4,413 matches
-
La rândul său, Benjamin H. D. Buchloch, care predă cursurile de istoria, teoria și critica de artă europeană și americană în secolul al XX-lea precum și istoria și teoria fotografiei la Barnard College / Columbia University din New York, investighează relațiile dintre avangardele istorice ale secolului al XX-lea și așa-zisele neoavangarde din perioada postbelică precum și interacțiunea dintre practicile artistice europene și americane din același cadru istoric. Opera recentă a lui Buchloh, informată de interesele metodologice și teoretice în teoria critică și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
este aceea de a acționa de pe poziția de profesor. Curatorul primei expoziții a mișcării Transavanguardia (1980) și curator general al celei de-a 45-a ediții a Bienalei de la Veneția (1993), Achille Bonito Oliva este autorul unor lucrări asupra manierismului, avangardei clasice și neo-avangardei. În viziunea lui Bonito Oliva, pentru artă, începutul noului mileniu ar fi un moment al confruntării cu un context dificil, dominat de natura comunicării mass-mediei și de obsesia pentru proliferarea limbajelor, dematerializarea artei fiind tema majoră a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
concurentă dintre diferite curente artistice și critica de artă a facilitat exprimarea unor tendințe specifice de abordare a tensiunilor dintre practici și teorii. 2.4. Tendințe critice Practica artistică postbelică a reprezentat nu doar o continuare a activităților culturale specifice avangardei ci și o multiplicare a tipurilor de critică care au percutat la schimbările accentuate din viața socială, politică, economică ori tehnologică, cauzate de necesitatea regândirii raporturilor de comuniune și de producție a existenței. Astfel, asocierea unor critici cu descrierea, legitimarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
artei elevate (high art) în plină industrie culturală, funcția tradițională a criticului de a identifica și controla, de a măsura și valida transgresiunea și devianța, de a indica rupturile și de a contesta a devenit desuetă. Fuziunea dintre cultura de avangardă și industria culturală a dus la o nouă conștiință a curatorilor și colectorilor, a dealer-ilor și artiștilor, în virtutea căreia managementul și controlul, validarea și afirmarea ar putea fi performate și din interiorul anumitor instituții și a rețelelor lor de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
incapacitatea statului de a administra criza economică endemică. Cu toate acestea, implicațiile cele mai importante ar fi cele care privesc statutul estetic al operei și statutul instituțional al artistului. Potrivit analizei lui Peter Bürger asupra noului statut al operei, revolta avangardelor istorice împotriva "Instituției Artă" a eșuat cochetând cu autonomia, iar subversivitatea neo-avangardelor a ajuns să fie tematizată în expozițiile muzeale. Cât privește statutul instituțional al artistului, potrivit lui Thierry de Duve modelul "artistului blestemat" se estompează lăsând locul "artistului animator" socio-cultural
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sub presiunea unei cooperări între reprezentanții unei puteri publice care administrează spațiile de expunere și artiștii supuși unor norme implicite compromise ideologic 211. Față de această constatare a lui Rochlitz se ridică însă obiecția că răsturnarea de situație realizată prin instituționalizarea avangardei nu e neapărat o concesie făcută de Instituție pentru a controla îndeaproape producția artistică și a câștiga prestigiu social, ci poate fi privită, mai curând, ca o reușită a avangardei de a se insera în structurile instituționale pentru a le
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ridică însă obiecția că răsturnarea de situație realizată prin instituționalizarea avangardei nu e neapărat o concesie făcută de Instituție pentru a controla îndeaproape producția artistică și a câștiga prestigiu social, ci poate fi privită, mai curând, ca o reușită a avangardei de a se insera în structurile instituționale pentru a le modifica discursul prin "auto"-critică. O interpretare la fel de negativă ca și cea a lui Rochlitz se constată și la Catherine Millet, potrivit căreia problema complicității aparente dintre puterile publice și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
perspectiva unei reflecții critice asupra funcțiilor sociale ale programelor propuse de instituții. Aplicând strategia "criticii instituționale", această opțiune se structurează totuși în direcția afirmării status quo-ului, ceea ce presupune aplicarea unei critici afirmative. Cel de-al doilea model, stabilit de mișcările avangardei artistice de la începutul secolului trecut, printre care futurismul, dadaismul, cubo-futurismul rusesc, constructivismul, suprematismul și suprarealismul, și teoretizat critic de Peter Bürger în Theorie der Avangarde (1974)279 își constituie practicile în jurul reacției față de slăbirea puterii politice a artei prin integrarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
quo-ului, ceea ce presupune aplicarea unei critici afirmative. Cel de-al doilea model, stabilit de mișcările avangardei artistice de la începutul secolului trecut, printre care futurismul, dadaismul, cubo-futurismul rusesc, constructivismul, suprematismul și suprarealismul, și teoretizat critic de Peter Bürger în Theorie der Avangarde (1974)279 își constituie practicile în jurul reacției față de slăbirea puterii politice a artei prin integrarea în viața cotidiană. La activitatea acestor grupuri, Gene Ray o adaugă și pe cea a Internaționalei Situaționiste, care au dezvoltat atât o critică teoretică a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
as Screenplay: How Art Reprograms the World, Lukas & Sternberg, New York, 2002. Bryson Norman, Holly Michael Ann și Moxey Keith (ed.), Visual Culture: Images and Interpretations, Wesleyan University Press, U.P. of New England, Hanover, 1994. Bürger Peter, Theory of the Avangarde [1974], trad. de Michael Shaw, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1984. Carroll Noël, Beyond Aesthetics: Philosophical Essays, Cambridge University Press, Port Chester, NY, 2001. Certeau Michel de, The Practice of Everyday Life, trad. de Steven Rendell, University of California Press
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Art, New York, 1984, p. 29, apud Gregory Sholette, art. cit. 278 Gene Ray, "On the Conditions of Anti-Capitalist Art: Radical Cultural Practices and the Capitalist Art System", Left Curve, 31 (2007). 279 În traducerea engleză: Peter Bürger, Theory of the Avangarde [1974], trad. de Michael Shaw, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1984. 280 În traducerea engleză: Gilles Deleuze și Félix Guattari, A Thousand Plateaus: Capitalism and Schizophrenia [1980], trad. de Brian Massumi, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1987. 281 http://www
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
et declin des avant-gardes: la post - modernité constituie un amplu discurs asupra a ceea ce Apollinaire numește la nevrose de l’art moderne. Construit exhaustiv, el lanseză că termeni cheie avangardismul și postmodernitatea, stratificându-se Într-o suită de microdiscursuri despre avangardă ca fenomen finissant, ca element definitoriu În destinul culturii contemporane, despre post- modernism că moment de vârf al modernismului, ca revivalisme și că depășire a modernismului, despre sfârșitul inovației că declin al occidentului și despre dispariția grandiosului aflat În relație
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
marginalitate, din dorința de a șocă și submina, rămâne, În concepția lui, doar un sentiment al deriziunii artei, o stare fugitiva de iritare care sfârșește În indiferență. Așezată În comparație cu formele ei de început, Inca interesate de proiecte estetice de anvergură, avangardă târzie, tourbillon de inovații estetice, de Îndrăzneala deloc măsurată, de provocare și voință de ruptură, este, In accepția lui Ferry, mult prea subversiva. Ca semn al unei crize emblematice, creația ei rămâne, în mare măsură, litera moartă pentru publicul specailizat
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
gestul inovației de dragul inovației, gestul inovației că ruptură de tradiție rămâne vid de sens și conținut. De fapt toată această stratificare discursiva a lui Ferry reprezintă o analiză a ceea ce el consideră că poate fi sensul și istoria conceptului de avangardă că mișcare radicală În câmpul artisticului și politicului.
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
Guide to the Orchestra. Ančerl și-a început studiile muzicale la Conservatorul din Praga în 1926, absolvind clasa de percuție și cele de compoziție, muzică de cameră și dirijorat în iunie 1930. A avut șansa de a studia muzica de avangardă a epocii sale cu Alois Hába, elev la Berlin al lui Franz Schreker și cu dirijorul Václav Talich. În anii ’30 avea să fie remarcat și să se apropie de dirijorul Hermann Scherchen, devenind nu numai discipol dar, asemenea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
toți iubitorii de teatru de calitate, un eveniment despre care să se vorbească la fel cum se vorbește de marile concerte de pe stadioane. Doar atât. Long live London Underground! Manu Babescu Maria Balabaș Rebele fără cauză prin subteranele londoneze de avangardă. Maria&Manu tandem sau ce-am făcut de unu mai. Manu... Începe(m)? Iar căutarea, iar plezneala, cu somn pe bănci de vagoane, în săli de așteptare, aeroporturi maghiare, microbuze spațiale și avioane minimale. Same same, but different. Crezi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
muncitoresc. Până la urmă, melanjul, mix-ul, atunci când e făcut cu responsabilitate, este expresia viitorului culturii. A se vedea alăturarea de față, dintre această valoroasă editură și noi, LUNA AMAR|. Toleranță și respect! „Ne trebuie o artă mai largă“ C. Rogozanu Avangarda românească a „beneficiat“ succesiv de deformări (chiar autodeformări venite dinspre membrii ei), cauzate de dorința de mai bună adaptare la regimuri și politici culturale, dar și de un tratament naiv aplicat „estetic“ din partea unor nume importante din critica românească. Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
90, au existat (și există încă) tendințe de a „ultrarecupera“ nume avangardiste, distorsionând oarecum contextul epocii și importanța de atunci a unor autori (similar, de partea cealaltă, se întâmplă cu „trăiriștii“), ba din puseuri ciudat protocroniste (noi am „inventat“ și avangarda), ba din dorința mult mai firească de a „înmuia“ un canon literar interbelic păstrat cu grijă în formol de generații întregi de critici postbelici. Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, cartea semnată de criticul Dan Gulea și publicată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ba din puseuri ciudat protocroniste (noi am „inventat“ și avangarda), ba din dorința mult mai firească de a „înmuia“ un canon literar interbelic păstrat cu grijă în formol de generații întregi de critici postbelici. Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, cartea semnată de criticul Dan Gulea și publicată la Editura Paralela 45, conține o promisiune de normalizare a raporturilor cu avangarda. Iar această promisiune este conținută într-una dintre premise: nu se poate discuta despre eroii avangardei românești fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
interbelic păstrat cu grijă în formol de generații întregi de critici postbelici. Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, cartea semnată de criticul Dan Gulea și publicată la Editura Paralela 45, conține o promisiune de normalizare a raporturilor cu avangarda. Iar această promisiune este conținută într-una dintre premise: nu se poate discuta despre eroii avangardei românești fără a lua în discuție politicul și ideologicul, fără a contextualiza bătăliile vremii între diverse grupuri culturale și credințele lor. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
evoluție a avangardei române, cartea semnată de criticul Dan Gulea și publicată la Editura Paralela 45, conține o promisiune de normalizare a raporturilor cu avangarda. Iar această promisiune este conținută într-una dintre premise: nu se poate discuta despre eroii avangardei românești fără a lua în discuție politicul și ideologicul, fără a contextualiza bătăliile vremii între diverse grupuri culturale și credințele lor. E adevărat că politizarea devine de neevitat în anii ’30, dar și până atunci orientările radical antiacademiste, antiestablishment nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
între diverse grupuri culturale și credințele lor. E adevărat că politizarea devine de neevitat în anii ’30, dar și până atunci orientările radical antiacademiste, antiestablishment nu sunt în nici un caz doar de natură estetică. Nu voi deschide aici discuția receptării avangardei, pentru că nici Dan Gulea nu insistă asupra acestei dimensiuni polemice; el o presupune cumva depășită, precizând, de fiecare dată când este cazul, poziția pe hartă a extremiștilor sau a moderaților (autorul oferă drept exemplu un grafic, cu o axă de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
din multe reviste avangardiste poate fi justificat și printr-o tensiune și suspiciune întreținute în diverse feluri (nu doar prin credința în lumea de jos, a proletarilor și a săracilor eploatați sau doar prin insurecția împotriva literaturii burgheze): „Mișcarea de avangardă, scrie Dan Gulea, a fost constant în atenția organelor statului, revistele «Contimporanulă și «Integrală fiind atent supravegheate pentru alcătuirea unor dosare care nu se vor concretiza însă în procese“. Observațiile din dosar aveau să se regăsească în multe dintre ecourile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
consacrați, precum Rebreanu sau Arghezi, care au fost strânse în volumul Nu. Deși nu-și ascunde o oarecare antipatie pentru gesturile adolescentine executate cu fler de Ionescu, Dan Gulea amintește gradul lejer de „dogmatizare“ a „Faclei“ în comparație cu alte „celule“ ale avangardei: „Din punct de vedere politic, chiar dacă a acceptat contribuțiile unor ilegaliști comuniști, «Faclaă nu a părăsit spiritul democratic în comentariile asupra vieții politice și nu s-a confundat cu limbajul de lemn pe care Roll, Pană, Luca sau Păun îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
preferențial Capitolul „Câmpul politic și controlul asupra câmpului literar“ arată alunecarea vocilor insurgente în lumea proletcultului, de după ’47. Nu sare însă la această perioadă înainte de a trece în revistă alunecarea în extremă dreaptă a unor nume care cochetaseră cu zona avangardelor, precum Ion Barbu sau Adrian Maniu. Realism-socialismul aduc o tristă pliere a unor spirite altădată extrem de critice. E și perioada premiilor și decorațiilor: să-l amintim pe Geo Bogza cu premiul de stat, clasa I. Evident, nu toți avangardiștii „convertiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]