kibékül" „se împacă”), existând și unele verbe reciproce rădăcini, de exemplu "küzd" „se luptă” (cu cineva). Există două sufixe specifice pentru pasiv, "-atik/-etik" și "-tatik/-tetik", dar astăzi sunt arhaice și rare, subzistând doar în unele construcții, de obicei fără agent: "Megadatott neki, hogy még egyszer lássa a tengert" „I-a fost dat să mai vadă o dată marea”. Și mai rar se întâlnește verbul pasiv cu agent exprimat. Acesta este
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
scria, despre autorul ei, că "va deveni un foarte original și mare sculptor". Încă de la debut, Nicăpetre și-a afirmat atașamentul la modernitatea clasică, așa cum a fost ea definită de Brâncuși, prin adoptarea cioplirii directe, prin urmarea modelului formelor artei arhaice și prin subordonarea materialului față de idee. De atunci, din 1969, Nicăpetre și-a urmat cu tenacitate destinul, afirmînd un tip de atitudine care nu admite compromisul în artă și un stil despre care cronicarii au scris că îmbină două estetici
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
Nicăpetre, stadii ale devenirii ideii, ale dezvoltării registrului expresiv într-un repertoriu formal constant. Prima etapă, 1965 - 1980, cuprinde lucrări cioplite în piatră, realizate în România. În ele se reflectă atașamentul sculptorului pentru geniul pietrarilor țărani și pentru frumusețea formelor arhaice. Prin arhitecturi de volume simetric articulate, dinamizate de accente decorative exprimă unitatea dintre formă și structura materialelor. De asemenea, anunță viitoare forme de expresie nonfigurativă. Etapa a doua grupează sculpturile cioplite în marmură, realizate în Grecia, în perioada 1987 - 1988
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
Sf.Nicolae”. Figurează pe lista monumentelor istorice, . Biserica ,Sfântul Ierarh Nicolae’’ din satul Târnava, un edificiu dreptunghiular de mici dimensiuni, cu terminațiile altarului și ale pronosului nedecroșate, poligonale cu trei laturi; la construcția șarpantei, predilecte au fost traseele curbe. Planul arhaic, analogiile stilistice existente între acest lăcaș de cult și cel din Târnăvița învecinată, îmbinările în „coadă de rândunică” ale bârnelor, precum și menționarea numelui principelui ardelean Mihai Apafi I (1661-1690) într-o pisanie, greu lizibilă, din interiorul clopotniței, coboară începuturile bisericii
Biserica de lemn din Târnava () [Corola-website/Science/316270_a_317599]
-
vechi, „infinitiv trecut”. Infinitivul latinesc s-a păstrat în română sub forma infinitivului lung (de exemplu "venire"). Acesta este în general substantivizat, dar păstrează urme semantice ale acțiunii, numind rezultatul acesteia. Cu valoare verbală s-a conservat în registrul stilistic arhaic, dialectal și în registrul popular, folosit în formele inversate ale viitorului/ale condiționalului. Exemple: Infinitivul propriu-zis are desinențele "-a", "-e", "-ea", "-i" și "-î". Forma numită "infinitiv lung" are desinențele "-are", "-ére", "-ere", "-ire" și "-âre"), provenite din infinitivul latinesc
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
viitoare. Ținând cont de acest lucru, traducerea lui poate fi redată ca fie „adolescenta/această adolescentă este gravidă” sau „adolescenta/această adolescentă va fi în curând gravidă”. Verbul „karat קָרָאת” a fost considerat ca o formă arhaică a persoanei a treia feminin singular, fiind tradus ca „ea va numi”. Numele însuși, însemnând „Dumnezeu [este] cu noi”, iudeii afirmă că deși este nobil, el nu implică o natură divină a băiatului. Astfel de nume teoforice sunt comune în
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
ebraic „almah”. Un exemplu din limba engleză este „maiden”, folosit în societatea britanică dinaintea celei contemporane, care era mai conservatoare decât cea de azi, în care vârsta timpurie a unei femei implica și virginitatea ei. Cuvinte ca acestea au devenit arhaice în societatea contemporană, conducând astfel la problemele moderne în interpretarea cuvântului „almah”. Drept exemplu notabil este textul din Biblia lui Luther care folosește cuvântul german „Jungfrau”, care este compus în mod literal din cuvintele „tânără” și „femeie”, deși se obișnuiește
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
de pe aceeași stradă, unde a funcționat, cândva, Liceul „N. Bălcescu", și în pridvorul bisericii. De data aceasta, pictura a fost executată în stil catalan de către pictorul Petre Achițenie, care a imortalizat datele privind opera sa printr-o inscripție, cu caractere arhaice românești, deasupra ușii de la pronaos: „Această Sfântă Biserică a fost pictată în întregime din nou în tehnica frescă în anul 1982 de pictorul prof. univ. Petre Achițenie din București". Caracteristica noii picturi constă în supradimensionarea staturii sfinților, în tablouri ample
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
pictura murală din 1626, parțial vizibilă, una dintre cele mai vechi păstrate în bisericile de lemn din țară, prin colecția valoroasă de icoane de secol 17, 18 și 19, sculptura cu caracter de unicat a grinzii bolții, și prin acoperișul arhaic păstrat sub cel actual. Biserica se încadrează într-un ansamblu arhitectural religios tradițional bine păstrat, alcătuit din incintă cu pietre pentru pomeniri și sfințiri, cimitir cu cruci de piatră, lemn și fier din diferite epoci, clopotniță din 1992, portițe de
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
fiind locul în care Puterea Pământului este deosebit de puternică. În A Doua Cronică aceasta este singurul loc imun în fața lui Sunbane, fiind protejat de forestalul Caer Caveral. Limbile: Locuitorii Tărâmului vorbesc engleza, dar o fac într-un mod formal și arhaic. Ciudata coincidență de limbă între Covenant și locuitorii Tărâmului nu este tratată pe parcursul cărților. Totuși, există și alte limbi: de exemplu, în "Blestemul Nobilului Foul", Atiaran îi povestește lui Thomas Covenant despre o limbă diferită care se vorbea pe vremea
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
World's End" (1896), "The Water of the Wondrous Isles" (1897) și "The Sundering Flood" (1897)). Acestea au loc într-o lume imaginară medievală nord-europeană în perioada Imperiului Roman. Opera acestuia este greoaie pentru cititorul modern datorită unui limbaj voit arhaic. După Morris alți scriitori englezi publică fantezii eroice: și Eric Rücker Eddison. Eddison scrie în 1922 romanul de fantezie înaltă "The Worm Ouroboros". Urmează Edgar Rice Burroughs cu cele 27 de romane ale sale despre Tarzan și cu primele cicluri
Fantezie eroică () [Corola-website/Science/321037_a_322366]