4,412 matches
-
1225 la Tarentaise, azi Mońtiers, Savoia; + 22 iunie 1276 la Roma) a fost timp de câteva luni papă al Romei (1276). A fost cunoscut ca "Doctor famosissimus". Încă din 1264 era provincialul Ordinii Sfântului Dominic. În 1272 a fost ales arhiepiscop de Lyon iar în 1273 episcopul-cardinal de Ostia. A fost ales papă pe data de 21 ianuarie 1276, doar cu o zi după începutul conclavei. Aceasta se întrunise pentru prima oară după regulile severe impuse de predecesorul lui Grigore al
Papa Inocențiu al V-lea () [Corola-website/Science/305430_a_306759]
-
a fost prezent la Siena, a predat medicina la "Universitatea din Siena", unde a scris câteva opere, dintre care se distinge "Summulæ Logicales" care a fost, pentru universitățile europene, manualul de referință de logică aristotelică. În 1272 a fost numit arhiepiscop al vechiului oraș Braga și al regiunii din jur, succedându-i lui "Don Martinho Geraldes". Din 1273 a deținut funcția de cardinal-episcop de Frascati. Printre cei mai cunoscuți discipoli ai săi s-au numărat Toma d'Aquino și Bonaventura. După
Papa Ioan al XXI-lea () [Corola-website/Science/305431_a_306760]
-
aprilie 1287 Honoriu a murit datorită gutei, după un pontificat de doar doi ani. Inițial a fost înmormântat la Sfântul Petru, apoi în mausoleul familiei Savelli la Santa Maria in Aracoeli. Singurul cardinal numit de Honoriu a fost Giovanni Boccamazza, arhiepiscopul de Monreale. Honorius IV. În: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL) <br>
Papa Honoriu al IV-lea () [Corola-website/Science/305432_a_306761]
-
în Turingia, unde rege a devenit Filip de Suabia și cea de la 9 iunie, același an, de la Köln, unde a devenit rege Otto de Braunschweig. Acesta din urmă era susținut de minoritatea Stauferilor și alegerea s-a făcut din inițiativa arhiepiscopului Adolf din Colonia. Filip a fost încoronat la Mainz cu insignele imperiale, iar Otto la Aachen, locul tradițional al încoronărilor. Totul a degenerat în război civil, papa fiind curtat de fiecare fracțiune. După o perioadă de neutralitate, papa a scris
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
studiile la Colegiul Român, fiind promovat "doctor în dreptul civil și canonic" la "Universitatea La Sapienza din Romă", înainte de a intra în "Curia Română". A fost introdus în curia română de papă Alexandru al VIII-lea. În 1695, a fost promovat arhiepiscop de Tars și nunțiu apostolic la Lucerna, iar din anul 1698, până la sfârșitul anului 1710, a fost nunțiu apostolic la Lisabona, capitala Portugaliei. Papă Clement al XI-lea îl crease cardinal, în anul 1706. Michelangelo dei Conți a fost ales
Papa Inocențiu al XIII-lea () [Corola-website/Science/305442_a_306771]
-
locțiitorul starețului la Capua. Vărul lui, papa Leon al X-lea, l-a declarat un fiu al familiei de´Medici rezultat dintr-o căsnicie secretă. Astfel Giulio a putut să ocupe fel și fel de funcții profitabile. De pildă, era: arhiepiscop de Florența (din 9 mai 1513), episcop de Albia (1513-15), arhiepiscop de Narbonne (din 14 februarie 1515), administratorul apostolic al episcopatului Albenga (1517-18), episcop de Bologna (1518), administratorul apostolic al episcopatului Embrun (1518), administratorul apostolic al episcopatului Ascioli Piceno (1518
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
l-a declarat un fiu al familiei de´Medici rezultat dintr-o căsnicie secretă. Astfel Giulio a putut să ocupe fel și fel de funcții profitabile. De pildă, era: arhiepiscop de Florența (din 9 mai 1513), episcop de Albia (1513-15), arhiepiscop de Narbonne (din 14 februarie 1515), administratorul apostolic al episcopatului Albenga (1517-18), episcop de Bologna (1518), administratorul apostolic al episcopatului Embrun (1518), administratorul apostolic al episcopatului Ascioli Piceno (1518), episcop de Eger (1520 -23) și administratorul apostolic al episcopatului Worcester
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
Inocențiu al X-lea), trimis papal în Polonia (sub Alexandru al VII-lea) iar în sfârșit trimis papal la curtea imperială de la Viena (sub Clement al IX-lea). În 1681 papa Inocențiu al XI-lea l-a făcut cardinal și arhiepiscop de Neapole. Atunci când predecesorul lui Alexandru al VIII-lea a murit, s-a ajuns la conclav la un conflict între partida franceză și cea favorabilă Spaniei, repectiv Imperiului. Pe 12 iulie 1691 Pignatelli a fost ales papă ca un candidat
Papa Inocențiu al XII-lea () [Corola-website/Science/305441_a_306770]
-
Benoît XIV", în latină "Benedictus XIV", în italiană "Benedetto XIV") a fost papă din 1740 până în 1758. La botez a primit numele de" Prospero Lorenzo Lambertini". Părinții săi erau "Marcello Lambertini" și "Lucrezia Bulgarini". A devenit episcop de Ancona, apoi arhiepiscop al orașului natal, înainte de a fi ales succesor al Papei Clement al XII-lea, după șase luni de conclav și 254 de scrutine, la 17 august 1740. A fost legislator al Bisericii moderne, a marcat secolul al XVIII-lea prin
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
(n. 6 iunie 1944, Crăcăoani, județul Neamț), (din botez Constantin), este un cleric ortodox român, în prezent arhiepiscop al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. În legislatura 1990-1992 a fost deputat de Argeș din partea FSN. În anul 1964 a absolvit cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț. Episcopul Teofil Herineanu l-a hirotonit preot în anul 1964 pe seama parohiei Tioltiur, deși
Calinic Argatu () [Corola-website/Science/305456_a_306785]
-
vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, mutându-se la Mănăstirea Curtea de Argeș. În 1990 a fost ales episcop al nou înființatei Episcopii a Argeșului și Muscelului. În septembrie 2009, odată cu ridicarea Episcopiei Argeșului și Muscelului la rang de arhiepiscopie, a devenit arhiepiscop. A publicat 14 volume. Din anul 2006 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2007 a fost deconspirat ca fost colaborator al Securitații, cunoscut cu numele de cod "Zamfir", primind verdict de poliție politică din partea CNSAS. Prin decizie
Calinic Argatu () [Corola-website/Science/305456_a_306785]
-
surorilor fața de cei săraci, orfani și bolnavi a fost interzisă. În locul fostei mănăstiri și al sanatoriului Sf. Vincențiu de Paul, funcționează astăzi Institutul de endocrinologie C.I.Parhon. Între anii 1957-1991 biserica a fost închisă, iar la 1 Decembrie 1991, Arhiepiscopul Dr.Ioan Robu a înființat parohia "„Sacré Coeur”" pentru comunitatea română din cartier și pentru credincioșii de limba franceză, engleză și arabă din București. Pe lângă șoseaua Kiseleff, spre Piața Victoriei, se află școala cu clasele I-VIII numărul 11 „Eliade
Aviatorilor () [Corola-website/Science/303441_a_304770]
-
1784 și este hirotonisit arhimandrit în 1786, fiind propus episcop la Roman, dar neacceptat de domnul fanariot de atunci. Se întoarce în același an în Rusia, unde ajunge rector al din Poltava (1786 - 1791. La data de 26 decembrie 1791 Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei (numit și "ocârmuitor" de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse al Bisericii din Moldova (1788 - 1792), îl hirotonește pe Gavriil ca "episcop-vicar de Akkerman și Bender" (Cetatea Albă și Tighina). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
, pe numele de mirean Valeriu Anania (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, județul Vâlcea - d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca), a fost un scriitor și cleric ortodox român. Din 1993 și până la moarte a fost arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului (până în 2005 în cadrul Mitropoliei Ardealului). În anul 2006 a devenit primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. În anul 2007 a fost principalul contracandidat al mitropolitului Daniel Ciobotea la alegerea noului patriarh
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul "Arhiepiscopiei Ortodoxe Române": secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului "Publicații". În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit. A ținut numeroase conferințe și a făcut parte din mai multe delegații ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare. Este membru fondator al Comitetului Sălii Românești din Detroit, avându-l ca
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului. Operei sale scriitoricești, deosebit de bogată, va adăuga una de excepție: "diortosirea și adnotarea Sfintei Scripturi", după Septuaginta, într-o limbă frumoasă și curgătoare. Această lucrare o va elabora și desăvârși după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, la 21 ianuarie 1993. După cum mărturisește singur, această operă i-a solicitat peste zece ani de "muncă de ocnaș". Biblia aceasta, tipărită în anul 2001 a devenit și ediția jubiliară a Sfântului Sinod. În primăvara
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
făcut parte din "Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii", alături de clericii Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiș, Toader Crâșmariu și de mirenii Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu. La 21 ianuarie 1993, după moartea arhiepiscopului Teofil Herineanu, a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului. Hirotonirea întru arhiereu și instalarea în Catedrala Ortodoxă a Clujului a fost oficialtă de patriarhul Teoctist în data de 7 februarie 1993, înconjurat fiind de un sobor de ierarhi
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
pentru Înnoirea Bisericii", alături de clericii Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiș, Toader Crâșmariu și de mirenii Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu. La 21 ianuarie 1993, după moartea arhiepiscopului Teofil Herineanu, a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului. Hirotonirea întru arhiereu și instalarea în Catedrala Ortodoxă a Clujului a fost oficialtă de patriarhul Teoctist în data de 7 februarie 1993, înconjurat fiind de un sobor de ierarhi și de o mare mulțime de
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
din nordul și centrul Ardealului de sub jurisdicția scaunului mitropolitan de la Sibiu. Acest demers a stârnit nemulțumirea unor credincioși și a atras dezaprobarea unor comentatori. În data de 2 martie 2006 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Această nouă mitropolie, înființată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut și i s-a stabilit denumirea de către "Adunarea Națională Bisericească" pe
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Barbu Ștefănescu Delavrancea" din București, "Alexandru Davila" din Pitești, "Dramatic" din Baia Mare ș.a În anul 1982 a obținut "Premiul pentru Dramaturgie" al Uniunii Scriitorilor din România. In anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Alegerea sa ca arhiepiscop nu l-a făcut să abandoneze scrisul. I-au apărut volumele de poezii: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist" (1981); Anamneze" (1984); "Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi" (1992); "Poezie religioasă românească modernă" (1992). La acestea se adaugă volumele
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
a regelui George al VI-lea. Acesta s-a stins din viață la 6 februarie 1952, Elisabeta devenind regină. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, iar ceremonia solemnă a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. La ceremonie au fost prezenți reprezentanții nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentanți străini și ai Commonwealth-ului. Toți cei prezenți au asistat la întreaga procesiune în ciuda ploii torențiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întreaga lume și, pentru
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
bisericuță de lemn la Cacica, la care se adusese deja din 1809 o reproducere a Icoanei miraculoase a Maicii Domnului "Madona Neagră" de la Częstochowa (Silezia). Această icoană a fost venerată încă de la început ca Icoană făcătoare de minuni. În 1844, arhiepiscopul romano-catolic Francisc de Paula Pischtek, mitropolit de Lemberg (Liov), a înființat Parohia Cacica. Primul paroh a fost numit pr. Jerzy Mazanek. După datele furnizate de "Directoriul Arhidiecezei de Lvov", Parohia Cacica avea în 1867 în îngrijires spirituală un număr de
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
misionariști în 1902, nu există alte date cu privire la situația parohiei. Biserica fiind neîncăpătoare și deteriorată, preotul Maurycy Kolankiewicz a inițiat în 1892 reconstrucția ei. Lucrările au fost tărăgănate multă vreme, atât din cauza lipsei banilor, cât și a birocrației autorităților austriece. Arhiepiscopul ad-personam Joseph Weber, episcop auxiliar de Lemberg (Lwów) și vicar episcopal pentru Bucovina (1895-1906), care era călugăr lazarist, a încredințat în noiembrie 1902 preoților călugări din Ordinul Fraților Misionari Lazariști pastorația Parohiei Cacica. La acel moment, credincioșii romano-catolici din Bucovina
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
mai mare, dar guvernul Ducatului Bucovinei care trebuia să suporte 1/3 din cheltuieli a tărăgănat acordarea autorizației de construcție. În aprilie 1903 s-au confecționat 21.000 de cărămizi pentru noua biserică. Prin eforturile pr. Słomiński și cu sprijinul arhiepiscopului Joseph Weber, lucrările de construcție au demarat la 16 iulie 1903, când s-a sfințit piatra de temelie. Preoții misionari au colindat comunitățile catolice din Bucovina, pr. Eugeniusz Kolodziej vizitând comunitățile germane, iar pr. Jan Rossmann pe cele maghiare, strângând
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
maghiare, strângând bani. La 15 august 1903, la sărbătorile prilejuite de hramul parohiei, s-a organizat o tombolă, adunându-se cu acest prilej aproape 2.000 de coroane. Biserica nouă a fost sfințită la 16 octombrie 1904 de către Józef Bilczewski, arhiepiscopul de Lemberg, și de auxiliarul său, arhiepiscopul Joseph Weber. Preotul paroh Kasper Słomiński a descris astfel acest eveniment: ""Noua biserică din Cacica nu era încă terminată, dar inima ne îndemna să facem inaugurarea chiar în acest an jubiliar, pentru a
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]