4,015 matches
-
de fină... Și ochii... Ochii ei care mă priveau.... MĂ PRIVEAU? Era trează! Într-adevăr era trează. Deși cu ochii împăienjeniți de somn, se uita la mine. Vai de mine! zise ea cu o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins așteptându-te. Închide-l, te rog, Corvium, și hai la culcare! Îmi vine greu să-i explic purtarea, dar îmi vine și mai greu s-o explic pe a mea. Închisei becul liniștit și îmi găsii drumul spre pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins așteptându-te. Închide-l, te rog, Corvium, și hai la culcare! Îmi vine greu să-i explic purtarea, dar îmi vine și mai greu s-o explic pe a mea. Închisei becul liniștit și îmi găsii drumul spre pat cu o aparentă ușurință. Îmi imaginez că era foarte întuneric. Totuși, în lipsa oricărei surse de lumină, eu puteam distinge forme vagi în încăpere. Puteam desluși patul, becul mic din tavan și... brațele Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o explic pe a mea. Închisei becul liniștit și îmi găsii drumul spre pat cu o aparentă ușurință. Îmi imaginez că era foarte întuneric. Totuși, în lipsa oricărei surse de lumină, eu puteam distinge forme vagi în încăpere. Puteam desluși patul, becul mic din tavan și... brațele Anei, care erau întinse în direcția mea. M-am lăsat îmbrățișat, îmbrățișând-o la rândul meu, și, ajuns în pat, m-am întins pentru a mă odihni. A luat sacul de dormit de pe ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Eram atât de odihnit... atât de revigorat. Deschisesem ochii și parcă îi aveam încă închiși. Întunericul era dens, dar după câteva clipe păru să devină din ce în ce mai dispersat, deoarece începeam să disting, cum făcusem și înainte să adorm, forme. Vedeam conturul becului, al tocului ușii și al... al Anei. Deci nu visasem când adormisem cu ea în brațe... interesant! În timp ce-mi reveneam, gândurile mi-au zburat fără intenție spre Soliteraj. Simțeam o dorință vie de a-l vedea, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu intre după mine, căci mai mult m-ar fi încurcat. Uitându-mă de jur împrejur, am descoperit în scurt timp un întrerupător pe același perete pe care se afla și ușa de care noi nu am reușit să trecem. Becul din tavan nu s-a aprins, căci lipsea, dar o linie de lumină a apărut la baza peretelui din dreapta. Ciocănindu-l ușor în diverse locuri, mi-am dat seama că zidul era de fapt o ușă. Trebuia să fie mascată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ceilalți că respirau mai ușor acum decât cu câteva minute mai înainte, când se fereau să se apropie de intrare. Încăperea în care ne aflam avea forma unui cerc. Tuneluri porneau aproape în toate direcțiile. Toate erau luminate de aceleași becuri pentru câțiva metri, apoi se cufundau din nou în întuneric. Lângă intrarea fiecărui tunel se aflau plăcuțe din metal, prăfuite, și întrerupătoare. Încăperea avea acoperișul unui dom, era imensă, din punctul meu de vedere, și era făcută în întregime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe toată suprafața domului, fiecare fiind preocupat și atras de alt lucru, și păream totuși ca niște furnici într-o cameră. Incinta nu era chiar așa de mare, dar asta era impresia. Hei, băieți, nu vi se pare ciudat că becurile mai merg și că toate instalațiile sunt în perfectă stare de funcționare? Acustica domului era și ea surprinzătoare. Colegul meu a vorbit normal, fără să ridice vocea, dar spusele lui le-au auzit toți. Tunelurile astea au fost construite înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să fie tunelul care avea să ne permită intrarea în perimetrul colegiului! Înaintând cu grijă, după vreo cincizeci de metri, am dat într-un alt tunel, mult mai mare decât cel în care fusesem înainte și mult mai prost întreținut. Becurile erau la mare distanță unul de celălalt, iar tenebra era prost îngrijită, mai bine spus, nu era deloc îngrijită. Mai mult, mirosul de care ne-am ferit la intrare persista în această parte a sistemului de caverne. Pe mijlocul tunelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fel foarte ciudat. Am strâns-o mai tare și am pășit cu încredere înăuntru. Nici o șoaptă în încăpere. În mijlocul sălii se deschidea, ca un abis, o trapă. Era destul de mare ca să poți coborî în ea fără probleme. Deși ardea un bec pe hol, l-am aprins și pe cel din cameră. Nu știam dacă erau instalații electrice și jos și nu m-am gândit să-i întreb pe cei care au săpat. Am început să cobor și pe măsură ce pașii mei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
necunoscut, pe baza unor hărți vechi și a unui ordin împărătesc care probabil a fost uitat de toți. Ușa se deschise, la fel ca toate celelalte din colegiu, cu un scârțâit iritant. În fața lor se întindea întunericul abia dezvăluit de becuri. Purceseră! Aveau armele proptite de umeri și abia făcură primii pași prin tunelul umed și prost luminat când tavanul începu să se zgâlțâie ușor și din el să se scurgă șuvoaie de praf. Se auzeau bubuituri înfundate și, apoi, sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunetul a ceva masiv care se lovește sec de pământ inundă coridorul subteran. Tancurile? întrebă Sergheiov. Da. Au început bombardamentul, confirmă Helur. Vor fi tare uimiți când nu vor găsi nici un suflet viu în tot acel monolit, zise Mihail. Luminile becurilor vechi din fața lor începură să pâlpâie a vești proaste și în curând nu mai luminară deloc. Totul în fața lor se cufundă în întuneric și această perdea neagră începea să pară ca un perete pentru ei. Începură să meargă încet. Tiptil-tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
degetele le erau înțepenite pe trăgaci... Găsiseră domul și, după câteva scurte consultări între ei și cu Vagabonzii, au decis s-o ia prin coridorul lângă care trona o placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu orice fel de energie găseau în jurul lor, din zece în zece metri. Mergeau de vreo cinci minute, când paznicii patrupezi se opriră și adulmecară aerul. Corvium părea și el neliniștit. Doi dintre "câini" o luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și se făcură nevăzuți. Ceilalți rămaseră lângă Împărat. Li se făcu semn la ceilalți opt să se adăpostească cât de cât și să fie gata să tragă în orice. Din partea cealaltă a tunelului se auzeau voci. Se apropiau oameni. Sparseră becurile din zona lor astfel încât să fie cufundați în întuneric. Domnule, cred că am greșit tunelul! Poftim, caporal? Cred că am greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nimerit acum? În ciuda protestelor, nu se întoarseră. Intrară. Peste tot se puteau zări canale și canale pline cu tot felul de mâl și lichide de care mai bine nu știau. Era întuneric, dar canalizarea era din loc în loc luminată de becuri ce își făceau treaba jalnic în subteranul infect. Mergând de-a lungul potecii înguste ce străbătea mijlocul unui canal plin cu dejecții umane, Corvium zări în depărtare o scară metalică ce ducea în sus. Aveți grijă să nu cădeți, băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
văzu pe Dave. Îi strigă ceva șoferului. Șoferul începu să conducă în zig-zag. Dave era aruncat în lateral, abia reușind să se țină de mânere. Când mașina îl aruncă încă o dată înapoi, întinse mâna mai sus și se prinse de becurile de deasupra ușilor. Se trase pe acoperișul ambulanței. Vântul bătea tare. Suprafața era netedă. Se întinse, înaintând puțin câte puțin. Mașina începu să meargă drept și mai încet. Auzi țipete înăuntru. Se târî înainte. — Am scăpat de el! strigă Dolly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Shakespeare, Regele Lear. Alesese Teatrul, nu Iubirea. Timpul trece, e transpirat, negru de supărare. Teatrul. * Sala mare a Teatrului din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”. Ard toate luminile din campus. La ora 19.00, în București, e încă lumină, dar becurile, lămpile, neoanele, spoturile, toate aprinse la Teatru, creează sărbătoarea Shakespeare. Lumea - bărbați și femei, urcă scările spre intrare. Eleganță și lumină în campus. Haine de seară, bijuterii, pantofi cu tocuri înalte, a început să nu se mai poarte încălțămintea ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
destinul. Mi-era scris să mă aflu În acel avion. Mi-era scris să primesc un loc mai bun. Mi-era scris să-mi destăinui toate secretele. Când ajung acasă, radiez toată. În suflet parcă mi s-a aprins un bec. Brusc, știu care este rostul vieții. Jemima se Înșală. Femeile și bărbații nu sunt dușmani. Sunt suflete pereche. Dacă ar fi sinceri unul cu celălalt, din prima secundă, ar afla asta cu toții. Toată chestia asta cu misterul și cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zboare o vreme până când frigul Îl alungă În compartiment unde constată că cei doi, răpuși de munca de peste zi adormiseră. Ar fi vrut să citească, să mai revadă documentele și argumentația pentru cei de la București dar lumină nu era, singurul bec din plafon era unul ca de lanternă. În tren era rece, așa că-și trase haina peste față, În speranța că va adormi. Realiză Încă odată că are o misiune nu tocmai ușoară și ar fi dorit s-o ducă până la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
gimnastică de Înviorare, mișcându-mi mâinile și picioarele În ritmul bătăilor unei tobe, Într-un spațiu infim de câțiva zeci de centimetri. Seara, când ajung acasă, prima grijă este să mă strecor prin crăpătura de lumină pe care o lasă becul chior ce atârnă deasupra ușii, pe bucata de asfalt din curte, pe care merg ca un clown pe o sârmă Întinsă sub cupola circului. Cum intru În camera mică și ciudată care are forma unui paralelipiped, beau restul de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-a părut lui Ben. Cu gesturi repezi i-a descheiat șlițul pantalonilor. Ben i-a Îndepărtat calm mâinile, Încheindu-l la loc. A aprins becul din interiorul mașinii și micul comutator a făcut un zgomot de blitz. Fata tremura ca și când ar fi fost biciuită. Ben i-a sărutat buzele care i s-au părut reci ca gheața, i-a șters câteva broboane de sudoare de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși În care Își vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer,, , Își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de gaze . Am făcut sex pe bancheta din bucătărie, pentru că nu las nici o femeie să pășească dincolo de pragul ei. Femeia, trecută binișor de prima tinerețe, nu a participat cu prea mult entuziasm la inițiativele mele și, În lumina chioară a becului părea o păpușă de cârpă dezmembrată, inertă. M-am aruncat ca un sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins mila. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine să-ți schimbi mașina !”,îl sfătui cu afabilitate. ”Mâine să vii cu un camion modern și să strângi gunoiul din jurul cimitirului. Să astupi gropile,să plombezi strada.Să repari căminile de vizită,canalizarea și alimentarea cu apă. Să montezi becuri noi.Să vopsești gardurile și bordurile.Să repari pompele de apă... Și să promiți alegătorilor că așa vei face în tot orașul...Să te ții de cuvânt !”... Se îndepărtă ușor pe alee.Se opri.Se întoarse spre el și-l
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
parcurs drumul spre gară.Aveam la dispoziție o oră de așteptare.Am călătorit confortabil.La trecerea prin tunelul BereștiTalașmani,în vagon a fost și lumină. A urmat obișnuita așteptare din Gara Docăneasa.Florile sălbatice ornamentau debleul. In lumina palidă a becurilor dispuse pe traseu am ajuns și în Gara Barlad. Am străbatut energic peronul și am urcat în primul autobuz din stație.” Greșeală fatală!”, ar afișa computerul.Mașina a fost luată cu asalt de schimbul de noapte pentru IRB. La coborâre
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]