16,035 matches
-
domnule președinte, Și acum ce facem, Guvernul nu va rămâne cu brațele încrucișate, încă nu ni s-a terminat muniția, încă mai avem săgeți în tolbă, Sper că sunteți un bun țintaș, Nu va trebui decât să am inamicul în bătaia săgeții, Dar exact asta este problema, nu știm unde este inamicul, nici măcar nu știm cine este el, Trebuie să apară, domnule președinte, e o chestiune de timp, nu pot să rămână ascunși pe vecie, Atunci să sperăm că o s-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
oamenilor cu experiență, răspunse primul adjutant, Șefului nostru nu-i lipsește experiența, spuse al doilea adjutant, dacă n-ar avea-o, n-ar fi ceea ce este astăzi. Uneori, faptul că te afli prea aproape de centrele de decizie provoacă miopie, scurtează bătaia vederii, răspunse înțelept primul adjutant, Adică, dacă într-o zi vom ajunge într-o poziție de comandă autentică, așa ca șeful, ni se va întâmpla același lucru, întrebă al doilea adjutant, Nu există, în cazul nostru, nici un motiv ca viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de el. Tocmai asta îi spuneam când ai intrat dumneata: „Bagă cerere de divorț, draga mea Amy“, i-am zis, „ți-o datorezi ție și copiilor“. Individul n-ar trebui să apară în fața ochilor mei, pentru că l-aș omorî în bătaie. N-am putut să nu mă gândesc că nu i-ar veni deloc ușor colonelului MacAndrew să facă ceea ce spunea, întrucât Strickland îmi dăduse impresia unui individ foarte solid, dar n-am comentat. E întotdeauna supărător când moralitatea jignită nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acord? Știam eu că așa o să fie. O, scumpa mea! Deodată ea își veni în fire și-și adună toate puterile. Îl privi cu niște ochi sălbatici. Își duse mâinile la inimă de parcă nu i-ar mai fi putut suporta bătăile: — Oh, Dirk, niciodată de când ne-am cunoscut nu ți-am cerut să faci nimic pentru mine. Dar știi că nu e lucru pe lume pe care să nu-l fac pentru tine. — Te rog din suflet să nu-l lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-mi acorzi.“ „Dar ce rost are? Hotărârea mea e luată. Nimic din ceea ce mi-ai putea spune n-o să mă facă să mi-o schimb.“ „El înghițise în sec și-și dusese mâna la inimă ca să-i mai stăvilească bătăile.“ „N-am să te rog să te răzgândești, dar aș vrea să mă asculți un minut. E ultimul lucru pe care ți-l mai cer vreodată. Te rog să nu mi-l refuzi.“ Ea se oprise privindu-l cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îmi plăcea imaginea lui pornind către o lume nouă la vârsta de patruzeci și șapte de ani, când majoritatea bărbaților s-au instalat confortabil într-un anumit făgaș. Parcă-l și vedeam pe marea cenușie cu valurile înspumate și în bătaia mistralului, urmărind cum dispare la orizont coasta Franței, lipsit de șansa de a o mai vedea vreodată. Și m-am gândit că era ceva vitejesc în comportarea lui și ceva neînfricat în sufletul lui. Voiam să închei astfel pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
chipeș. Oftă puțin. Se zice că o femeie îi păstrează totdeauna o amintire tandră primului amant, dar poate că nu totdeauna ține minte cine era. — Tata era un om înțelept. Ce-a făcut? am întrebat-o. — M-a stâlcit în bătaie și apoi m-a pus să mă mărit cu căpitanul Johnson. N-am avut nimic împotrivă. Era, bineînțeles, mai în vârstă, dar destul de chipeș. Tiaré (taică-său îi dăduse numele florii aceleia albe, parfumate, despre care se spune că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aflat imediat Înaintea regiunii lui Dumnezeu. Dar de ce? - Uite, asta nu Înțeleg. Dacă scopul ei ar fi să măsoare cu exactitate timpul, acele sale În mișcare ar marca un timp neomenesc, ce s-ar scurge mai degrabă În acord cu bătăile din aripi ale unei muște decât cu pulsația unei inimi omenești. Ca și când cineva ar fi vrut să construiască un orologiu care să Împartă durata zilei pentru un popor ce nu se află pe acest Pământ... - Oare al-Jazari a construit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să mă ataci pe mine, zise Dante În timp ce se Înfășa cum putea mai bine. La ceasul acesta din noapte, nesocotind interdicția de după ora stingerii... și prudența. - Poate că vei fi observat, priorule, cum formele Însele se schimbă după cum sunt În bătaia luminii sau Învăluite de umbră. - Asta o știe toată lumea. - Ei bine, eu voiam să văd ce Înfățișare capătă Baptisteriul vostru când bezna se pogoară peste el. Dante Îl fixă surprins, apoi privirea Îi alergă spre impunătoarea masă Întunecată din spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dom’le procuror“ și Destinat îl privi în ochi, parcă fără să vadă jandarmii și cătușele, și îi răspunse punându-i mâna pe umăr: „Da, prietene, ne cunoaștem de undeva, nu-i așa? Cu ce vă pot ajuta?“ Fără nici o bătaie de joc, spusese totul cu sinceritate. Celălalt nu mai putu spune nimic. Era ca o a doua sentință. După fiecare proces, Destinat mergea să mănânce la RĂbillon, în fața catedralei. Patronul e un bărbat gras, cu un cap ca o andivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
I se părea că Ange e lipsit de vigoare și de virilitate. Apoi, nu îl mai văzu pe fiul ei deloc, sau aproape deloc. Între bonele englezoaice din primii ani și internatul colegiului iezuiților, timpul trecu mai repede decât o bătaie din aripi. Mama trimise acolo un copil smiorcăit, cu pielea rozalie și ochii umflați de plâns și într-o zi se trezi în fața unui tânăr rigid, pe bărbia căruia erau trei fire de păr și două coșuri, și care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
te lua după tată-tău, cu Dragostea, să alegi Teatrul, cum spun eu, că mare o să fii! Băiete, băiete, mare actor ai să fii, mai zice, Marinică. Mare, și dacă ar ști cineva că tu nu ai învățat actorie cu bătaia, că singura indicație pe care am auzit-o aici, a fost asta: nu mai grăbi așa... * — M-am născut, îți ziceam, iubito, ăăă, să-ți mai spun?, ei, sigur că să-mi spui, în lumea aia din Cristești, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu era. Aștept... Se face ora trei, ea nu, se face patru, ea nu, cineva o furase (accentuează) îmi furase victoria născută în decembrie ’89, o furase pe fata mea, fata mea (bocește încet, stins)... (Muzică scurtă, toba imită inima, bătăile ei.) Aștept ca proasta... Pe la cinci, vine Anita mea. (Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Unde-ai fost până acuma? Da’ tu ce cauți acasă, că de obicei vii mai târziu?! Unde-ai fost, fată, că te omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doar el îl știe. Ea este friguroasă, tremură în începutul lui mai 2005, cu o lună în urmă fusese Paștele, ea nu-l văzuse pe Maestru atunci, în aprilie. Tinei de mai nu-i place vântul, curtea e așezată în bătaia curenților dinspre lac, fata își adună pletele cu mâna dreaptă, le trage spre sân și își bagă părul sub vesta de fâș - inutil gest -, blugii mulați nu pot împiedica pătrunderea frigului la picioarele ei lungi, mușchii pulpelor îi tremură, pulsează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și a sărutat-o pe Myra pe obraz. Nu mai sărutase niciodată o fată și și-a gustat curios buzele, ca și cum ar fi ronțăit un fruct nou. Pe urmă, buzele li s-au atins, ca două flori de câmp În bătaia vântului. — Suntem groaznici, s-a bucurat blând Myra. Strecurându-și mâna În palma lui, și-a lăsat capul pe umărul băiatului. Amory a fost cuprins de o repulsie bruscă, de dezgust și ură față de ceea ce i se Întâmpla. Dorea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reverențe În fața unui sextet de siluete alb-negre teribil de rigide și vag familiare. S-a auzit undeva numele Blaine, dar la Început ea n-a reușit să-l localizeze. A urmat un moment foarte confuz, foarte juvenil, de Înghionteli și bătăi stângace pe umăr, din pricina căruia fiecare s-a pomenit angajat În conversație cu persoana pe care dorea cel mai puțin s-o Întrețină. Isabelle a manevrat În așa fel Încât ea și Froggy Parker, boboc la Havard, cu care jucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Voința l-ar fi Îndepărtat de silueta ce se mișca pe stradă. Strigase aproape din instrinct, din străfundul straturilor supropuse de tradiție Înnăscută sau ca o rugăciune venită de undeva departe de noapte. Apoi s-a auzit ceva ca o bătaie slabă de gong și prin fața ochilor i-a trecut ca un fulger, la jumătate de metru distanță, un chip palid și deformat, cu un soi de răutate infinită care Îl contorsionase ca pe o flacăruie În vânt, dar Amory a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fulger, la jumătate de metru distanță, un chip palid și deformat, cu un soi de răutate infinită care Îl contorsionase ca pe o flacăruie În vânt, dar Amory a știut, În acea fracțiune de secundă În care s-a auzit bătaia gongului și ecoul ei grav, că era chipul Dick Dumbrid. Peste câteva minute a sărit În picioare, precepând vag că nu se mai auzea nici un zgomot și că era singur În aleea Întunecată. Era frig, iar Amory a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te trag jos de pe cal și te pun În șa În spatele meu. Ea a ridicat ochii, a zâmbit și și-a scuturat excitată capul. - O, fă-o! Sau mai bine nu. De ce lucrurile excitante sunt atât de incomode. Chestii ca bătaia, explorările sau schiatul În Canada? Apropo, o să urcăm pe Harper’s Hill. Cred că e punctul de la ora cinci din program. - Drăcușor ce ești, a mîrÎit Amory. Ai să mă ții treaz toată seara, ca să dorm mâine pe tren ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
m-ai auzit? - Da... răsună o voce foarte scăzută și foarte Înspăimântată. Cei doi erau În baie. Pe urmă, i-au ajuns la urechi niște zgomote mai puternice, venind de undeva de pe coridor. Un murmur de voci bărbătești și o bătaie repetată, Înăbușită, În uși. Amory și-a aruncat păturile de pe el și s-a apropiat de ușa băii. - Doamne! s-a auzit din nou vocea fetei. Va trebui să le deschizi! - Șșșt! Brusc, o bătaie insistentă, fermă, s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de voci bărbătești și o bătaie repetată, Înăbușită, În uși. Amory și-a aruncat păturile de pe el și s-a apropiat de ușa băii. - Doamne! s-a auzit din nou vocea fetei. Va trebui să le deschizi! - Șșșt! Brusc, o bătaie insistentă, fermă, s-a auzit la ușa dinspre coridor a camerei lui Amory și, simultan, din baie a apărut Alec, urmat de fata rujată cu purpuriu. Amândoi erau În pijamale. - Amory! veni o șoaptă neliniștită. - Ce s-a Întâmplat? - Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Comunicatul! - Nu! Mișu, cu toată durerea din picior, realiza că de răspunsul lui atârnau viitorul, America, Sharon Stone, toată viața pentru care muncise din greu. - Nu? - Nu! - Stimați spectatori și telespectatori! Heruvim, Romeo și Nexus deopotrivă, Horațiu își puse la bătaie toată frumusețea, curățenia și revolta. Ăsta era marele plan, al lui și nu al Contesei. Trebuia să reușească. - Stimați spectatori și telespectatori... reluă el, am fost cu toții induși în eroare. Gândiți-vă și domniile voastre! Acest nimeni, acest analfabet din Vitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și doamna doctor își regretară tinerețea. Nea Ovidiu își regretă bărbăția. Mișu își regretă întreaga ticăloșie. Agenții regretară că i-au cedat misiunea lui Smith. O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își descheie încetișor nasturii fustiței de blugi. Era atâta durere în ochii ei, atâta viață se zbătea în vinișoarele de la gât, încât nimeni, nici măcar cel mai pervers dintre perverșii din public nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
PASAJ RETRAS * Mișu privea trist de la înălțimea sălii lui de fitness. Jos, o mașină superbă ardea în flăcări. Polițiștii patrulau peste tot. Erau ridicați negrii mai suspecți sau mai puțin suspecți. Câțiva oameni muriseră în incendii. Câțiva oameni muriseră în bătaie. Visul american devenise un coșmar - și totul era din vina lui Mișu. Sala era plină ochi cu tineri blonzi, forțoși, care se antrenau cu dinții strânși și fibrele plesnind. Nici urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
decât trebuia și asta i-a demoralizat pe cei care au crezut în mine, iar acum, când aș avea nevoie de întreaga lor energie, nu mai pot nici ei, nu mai au entuziasmul de altădată, sunt ca niște epave în bătaia vântului, pe care nu știu dacă le voi mai putea aduce la țărm, să le repar și apoi să mergem mai departe în cruciada minunată în care am pornit în 24 mai 1990, data înființării Teatrului Masca. Și aici soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]