3,682 matches
-
1962 a făcut studii de istorie și de drept, la București. În 1968 și-a luat doctoratul în istorie. Între 1953 și 1963 a fost muzeograf la Muzeul de Artă al R.S.R., pentru ca apoi să se mute la Institutul de arheologie, unde a deținut gradul de cercetător principal. În calitate de medievist, Popa a studiat epoca formării statelor medievale române, în principal în regiunile Maramureș și Hațeg. S-a folosit în acest scop atât de izvoare scrise, cât și de săpături arheologice. A
Radu Popa () [Corola-website/Science/332987_a_334316]
-
spun că în timpul existenței sale, în Nessebar au existat peste 40 de biserici. În prezent există însă date certe doar pentru 26 dintre ele. Moștenirea culturală a vechiului oraș poate fi observată de turiști în cele patru muzee existente: de arheologie, etnografic, Biserica Sf. Ștefan care conține fresce din perioada secolelor 11-17 și Biserica Sf. Spas care conține fresce din secolul 17. Din 1983, orașul vechi din Nessebar este înscris în patrimoniul mondial UNESCO. La recensământul din 2011, populația orașului Nesebăr
Nesebăr () [Corola-website/Science/297293_a_298622]
-
În timpul verii, cu o inițiativă unică în Portugalia, este deschis și pe timp de noapte. Sociedade Martins Sarmento este cea mai veche instituție națională din Guimaraes dedicată studiului și conservarea vestigiilor arheologice. Ea are în componență două muzee: Muzeul de Arheologie Sociedade Martins Sarmento, situat la sediul său, cunoscut pentru colecțiile de pre-și protoistorie, de epigrafie latină și numismatica, precum și Museu da Cultură Castreja, situat la Solar da Ponte, în parohia Sao Salvador de Briteiros lângă Citania de Briteiros și Castro
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
nu există dovezi că s-ar fi produs migrații de populații romanice nord-sud, din Dacia spre Balcani. Școală protocronistă nu este socotită de nici-o instituție academică sau universitară ca fiind o școală istorică (adică respectând regulile cercetării științifice în domeniul arheologiei și istoriei) ci ca o școală literară (adică în care inspirația și ideile autorilor „nu dau socoteală realității” și „pornesc de la un postulat pentru a interpreta faptele, în loc să pornească de la fapte pentru a elabora o explicație” - conform expresiei lui Florin
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
urme germanice în română nu este semnificativ, deoarece chiar dacă, așa cum spun „röslerienii” etnogeneza Românilor ar fi început excluziv în sudul Dunării, și acolo a avut loc o conviețuire între romanici și germanici (goți, apoi lombarzi), atestată de descoperirile făcute de arheologii sârbi. Nici limba latină din Italia nu a fost influențată de limbile germanice, deși, odată ajunși acolo, goții și lombarzii au stăpânit Italia timp de veacuri. Cuvintele românești comune cu echivalente albaneze pot fi explicate fie prin moștenirea în comun
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Jacques Oger, cu o capacitate de 750 de locuri și Centrul cultural Pompidou. Orașul dispune de o largă ofertă de muzee și săli de expoziție. "Les musées de la Cour d’Or" sunt deschise din anul 1839. Există o secție de arheologie, dominată de spirit și interes local și regional, o secțiune de belearte și o secțiune militară. La Metz se găsește o sumă de hoteluri elegante, cel mai reputat fiind "Hôtel du Théâtre", construit în secolul XVII, afiliat la "Hotels et
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
insulei, aflate sub dominație otomană la vremea respectivă. Titlul i-a fost acordat ca răsplată pentru eradicarea pirateriei din Marea Egee. Potrivit tradiției, istoria samiană începe cu regele Ankaios, plantantor de vie și conducător al Lelegienilor, însurat cu fata Râului Meandru. Arheologia indică primele locuințe în zona Heraionului, c. 2500 îHr . Înspre sec. 9 îHr singurele așezări sînt actualul Pythagoreio având situl Heraionului ca dependință. Heraionul este un punct de referință în arhitectura greacă a epocii. Între orașele ioniene, Samos are în
Samos () [Corola-website/Science/297368_a_298697]
-
a fost declarat membru donator ca răsplată a importantei donații realizate, din veniturile căreia s-a constituit "Fondul „Năsturel-Herescu”", fond din care s-au înființat premii cu care s-au distins, de-a lungul anilor, lucrări din domeniul literaturii, istoriei, arheologiei, geografiei și dreptului. În "Dicționarul academicienilor români, 1866 - 1999", Dorina N. Rusu contabiliza că până în anul 1999 Academia adunase un număr de 1.494 membri, dintre care 980 români (25 fondatori, 375 titulari, 178 de onoare, 361 corespondenți, 41 aleși
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
ruinele, încă vizibile în acea epocă, din zona Capului Bulustra a fost propusă, în 1887, de către istoricul austriac W. Regel. Primele săpături au fost întreprinse de către arheologi francezi, iar după 1950, ele au fost continuate sistematic de către Societatea Greacă de Arheologie, sub conducerea lui D. Lazaridis, concentrându-se mai ales în perimetrul sudic al orașului (perioada clasică și elenistică). După 1981, săpăturile s-au concentrat în perimetrul nordic (perioada arhaică) și necropole. În 1985 a fost inițiat un program de lucrări
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
teritoriile acestor grupuri datorită imprecizia surselor geografice antice. De asemenea, este probabil ca în multe domenii, grupuri etnice suprapuse și hartă etnică a fost un mozaic de sub-grupuri dispersate. Sarmați și bastarnilor sunt atestate, atât în literatura de specialitate și arheologie, peste tot Țară Românească, Moldova și Basarabia. Este posibil ca, atunci când sursele greco-romane se referă la conflicte cu Costoboci, carpii sau goții , acestea sunt referindu-se la coaliții de grupuri diferite în tribul în prezent hegemonic. Având în vedere raiduri
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
(n. 23 ianuarie 1834, București - d. 10 noiembrie 1895, București) a fost un scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei ("Istoria arheologiei", 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. ("Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique", Tome I-III
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
n. 23 ianuarie 1834, București - d. 10 noiembrie 1895, București) a fost un scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei ("Istoria arheologiei", 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. ("Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique", Tome I-III, Éditions J. Rothschild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cântecele
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
ianuarie 1834, București - d. 10 noiembrie 1895, București) a fost un scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei ("Istoria arheologiei", 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. ("Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique", Tome I-III, Éditions J. Rothschild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Florescu) face parte din comitetul de redacție al revistei "Junimea română", care apărea la Paris. În această revistă el publică articolul "Muncitorul român", remarcabil prin îndrăzneala ideilor și prin compoziția sa, care îi evidențiază spiritul progresist, democratic: Odobescu studiază atât arheologia (făcând cunoștință cu câțiva promotori ai acesteia în Franța: François Guizot, Louis Vitet, Prosper Mérimée), cât și literatura greacă și latină. Astfel, el traduce: treisprezece poezii ale lui Horațiu, primul cânt al "Iliadei", primul cânt al "Odiseei" și primul cânt
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Paris, la care a fost expus și tezaurul de la Pietroasa. După o călătorie la Sankt Petersburg scrie, împreună cu Petre S. Aurelian eseul "Notice sur la Roùmanie" (1868). În 1869, împreună cu V.A. Urechia, participă la Congresul internațional de antropologie și arheologie istorică de la Copenhaga, unde susține lucrarea "Antichitățile preistorice ale României". La 10 septembrie 1870 Alexandru Odobescu este ales membru al Societății Academice Române (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al. Papiu Ilarian. Ține la Ateneul Român conferința "Artele din
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
povestirile "Jupân Rănică Vulpoiul" și "Tigrul păcălit". În 1877 apare, sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu, volumul "Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu (fragmente apăruseră, tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861-1863 în "Revista Română"). Scrie "Curs de arheologie. Istoria arheologiei. Studiul introductiv la această știință", volum încununat de Academia Română cu „Premiul Năsturel-Herescu”. Un an mai târziu îi apare cartea "Moții și curcanii", conținând două conferințe ținute la Ateneul Român. În 1879 Alexandru Odobescu este ales secretar general al
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Rănică Vulpoiul" și "Tigrul păcălit". În 1877 apare, sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu, volumul "Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu (fragmente apăruseră, tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861-1863 în "Revista Română"). Scrie "Curs de arheologie. Istoria arheologiei. Studiul introductiv la această știință", volum încununat de Academia Română cu „Premiul Năsturel-Herescu”. Un an mai târziu îi apare cartea "Moții și curcanii", conținând două conferințe ținute la Ateneul Român. În 1879 Alexandru Odobescu este ales secretar general al Academiei Române. În
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Academia Română îi acordă „Premiul Năsturel-Herescu” pentru cea mai bună carte românească apărută între 1885-1888: "Scrieri Literare și Istorice" (care îi apăruse în 1888, în trei volume). Apare la Paris (1889) "Le Trésor de Pétrossa" („Tezaurul de la Pietroasa”), amplă monografie de arheologie istorică în limba franceză. În 1891 Alexandru Odobescu devine directorul Școlii Normale Superioare, calitate în care publică manuale școlare, printre care și unul de gramatică. Alexandru Odobescu a murit la 10 noiembrie 1895, sinucigându-se în urma unor tragice evenimente de
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
unul de gramatică. Alexandru Odobescu a murit la 10 noiembrie 1895, sinucigându-se în urma unor tragice evenimente de ordin familial și public. Format la școala clasicismului francez și la aceea a antichității, om de gust și de știință, fondator al arheologiei în România și istoric, Alexandru Odobescu a scris o proză admirabilă în eleganță și puritate. A priceput, ca și Junimea, că literatura adevărată trebuie să exprime sufletul poporului român așa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
numeroase referințe literare, muzicale, plastice, ba chiar și ironii la adresa latiniștilor etc. Indiferent de modul în care criticii literari au definit-o („operă-mozaic”, „cozerie”, sau eseu), "Pseudokynegetikos" marchează un reper în istoria literaturii române. Alexandru Odobescu este unul din întemeietorii arheologiei în România. El este autorul unui tratat de istorie a arheologiei („"Istoria arheologiei"”) publicat în 1877. La sfârșitul secolului al XIX-lea a publicat în Franța monumentala sa monografie arheologică dedicată tezaurului de la Pietroasa, care fusese descoperit în anul 1837
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
etc. Indiferent de modul în care criticii literari au definit-o („operă-mozaic”, „cozerie”, sau eseu), "Pseudokynegetikos" marchează un reper în istoria literaturii române. Alexandru Odobescu este unul din întemeietorii arheologiei în România. El este autorul unui tratat de istorie a arheologiei („"Istoria arheologiei"”) publicat în 1877. La sfârșitul secolului al XIX-lea a publicat în Franța monumentala sa monografie arheologică dedicată tezaurului de la Pietroasa, care fusese descoperit în anul 1837: "Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique".
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
de modul în care criticii literari au definit-o („operă-mozaic”, „cozerie”, sau eseu), "Pseudokynegetikos" marchează un reper în istoria literaturii române. Alexandru Odobescu este unul din întemeietorii arheologiei în România. El este autorul unui tratat de istorie a arheologiei („"Istoria arheologiei"”) publicat în 1877. La sfârșitul secolului al XIX-lea a publicat în Franța monumentala sa monografie arheologică dedicată tezaurului de la Pietroasa, care fusese descoperit în anul 1837: "Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique".
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
culturii sale enciclopedice, s-au înfiripat concepțiile sale iluministe sub influența unora dintre profesorii universității și a cunoscut literatura poloneză și literatura clasică română, care se vor simți în creațiile sale literare. Apoi studiază astronomia și cadastrul la Viena (1805-1808), arheologia și epigrafia la Romă (1808-1812), unde citește literatura italiană și scrie sonete. Publică primul său sonet în limba italiană în "Giornale di Campodoglio" în 1811. Primul poem în limba română, "Cătră Italia" a fost scris în același an. În 1812
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
zi. Acesta este localizat la o distanță de 35 km. Atena este unul dintre centrele lumii în ceea ce privește cercetarea arheologică. Sunt câteva instituții principale care se ocupă cu cercetarea și valorificarea vestigilor istorice cum ar fi : Universitatea din Atena, Societatea de Arheologie care cuprinde câteva muzee. În același timp orașul deține câteva laboratoare, printre care și laboratorul Demokritos pentru Arheometrie. Atena este cunoscută în întreaga lume și ca un pilon al diferitelor conferințe și seminarii pe teme de cercetare. Cel mai important
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]
-
de muzică. Sub patronajul acestei instituții se inaugurează pe lângă Teatru, o secție de operă. În 1949 Societatea Filarmonică devine instituție de stat, desfășurând o bogată activitate muzicală in țară și peste hotare. Anul 1872 a însemnat începutul activității Societății de Arheologie și Istorie a Comitatului Bihor, care și-a propus inclusiv crearea unui muzeu al Bihorului. Sprijinirea acestui demers de către autoritățile orădene și nu numai a avut drept consecință inaugurarea, în iunie 1896, a primului muzeu în Oradea, adăpostit într-o
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]