4,680 matches
-
primului batalion de care de asalt. Tabăra de la Mihai Bravu nu întrunea însă condițiile necesare pregătirii unei unități de tancuri, astfel încât în urma raportului întocmit de colonelul Pandele Predescu și a justeței argumentelor susținute de acesta, Ministrul de Război aprobă mutarea Batalionului de care de asalt la Târgoviște. Ca o confirmare a muncii depuse de personalul școlii, în 1920 tanchiștii români obțin la un concurs internațional al carelor de asalt, în Belgia, două din cele 3 premii ale concursului situându-se înaintea
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
în armată, Reichswehr, care avea efective reduse drastic (în baza tratatului). A devenit comandant de companie într-un regiment din Stuttgart. Între 1921 - 1933 a fost numit în diferite funcții de stat major, iar în 1934 - 1935 a comandat un batalion motorizat, după care, în octombrie 1935, a fost numit șef al statului major al cartierului general al trupelor de tancuri, o nouă armă care se dezvolta în Germania și care cuprindea trei divizii de blindate. În februarie 1938, Paulus a
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
Sibiu în anul 1977. A lucrat ca ofițer în cadrul Regimentului 1 Mecanizat din București îndeplinind următoarele funcții: comandant de pluton (1977-1978), comandant de companie de infanterie (1978-1980) și apoi locțiitor al șefului Biroului Cercetare (1980-1983). Este numit apoi Comandant de Batalion la Institutul de Medicină Militară din București (1983-1987). În anul 1987, este numit expert pe probleme de mobilizare a resurselor umane în cadrul Comandamentului 1 Teritorial din București, funcție pe care o deținea și în momentul izbucnirii Revoluției din decembrie 1989
Corneliu Dobrițoiu () [Corola-website/Science/304799_a_306128]
-
un curs postacademic superior (octombrie 1963 - septembrie 1964). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost înaintat la gradul de sublocotenent (mai 1949) și apoi la cel de locotenent (decembrie 1949), fiind numit în funcția de comandant de pluton, companie și batalion în Brigadă 9 Tancuri (1949-1950). Timp de doi ani urmează cursurile Academiei Militare, după care este avansat la gradele de locotenent major (iunie 1952) și căpitan (decembrie 1952) și numit că locțiitor pentru blindate, tancuri și mecanizate al comandantului Corpului
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
revendicau gospodăriile confiscate. Soarta Transilvaniei de Nord nefiind soluționată în acel moment, "milițiile populare", formate exclusiv din etnici maghiari, au încercat să împiedice reîntoarcerea românilor. După câteva săptămâni de locuit în vagoane, românii s-au bucurat de sprijinul armat al Batalionului Român de Reparații Căi Ferate. Stări conflictuale au fost în localitățile Roșiori (Félegyház), Diosig (Diószeg), Șimian (Semjén), Pișcolt, Gelu, Horea etc. Pentru aplanarea conflictului a fost necesară intervenția maiorului Gorbunov, un consilier sovietic. Cei care au aplicat ordinul făceau parte
Atrocitățile Armatei Roșii () [Corola-website/Science/304849_a_306178]
-
în condițiile prăbușirii iminente a Poloniei." În fapt, sovieticii colaborau cu naziștii pentru împărțirea Europei în sferele de interes specificate expres în Pactul Molotov-Ribbentrop. Forțele defensive din răsărit, cunoscute cu numele de "Korpus Ochrony Pogranicza", erau formate din 25 de batalioane. Edward Rydz-Śmigły le-a ordonat să se retragă și să nu se angajeze în luptă cu sovieticii. Acest ordin nu a împiedicat unele ciocniri și lupte mai mici, precum cea de la Grodno, unde soldații și populația civilă au încercat să
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
data de 8 februarie a acestui an, a izbutit, condus de nevoie și indiferent de interdicția existentă, să transporteze patru tunuri de rachete peste Mureșul înghețat. Atacând adversarii i-a refulat, și a reușit așa, să elibereze două departamente al batalionului Leiningen nr. 2 din încercuire. Mai târziu, Traian Doda a condus între altele de trei ori cu prudență și abilitate coloane de provizii la Arad. Pentru comportarea sa hotărâtă și eficientă a fost decorat de împăratul Franz Joseph al Austriei
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
841.215 lei. Conform planului de mobilizare, România putea mobiliza cinci corpuri de armată (15 divizii, dintre care zece active si cinci de rezervă), două divizii de cavalerie și cinci brigăzi de călărași; în total, o forță de 301 de batalioane (cu 260 de mitraliere); 99 de escadroane (cu 22 de mitraliere) si 227 de baterii (din care două de obuziere grele și nouă de asediu), cu un efectiv total de 630.000 de oameni, dintre care 488.000 formau armata
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Ciucea (spre nord) și Caransebeș (spre sud)"”. Raportul general de forțe era unul foarte bun pentru o operație ofensivă, de 10,3 la 1 față de forțele Puterilor Centrale. În fața celor peste 420.000 de militari români, organizați în 235 de batalioane se găseau circa 40.000 de militari inamici, organizați în 50 de batalioane. Raportul gurilor de foc era de asemenea favorabil părții române, fiind de 8,6 la 1. La declararea războiului, în seara zilei de 27 august 1916 grupurile
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
foarte bun pentru o operație ofensivă, de 10,3 la 1 față de forțele Puterilor Centrale. În fața celor peste 420.000 de militari români, organizați în 235 de batalioane se găseau circa 40.000 de militari inamici, organizați în 50 de batalioane. Raportul gurilor de foc era de asemenea favorabil părții române, fiind de 8,6 la 1. La declararea războiului, în seara zilei de 27 august 1916 grupurile de asigurare ale celor trei armate române au trecut la atac simultan „deschizând
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
unul foarte bun pentru o operație defensivă, de 1,2 la 1 față de forțele Puterilor Centrale (raportul optim între apărare și ofensivă este considerat de 1 la 3). În fața celor peste 140.000 de militari români, organizați în 104 de batalioane se găseau 120.000 de militari inamici, organizați în 86 de batalioane. Raportul gurilor de foc era de asemenea favorabil părții române, fiind de 1,7 la 1. Modul de organizarea acțiunilor de apărare a Turtucaiei a reprezentat o eroare
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
față de forțele Puterilor Centrale (raportul optim între apărare și ofensivă este considerat de 1 la 3). În fața celor peste 140.000 de militari români, organizați în 104 de batalioane se găseau 120.000 de militari inamici, organizați în 86 de batalioane. Raportul gurilor de foc era de asemenea favorabil părții române, fiind de 1,7 la 1. Modul de organizarea acțiunilor de apărare a Turtucaiei a reprezentat o eroare majoră de planificare a Marelui Cartier General. Această eroare a făcut ca
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
a trece munții Carpați prin trecătorile Surduc (Lainici) și Vâlcan. În acest scop a fost constituită o grupare comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6 Cavalerie germană, Brigada 114 Infanterie austriacă și două batalioane de cicliști, sprijinită de 22 de baterii de artilerie. Planul de operații german prevedea fixarea de front în pasurile Vâlcan și Surduc și executarea unei duble învăluiri la flancurile dispozitivului românesc. În același timp, Divizia 6 Cavalerie trebuia să treacă
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
ei." Atacul german a survenit chiar în preziua în care Marele Cartier General român intenționa să retragă trupele Diviziei 11 Infanterie pentru a o constitui ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de infanterie, 2 escadroane de cavalerie și 15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
11 Infanterie pentru a o constitui ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de infanterie, 2 escadroane de cavalerie și 15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul detașament Homoriceanu (două batalioane infanterie și un escadron de călărași) care asigura apărarea pasului Vâlcan. Prin breșa creată au început să se scurgă grosul forțelor atacatoare. Comandantul Armatei 1, generalul Ioan Culcer consideră situația pierdută și propune Marelui Cartier General să aprobe retragerea trupelor
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
fost puse în coordonarea generalului Arthur Văitoianu, comandantul Corpului II Armată. Rezerva, la dispoziția comandantului Armatei era formată din Divizia 1 Infanterie și Brigada 2 Călărași. Pentru această bătălie Armata 2 a avut la dispoziție un total de 56 de batalioane, 14 escadroane, 258 de tunuri și 50 000 de oameni. Pe timpul desfășurării bătăliei au mai fost primite ca sprijin sau întărire Divizia 1 Cavalerie, Brigada 2 Călărași, Brigada de Grăniceri și Batalionul 17 Pionieri. Bătălia a început cu o puternică
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
avut la dispoziție un total de 56 de batalioane, 14 escadroane, 258 de tunuri și 50 000 de oameni. Pe timpul desfășurării bătăliei au mai fost primite ca sprijin sau întărire Divizia 1 Cavalerie, Brigada 2 Călărași, Brigada de Grăniceri și Batalionul 17 Pionieri. Bătălia a început cu o puternică pregătire de artilerie pe durata a două zile, 9/22-10/23 iulie 1917. În dimineața zilei de 11/24 iulie, a fost declanșat atacul marile unități de infanterie. La ora 10 este
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
valea Dofteanei și înălțimea Sboina Neagră și Corpul II Armată (Diviziile 12, 3 și 1 Infanterie), comandat de generalul de divizie Arthur Văitoianu, ocupând fâșia dintre înălțimea Sboina Neagră și satul Valea Sării. Rezerva Armatei 2 era constituită din patru batalioane, dispuse la Câmpuri. Planul de operații al Grupului Gerok prevedea un atac dublu, cu lovitura principală dată de Corpul 8 Armată pe direcția Ferestrău-Grozești-Onești și o lovitură secundară, dată de Divizia 70 Honvezi, pe direcția Târgu Ocna, având ca obiectiv
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Ferestrău-Grozești-Onești și o lovitură secundară, dată de Divizia 70 Honvezi, pe direcția Târgu Ocna, având ca obiectiv întoarcerea flancului drept al Armatei 2 române și flancului stâng al Armatei 9 ruse. Pe direcția principală de efort fuseseră concentrate 34 de batalioane de infanterie sprijinite de 136 de piese de artilerie, dintre care 36 grele. Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată și încercuită de forțele
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
ordonată: „Ca represalii și pentru a da un exemplu populației s-au luat măsuri a spânzura în piețele publice un număr de evrei și comuniști suspecți”. Comandamentul armatei germane și-a oferit serviciile propunând trimiterea la fața locului a unui batalion SS ca să ajute la „dezactivarea minelor” și curățarea Odessei „de evrei și bolșevici”. Însă autoritățile române au decis să acționeze singure. Ostaticii și localnicii care nu ascultaseră ordinele au fost executați, fără judecată, prin spânzurare de balcoanele de pe străzile principale
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
care trebuiau să facă față celor 90 de divizii franceze. 11 dintre cele 20 de divizii germane de infanterie aveau efectivele incomplete și le lipsea armamentul greu, în timp ce restul de 9 divizii erau în special trupe de linia a doua, batalioane de intendență și de grăniceri. În mod similar, cele mai multe avioane militare și cele mai multe unități de blindate erau în Polonia, în timp ce linia Siegfried era apărată de extrem de puțin oameni. Știind toate aceste lucruri, comandanții aliați se așteptau ca ofensiva franceză să
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
în unitatea de la Roman a fost repartizat în Marele Stat Major, unde a lucrat până în vara anului 1916 la Secția Operații, cu o mică întrerupere, în anul 1913, când a fost avansat la gradul de maior și a comandat un batalion din Regimentul 14 Dorobanți Roman, în cel de-al doilea război balcanic. În preajma intrării României în Primul Război Mondial, a fost numit în funcția de șef de stat major al Diviziei a 7-a Infanterie Roman. La 15 august 1916
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
perspectiva mileniului trei. Contribuții la dezvoltarea doctrinei de luptă a trupelor de uscat". După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de comandant de pluton și locțiitor de comandant de companie la Regimentul 301 Mecanizat (1973-1977); locțiitor de comandant de batalion, comandant de batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat (1977-1983); șef de stat major și comandant la Regimentul 282 Mecanizat (1983-1989); șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată din Oradea (1989-1990). În perioada Revoluției
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
Contribuții la dezvoltarea doctrinei de luptă a trupelor de uscat". După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de comandant de pluton și locțiitor de comandant de companie la Regimentul 301 Mecanizat (1973-1977); locțiitor de comandant de batalion, comandant de batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat (1977-1983); șef de stat major și comandant la Regimentul 282 Mecanizat (1983-1989); șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată din Oradea (1989-1990). În perioada Revoluției din 1989, maiorul
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]