4,306 matches
-
care argumentează că disensiunile și corupția au dus la căderea Romei Antice. În "History and Historical Effect in Frank Herbert's "Dune"" (1992), Lorenzo DiTommaso remarcă asemănările dintre cele două opere, subliniind excesele Împăratului pe planeta sa, Kaitain, și ale Baronului Harkonnen în palatul său. Eficiența de conducător a Împăratului se pierde din cauza ceremoniilor și fastului, coaforii și ajutoarele pe care le ia cu el pe Arrakis fiind denumite "paraziți". Baronul Harkonnen este corupt din punct de vedere material și decadent
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
opere, subliniind excesele Împăratului pe planeta sa, Kaitain, și ale Baronului Harkonnen în palatul său. Eficiența de conducător a Împăratului se pierde din cauza ceremoniilor și fastului, coaforii și ajutoarele pe care le ia cu el pe Arrakis fiind denumite "paraziți". Baronul Harkonnen este corupt din punct de vedere material și decadent din punct de vedere sexual. "Declinul și prăbușirea" lui Gibbon pune căderea Romei pe seama ideilor decadente preluate din țările cucerite și pe excesele generate de ele. Gibbon consideră că luxul
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
jur, dorința lor supremă fiind de a aduce un bărbat în sânul religiei lor. Autorul de science fiction și criticul literar Samuel R. Delany s-a declarat ofensat de faptul că singura descriere a homosexualității prezentă în carte, cea a Baronului Harkonnen în rolul perversului rău, este negativă. Pe de altă parte, ascensiunea fiului Jessicăi se desfășoară sub conducerea Bene Gesserit eminamente feminin, o guvernare din umbră a tuturor marilor case, prin căsătorii și fricțiuni. O temă centrală a cărții este
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
care circulă de la Paris până la Versailles. Regina cheltuia necontenit prin cumpărarea rochii de la Rose Bertin și cu jocuri de noroc. A început să atragă diferiți admiratori masculini pe care i-a acceptat în cercul ei intim de prieteni, inclusiv pe baronul de Besenval, ducele de Coigny și contele Esterházy. I s-a îngăduit renovarea Micului Trian ("Petit Trianon"), un castel mic din Versailles oferit în dar de Ludovic al XVI-lea la 15 august 1774, cu deplina libertate bugetară. S-a
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
din urmă regele s-a angajat într-un plan de scăpare, indecizia lui a jucat un rol important în eșecul planului. Într-o încercare de a scăpa din Paris spre cetatea regalistă Montmédy, planificată de contele Axel von Fersen și baronul de Breteuil, unii membri ai familiei regale au trebuit să joace rolul unor slujitori ai unei baronese ruse bogate. Inițial, regina a respins planul întrucât acesta prevedea ca ea să plece doar cu fiul ei. Ea dorea ca și restul
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
le mai stă acum nimic în drum. După mai puțin de zece ani de la înființarea ei, comuna Sagu a fost vândută, cu om, cal și căruță, celui care a plătit mai mult. Noii domni și proprietari au fost în 1781, baronii Ștefan Atzel și Ignat Vörös. Acest lucru a fost desigur o cădere gravă înapoi în feudalism și este cu atât mai uimitor pentru că noul kaiser, Josif al doilea, este un adept al ideilor liberale, el anulând în anul 1781 legea
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
Însă, conform obiceiului local, cine omoară un om trebuie să facă Sulha (împăcare) cu familia celui ucis, altminteri nu se pune capăt încercărilor de răzbunare. Pentru împăciuire era necesară o sumă mare de bani, de care coloniștii evrei nu dispuneau. Baronul Edmond de Rothschild a plătit această datorie a coloniștilor evrei din Ros Pînă în schimbul transferului de proprietate: casele și parcelele lor de teren. Rothschild s-a mai obligat să le asigure hrană și să le procure animale de muncă, însă
Moșe David Iancovici () [Corola-website/Science/310144_a_311473]
-
Pînă în schimbul transferului de proprietate: casele și parcelele lor de teren. Rothschild s-a mai obligat să le asigure hrană și să le procure animale de muncă, însă cu condiția că localnicii să îndeplinească ordinele venite de la intermediari numiți de baron. În fapt, țăranii coloniști au devenit dependenți economic de Rothschild. În 1886, baronul l-a numit pe David Suv director al școlii din Ros Pînă, cu limba de predare ebraică, limbă străină pentru elevi și familiile lor. În viața de
Moșe David Iancovici () [Corola-website/Science/310144_a_311473]
-
a mai obligat să le asigure hrană și să le procure animale de muncă, însă cu condiția că localnicii să îndeplinească ordinele venite de la intermediari numiți de baron. În fapt, țăranii coloniști au devenit dependenți economic de Rothschild. În 1886, baronul l-a numit pe David Suv director al școlii din Ros Pînă, cu limba de predare ebraică, limbă străină pentru elevi și familiile lor. În viața de toate zilele, coloniștii vorbeau unii cu altii în limbile idiș și română, iar
Moșe David Iancovici () [Corola-website/Science/310144_a_311473]
-
Harold l-a însoțit în perioada următoare pe William în campania împotriva dușmanului acestuia, Conan al II-lea, Duce al Bretaniei. Pe când treceau pe lângă abația fortificată de la Mont St Michel, Harold i-a salvat pe doi dintre însoțitorii lui William, Baronul Ian De La Goldfinch și Fratele Paul Le Keen din nisipuri mișcătoare. L-au urmărit pe Conan de la Dol de Bretagne, la Rennes, și în cele din urmă la Dinan, unde ducele breton a fost nevoit să se recunoască învins și
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
al Rusiei (mai târziu, Țarul Nicolae al II-lea), din cauza bărbii și din cauza hainelor. Figura lor facială era diferită doar de aproape. La 24 mai 1892 Regina Victoria l-a numit pe George, Duce de York, Conte de Inverness și Baron de Killarney. După căsătoria cu George, prințesa Mary de Teck a devenit Ducesă Regală de York. Ducele și Ducesa de York au trăit în principal la casa din York, o casă relativ mică în Sandringham, Norfolk unde aveau un mod
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]
-
loc în 16 aprilie 1880 în Biserica Sf. Treime din Viena. Din causa aceasta, în calitatea sa de demnitar spiritual înalt, a devenit membru în Herrenhaus, camera superioară a Reichsratului Imperiului Austriac, "pe viață". În acest timp el și Alexandru Baron Wassilko de Serecki au fost singurii reprezentanți al Ducatului Bucovinei în acest organ. În anul 1885 a publicat în tipografia sa lucrarea lui Iraclie Porumbescu intitulată "Kloster Putna in der Bucovina". În același an Morariu a devenit membru fondator al
Silvestru Morariu Andrievici () [Corola-website/Science/310303_a_311632]
-
împăratul Iosif al II-lea al Imperiului Habsburgic la propunerea mitropolitului sârb de Karlowitz, peste voința fruntașilor români. Este hirotonit întru arhierie în Catedrala Mitropolitană din Karlowitz la data de 26 iulie 1789. De asemenea, a primit și titlul de baron al Imperiului. A lovit în interesele românilor aflați sub stăpânire străină, ducând la îndeplinire o hotărâre a Curții de la Viena de slavizare a numelor românești. El a dat dispoziții oficiilor parohiale ce țineau evidența stării civile, să slavizeze onomastica prin
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
fondată de ea. Astăzi odihnește în osuarul comun al abației construit în timpul Restaurării, împreună cu resturile altor regi ai Franței ale căror morminte au fost profanate în timpul Revoluției franceze. Statul american Maryland a fost numit în onoarea ei. George Calvert Primul Baron Baltimore, a prezentat harta statului lui Carol I cu numele lăsat în alb și i-a cerut regelui să aleagă numele. Cum deja mai mulți membrii ai familiei dăduseră numele lor unor colonii, Carol a decis să o onoreze pe
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
(Violete de Africa, Violete de Usambara) este un gen de plante care poartă numele baronului german Walter von Saint Paul-Illaire (1860-1910), guvernator al unei provincii din Africa la sfârșitul secolului al XIX-lea. Planta a fost remarcată de logodnica acestuia și trimisă în Germania de unde s-a răspândit în toată lumea. este gen de plante originar
Saintpaulia () [Corola-website/Science/309097_a_310426]
-
Sir , primul baron Adrian (n. 1889, Londra- d. 1977, Londra) a fost un electrofiziolog britanic. În anul 1932, împreună cu Charles Scott Sherrington a devenit laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină pentru descoperirile lui în domeniul funcților neuronilor. Adrian a fost unul
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
Mariajul a fost sortit eșecului de la început. Isabela era mai mult neglijată de soțul ei, care prefera să-și petreacă timpul conspirând cu favoritul său despre cum să limiteze puterea nobililor englezi (peerage) și să-și consolideze propria putere. Pentru că baronii englezi au început să exercite presiuni asupra lui Eduard împotriva "gasconului" Gaveston, regele îl exilează în Irlanda, însă nu pentru mult timp; îl recheamă, episcopii îl excomunică pe Gaveston iar regele fuge cu amantul său, părăsindu-și soția însărcinată în
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
cele din urmă Gaveston este capturat de contele Pembroke și decapitat, inainte ca regele să-l poata salva. După moartea lui Gaveston regele crește puterea nepotului său prin alianță, (care deasemenea, era cumnatul lui Gaveston) Hugh le Despenser cel Tânăr. Baronii au fost indignați de privilegiile acordate atât tatălui cât și fiului, ambii numiți Hugh le Despenser, în special când Despenser cel Tânăr a început în 1318 eforturile pentru a-și procura pentru sine titlul de conte de Gloucester și domeniile
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
iunie 1904 în Cernăuți cu contesa Bertha de Viomes du Ponthieu (1886-1937). Tatăl său era cunoscut cu numele de "Johann Freiherr von Styrczea" și deținea funcția de șambelan al Curții Imperiale din Viena. Luptător pentru unirea Bucovinei cu România, Ioan baron de Stârcea a fost membru al Consiliului Național Român din Cernăuți, după unire devenind maestru de ceremonii al Curții Regale din București, iar în timpul domniei lui Carol al II-lea, membru în Consiliul superior al Frontului Renașterii Naționale. Ioan Stârcea
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
martie 1905, Constantinopol - d. 22 decembrie 1990, Townbridge Wells, Kent), timp de mulți ani ambasadorul României la Londra, Ilinca și Ioan (Ionel), În lumea bună a vremii se vorbea pe șoptite de o relație de homosexualitate dintre tatăl său și baronul Mocsony de Foen Antoniu. În anul 1925, când avea 16 ani, Ionel a fost înfiat de baronul austriac Anton Mocsony de Foen, un bun prieten de familie care nu avea urmași direcți. Tânărul Ioan a obținut licența în litere la
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
Londra, Ilinca și Ioan (Ionel), În lumea bună a vremii se vorbea pe șoptite de o relație de homosexualitate dintre tatăl său și baronul Mocsony de Foen Antoniu. În anul 1925, când avea 16 ani, Ionel a fost înfiat de baronul austriac Anton Mocsony de Foen, un bun prieten de familie care nu avea urmași direcți. Tânărul Ioan a obținut licența în litere la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie). A efectuat stagiul militar, obținând doar gradul de fruntaș T.R. de artilerie. Anton
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
de artilerie. Anton Mocsony l-a recomandat ca secretar particular al regelui, inițiativă sprijinită de regina mamă Elena și de doamna Nelly Catargi. În anul 1930, tânărul aristocrat este numit ca mare maestru de vânătoare al Curții Regale. La moartea baronului, a intrat în posesia averii și a titlului acestuia, devenind proprietarul unui întins domeniu pe Valea Mureșului, între Deva și Arad (care cuprindea și Castelele Bulci și Săvârșin). El devine astfel unul dintre cei mai bogați oameni din România. De
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
fost promovat apoi în funcția de mareșal al Curții Regale, funcție ce va fi transferată generalului Constantin Sănătescu, în mai 1944, în vederea pregătirii evenimentelor din 23 august 1944. Această ascensiune se datora și faptului că, la începutul anilor ’40, tânărul baron vânduse castelul și domeniul contelui Hunyady de la Săvârșin (jud. Arad) regelui Mihai pentru o sumă modică. Stârcea a redevenit mare maestru de vânătoare, demnitate care-i permite drumuri prin țară și întâlniri sustrase controlului autorităților regimului Antonescu. Astfel, Mocsony-Styrcea a
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
Administratorii și angajații lui Anton Mocsony de Foen au fost transformați de anchetatori în periculoși curieri de spionaj și recrutori de „rebelionari” printre pădurarii și sătenii din zona Bulci-Săvârșin, fiind condamnați ca atare și trimiși în închisoare. În aprilie 1954, baronul a fost condamnat, la rândul său, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi (sentința nr. 49/6 aprilie 1954), deși se pare că însuși ministrul de Interne de atunci, Alexandru Drăghici, îi promisese că, dacă își va juca
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
românilor din Banat și Ungaria. Rescriptul imperial din 24 decembrie 1864, al lui Francisc Iosif, a confirmat această înțelegere și a încuviințat înființarea unei mitropolii ortodoxe române, cu sediul la Sibiu, în fruntea căreia era numit arhiepiscop și mitropolit Andrei Baron de Șaguna. Sub jurisdicția acestei mitropolii ortodoxe au fost puse prin Diploma imperială din 4 iulie 1865 două episcopii sufragane: cea a Aradului și Episcopia de Caransebeș, nou înființată. Episcopia Ortodoxă de Timișoara rămânea în continuare sub ascultarea ierarhiei sârbești
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]