4,476 matches
-
Patrimoniul Mondial Cultural și Natural. Războiul civil a distrus parțial orașul și a pus capăt, pentru o vreme, valurilor de turiști. Toamna anului 1991 a marcat începutul unei perioade dificile din istoria orașului. Trupele militare sârbe au înconjurat Dubrovnikul, iar asediul a durat 80 de zile. Orașul declarat de UNESCO unul dintre cele mai importante monumente ale culturii a fost bombardat în mod regulat de pe pămînt, de pe apă și din aer. O parte dintre locuitori au fugit pentru a-și salva
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]
-
de Beaucaire" (Cină la Beaucaire), care i-a câștigat admirația și sprijinul lui Augustin Robespierre, fratele mai mic al liderului revoluționar Maximilien de Robespierre. Cu ajutorul tovarășului său corsican Antoine Christophe Saliceti, Bonaparte a fost numit comandantul artileriei forțelor republicane de la asediul Toulonului. Orașul se răsculase împotriva guvernului republican și a fost ocupat de trupe britanice. El a adoptat un plan pentru a captura poziția de pe un deal care va permite tunurilor republicane să domine portul orașului și să forțeze navele britanice
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
o serie de monumente române și medievale, printre care și castelul orașului. În ceea ce privește fondarea Bresciei există diferite versiuni mitologice. Una dintre acestea îi atribuie lui Hercules fondarea cetății în timp ce o altă desemnează că fondator al acesteia pe un supraviețuitor al asediului Troiei - Altilia ("celălalt Ilium"). Există desigur și o a treia legendă ce-l socotește drept fondator al Bresciei pe regele Liguriei Cidnus, ce a invadat Câmpia Padan în Epoca Bronzului târziu .Alți școlari atribuie fondarea acestei cetăți etruscilor. Invadată de către
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
din Brescia a fost cel de-al doilea ca mărime după cel din Milano. Prin Pacea de la Constance (1183) ce a pus sfârșit războiului cu Frederick Barbarossa s-a confirmat oficial statutul său de comună liberă. Memorabil este de asemenea asediul Bresciei de către Frederick ÎI în 1238, datorat participării orașului la lupta de la Cortenova (27 noiembrie 1237). Brescia a iesit totuși victorioasa din acest asediu. După căderea dinastiei Hohenstaufen, instituțiile republicane au decăzut în Brescia, ca de altfel și în celelalte
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
cu Frederick Barbarossa s-a confirmat oficial statutul său de comună liberă. Memorabil este de asemenea asediul Bresciei de către Frederick ÎI în 1238, datorat participării orașului la lupta de la Cortenova (27 noiembrie 1237). Brescia a iesit totuși victorioasa din acest asediu. După căderea dinastiei Hohenstaufen, instituțiile republicane au decăzut în Brescia, ca de altfel și în celelalte orașe libere, familiile nobile deținătoare de putere (dintre care cele mai importante erau Maggi și Brusati, aceasta din urmă făcând parte din partidul pro-imperial
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
de cartierul "Sampierdarena", în districtul de vest al orașului. Clădirea are o înălțime de 77 m (117 m cu fundația) și constă din două turnuri suprapuse cu planuri pătrate. Farul ridicat în anul 1128, a fost în anul 1514, în timpul asediului francez, grav deteriorat și reconstruit abia în 1543. Fanalul se poate observa, în condiții de vizibilitate bună, chiar de la o distanță de până la 36 mile marine (aproximativ 55 km). În Genova, se află "Università degli Studi di Genova", cu alte
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
18 aprilie 1552, Henric își face intrarea triumfală în Metz, promițând locuitorilor o oarecare autonomie și conservare a privilegiilor. Carol Quintul al Spaniei asediază Metz în același an, însă cetatea, apărată de trupele ducelui François de Guise rezistă, astfel că asediul este ridicat în ianuarie 1553. Orașul este întărit prin constituirea unei garnizoane franceze permanente și prin construcția citadelei în 1561. Metz are un regim politic original, hibrid, în secolul XVI, existând o tutelă imperială romano-germană, în teorie, și o administrație
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
l-a urât pe Heracle. Micenianul l-a pus pe Heracle să săvârșească 12 mari isprăvi. După moartea eroului, Eurystheus i-a prigonit pe heraclizi (urmașii lui Heracle), care au cerut sprijinul Atenei. Eurystheus și fii săi au murit în asediul cetății ateniene. După moartea lui Eurystheus, Atreu, unchiul său, a preluat puterea. Dar fratele acestuia din urmă, Tieste, gelos pe puterea fratelui său, îl ucise și îi luă tronul. Fii lui Atreu, Agamemnon și Menelau, se duseră în exil la
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
princiar Liège, în a cărui sferă de influență a rămas până în secolul al XVIII-lea. A fost implicat în Războiul vacii din secolul al XIII-lea. Situarea strategică de-a lungul văii fluviului Meuse a expus orașul Dinant la numeroase asedii și jafuri în Evul Mediu. În 1466, Ducele de Burgundia a pedepsit o revoltă a orășenilor, omorând peste 800 locuitori și incendiind orașul. Cu toate acestea, orașul a prosperat, devenind un centru de prelucrare a metalului. Odată cu izbucnirea Revoluției franceze
Dinant () [Corola-website/Science/297392_a_298721]
-
și 1688. Era membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino. În calitate de conducător al statului muntean aflat sub vasalitatea turcilor, a participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683. A negociat însă cu imperialii trecerea Țării Românești în tabăra creștină, năzuind la poziția de protector al creștinilor din peninsula Balcanică, habsburgii promițându-i tronul imperial al unui Constantinopol eliberat de păgâni. După moarte a fost succedat
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
motiv pentru care s-a refugiat la Țarigrad, unde a cumpărat domnia Țării Românești. Șerban a fost ridicat în scaun în 1678, și a intrat în București la 6 ianuarie 1679 (stil vechi). În 1683 a luptat împreună cu turcii la asediul Vienei, unde aceștia din urmă au fost înfrânți. Șerban Vodă, ca și domnul Moldovei și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoțească armata turcă cu mica lui oștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu ghiulele umplute cu paie, ca să
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
Alciona” însemnând „albastră” sau „Polihromia” însemnând „colorată” în grecește, dar aceste denumiri sînt tardive, din perioada bizantină). Există o legendă mai veche, din perioada moldovenească medievală, despre „"Barza albă a cetății Soroca"”, în care se spune că pe timpul unui îndelungat asediu de către Tătari, o barză albă ar fi adus struguri apărătorilor înfometați și însetați ai cetății, salvându-le astfel viața și dăruindu-le biruința. În 1999 a fost readoptată stema interbelică, cuprinzând un cap de cazac, descris drept cap de tătar
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
Nicopole, Baiazid a continuat să atace Valahia, Ungaria și Bosnia. El a reușit să cucerească cea mai mare parte a Albaniei, iar micile state din nordul Albaniei au devenit vasale ale otomanilor. Baiazid a asediat pentru scurtă vreme și Constantinopolul. Asediul a fost ridicat în 1397, după ce Manuel al II-lea a acceptat că, pe viitor, toți împărații bizantini să fie confirmați de sultan. După aceasta, Baiazid a fost obligat să părăsească Europa pentru rezolvarea problemelor din Anatolia și nu a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
recunoască autoritatea. Neînțelegerile dintre cei fii ai lui Baiazid au avut ca rezultat izbucnirea războiului civil. Interregnul a durat până pe 5 iulie 1413, cănd Mehmed Çelebi a iesit învingător și a devenit sultanul Mehmed I, monarh asupra unui imperiu unit. Asediul asupra Constantinopolului a început în 1422 sub conducerea lui Murad al II-lea(1421 - 1451),care subjugase toată Anatolia. În 1439,Murad a anexat Șerbia imperiului sau.A zdrobind coaliția creștină în Bătălia de la Varna în 1444 și în cea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de la Kosovo Polje. Expansiunea a fost întreruptă de reorganizarea statală,pana cand Mahomed al II-lea Cuceritorul (1451 - 1481) a readus sub control Asia Mică și o mare parte a Balcanilor. În 1453,turcii ,conduși de Mahomed ÎI au lansat asediul final asupra orașului Constantinopol.Constantin XI,ultimul împărat bizantin,avea la comanda să 10 000 de oameni,pe când Mahomed avea la comanda să 150 000 de soldati.Turcii au transportat pe uscat 70 de corăbii,ocolind fortificațiile dinspre mare ale
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
timp ce încerca să evite tulburările interne prin acordarea de libertăți culturale creștinilor și evreilor în schimbul plății unui impozit,armatele sale invadau Șerbia,Bosnia și Albania,ocpand până și ultimul teritoriu creștin din Pelopones în 1458-1462.În 1456 a desfășurat Asediul Belgradului,însă fără succes.Coalitia creștină formată din unguri,sârbi și cruciați conduși de Ioan de Hunedoara au rezistat eroic. S-a spus de atunci că „bătălia de la Belgrad a decis soarta lumii creștine”. În cinstea victoriei, papa Calixt al
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
habsburgilor și a spaniolilor în Balcani,de controlul asupra Africii de Nord și de dominația Mediteranei. Otomanii au atins "Vârsta lor de Aur" în timpul domniei Suleiman Magnificul. Încetarea cuceririlor în Europa au marcat sfârșitul celor 230 de ani de creștere. Asediul Vienei nu a fost parte a extinderii otomane în Germania. Turcii au reacționat la intervenția Habsburgilor austrieci în Ungaria. Acțiunea această a îndepărtat pe unii dintre aliații otomani, iar pe altii i-a întors împotriva turcilor. Papă a abandonat interesele
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a și devenit un instrument în politica europeană. Bătălia de la Viena a adus o perioadă lungă de stagnare și a fost un punct de cotitură în lupta de 300 de ani a regatelor din Europa Centrală împotriva otomanilor. Mai înainte de asediul Vienei, nu era subiect al obiceiurilor diplomatice normale, nici nu a recunoscut dreptul la existența al statelor creștine, care erau considerați inamici tolerați. După eșecul din fața Vienei a început un proces de "medievalizare" a statului otoman, iar regulile islamice care
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
hotărât să asedieze cetatea Szigetvar, a cărui comandant Nikola Zrinski (Miklos Zrinyi) îi hartuia armata. Mică cetate și cei aproximativ 3000 de apărători nu păreau să aibă vreo șansă în fața celor peste 100 000 de turci, tătari și moldoveni, insă asediul s-a prelungit o lună de zile, de pe 5 august pe 7 septembrie. În final, turcii au cucerit cetatea, însă cu pierderi grele. Sultanul a încetat din viață în noaptea dintre 6 și 7 septembrie, chiar înaintea atacului decisiv împotriva
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
unui guvern central. În 1815, Congresul de la Viena a restabilit complet independența Elveției, iar puterile europene au acceptat să recunoască permanenta neutralitate a țării. Soldații elvețieni au continuat să lupte pentru guverne străine până în 1860 când au fost prezenți la Asediul Gaetei. Tratatul a permis Elveției și să-și mărească teritoriul, admițând în federație cantoanele Valais, Neuchâtel și Geneva. Frontierele Elveției au rămas de atunci neschimbate. Restaurarea puterii nobilimii a fost însă doar temporară. După o perioadă de agitație, cu repetate
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
în 1850 francul elvețian a devenit monedă unică în toate cantoanele. Articolul 11 din constituție interzice trimiterea de trupe în străinătate, deși elvețienii erau încă obligați să ofere regelui Francisc al II-lea al celor Două Sicilii gărzi elvețiene la asediul Gaetei din 1860, ceea ce a dus la sfârșitul serviciului militar în străinătate. O clauză importantă a constituție a fost aceea că ea poate fi rescrisă în totalitate dacă se consideră necesar, permițând astfel evoluția sa ca întreg, fără a trebui
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
pe Elena, soția regelui Menelau al Spartei. Agamemnon, fratele lui Menelau și mare rege al statului Micene, i-a recrutat apoi pe ceilalți conducători greci pentru a porni o campanie împotriva Troiei, pentru recâștigarea Elenei sau răzbunarea insultei. După un asediu eșuat de zece ani al orașului Troia, grecii și-au păcălit adversarii prefăcându-se că se retrag și lăsând în urmă un imens cal de lemn plin cu soldați. Locuitorii Troiei au dus calul în cetatea lor, triumfători, aducând asupra
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
un grup de sabotaj în vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Doi frați mai mari s-au nascut în mijlocul anilor 1930; unul dintre ei a murit la câteva luni după naștere, iar al doilea a decedat de difterie în timpul asediului Leningradului. Bunicul patern, Spiridon Puțin (1879—1965), a fost bucătarul lui Vladimir Lenin și Iosif Stalin. În cartea autobiografica a lui Puțin, "Ot Pervogo Litsa" (română: "La persoana întâi"), bazată pe interviurile pe care le-a acordat, se vorbește despre
Vladimir Putin () [Corola-website/Science/297698_a_299027]
-
au masacrat coloniști protestanți și s-au aliat cu regele Carol I și cu regaliștii din Marea Britanie. Aceștia au fost înfrânți însă de parlamentariști, iar Oliver Cromwell a recucerit Irlanda după un război violent soldat cu masacre ca cel de după asediul Droghedei din 1649, a confiscat proprietățile nobililor irlandezi și le-a distribuit coloniștilor protestanți. După Restaurația Stuarților, Carol al II-lea a căutat să reconcilieze întrucâtva nobilii irlandezi catolici, dar a păstrat în vigoare confiscările de pământuri impuse de Cromwell
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
în 1285, castelul era deja fortificat. La începutul secolului al XIV-lea el l-a extins pentru a servi drept reședință, sediu al administrației și ca simbol al puterii Casei de Savoia. Având aspectul unei fortificații capabilă să reziste unui asediu, castelul nu a mai întrunit condițiile unei locuințe și astfel Ducele Emmanuel Philibert a decis - influențat și de constanta presiune a francezilor - să își mute reședința la Torino. Castelul a rămas doar un centru administrativ până când Christine, Ducesa de Savoia
Chambéry () [Corola-website/Science/297713_a_299042]