3,547 matches
-
au fost unul dintre cele mai prevăzute evenimente din istorie” (Schwartz, 2004). Exerciții de anticipare de o și mai mare amploare realizează Consiliul Național al Comunității de Informații (NIC). NIC se definește ca „o punte Între comunitatea de informații și birocrația politică”, a cărei misiune principală este să elaboreze estimări, dar și alte analize despre viitor, precum scenariile, pentru președinte și leadership-ul politic american. Deși face parte din Comunitatea de Informații și reprezintă un centru de gândire strategică pentru guvern, multe
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
despre moștenire, despre conceperea persoanei, despre relațiile cu strămoșii, despre ierarhiile sociale etc. Inaugurată în sânul societăților considerate altădată "primitive", analiza rudeniei s-a întins la toate formele de organizare socială, inclusiv la societățile fondate în mod oficial pe anonimatul birocrațiilor însărcinate cu gestiunea vieții sociale, economia de piață și meritul personal. Pretutindeni în lume, într-adevăr, relațiile dintre oameni rămân în mare parte codificate de structurile de rudenie, adică de legăturile de filiație, de relațiile dintre frați și surori, și
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
aceeași cale, au fost (Schöpflin, 1993): reforma constituțională și a instituțiilor politice, dezvoltarea societății civile, deblocarea mobilității sociale (descurajarea recompensei meritocratice, condamnarea diferențierii sociale ca fiind amorale toți trebuiau să fie egali , impunerea unei societăți egalitare, depășirea problemelor instituționale (ineficiență, birocrație, încredere scăzută în instituții), importanța dimensiunii personale în politică care a dus la un nivel scăzut de respect pentru lege, la fragmentarea partidelor politice și la instabilitatea acestora, obținerea puterii pe căi personale și nu instituționale, etc -, creșterea importanței și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
românești care exasperată pleacă, din nefericire, peste hotare. De o parte activistul cultural, suficient, superior, arogant și abuziv, deținător al puterii și al avantajelor ei. De cealaltă, omul de cultură, dominat, timorat, desconsiderat, umilit, fără putere de decizie, victimă a birocrației și ierarhiilor oficiale. Conflictul de valori este profund și de rezolvarea sa depinde în bună parte viitorul culturii române actuale. Există o întreagă categorie de intelectuali și creatori români care scrâșnind adesea din dinți se încăpățânează încă să înfrunte, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ne limităm doar la metodele și optica funcționarului cultural mediu, inofensiv și, ca să ne exprimăm astfel, aseptic. El are preocupările sale esențiale, aplicarea acordurilor culturale existente, în primul rând. Ceea ce, în mod inevitabil și obligator în astfel de cazuri, presupune birocrație, formalism și mai ales salvarea unor aparențe. îl interesează, de fapt, doar litera unor articole și respectarea unor termene calendaristice. Cum? Nu are nici o importanță. Spiritul acestui comportament este dialogul și colaborarea de tipul: oficialul-care-stă-de vorbă-cu-alțioficiali. Deci oficialii de la noi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Mises, L.V., Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011. Mises, L.V., Politici economice. Gânduri pentru cei de azi și cei de mâine, www.mises.ro. Mises, L.V., Socialismul, o analiză economică și sociologică, www.mises.ro. Mises, L.V., Birocrația și imposibilitatea planificării raționale în regim socialist, Editura Institutul ,,Ludwig von Mises", România, București, 2006. Mises, L.V., Intervenționismul. O analiză economică, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Iași, 2011. Mises, L.V., Calculul economic în societatea socialistă, www.mises.ro
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
unui sistem legal, chiar supranațional, care garantează drepturile și egalitatea cetățenilor; absența, chiar și la nivel local, a aspectelor dominate de către organizațiile criminale; absența corupției în aparatele politice, administrative și judiciare. Totodată, statul trebuie să se caracterizeze prin: existența unei birocrații civile, centrale și locale, competente, eficiente și universaliste în aplicarea legilor, responsabile în caz de eroare; existența unor forțe de poliție eficiente, care să respecte drepturile și libertățile existente și garantate efectiv; acces egal, facil al cetățenilor la justiție în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care constituie așa-zisa coaliție dominantă, dar este important a indica care sunt acești actori și dacă există un lider puternic și ("central") în regiune. Această dimensiune duce, deci, la distincția dintre diferite coaliții dominante, compuse de anumiți actori instituționali (birocrația, armata), politici (partide, sindicate) și/sau socio-economici (grupuri oligarhice ale proprietarilor de pământuri, grupuri de antreprenori, burghezia comercială); eventual, liderul se relaționează și cu alți actori. Cu privire la sprijinul ideologic, bazat pe convingerile regimului, nu este suficientă stabilirea gradului de ideologizare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
rămâne în centrul atenției. Cel puțin trei mișcări importante de eliberare au avut succes și au instaurat regimuri similare în ex-coloniile portugheze în anii șaizeci (Angola, Mozambic și Guinea-Bissau). De asemenea, în anumite cazuri, odată traversată perioada inițială a independenței, birocrația statală capătă din ce în ce mai multă importanță în procesul de implementare a politicilor publice [Schulz, 1979; Asmeron, 1985]. Al doilea model de regim mobilizat se găsește în arii geografice și perioade istorice complet diferite: Europa orientală și Asia după al Doilea Război
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau monismului, de rolul fundamental al partidului unic în privința structurii birocratice (realizată prin intermediul unei serii complexe de organizații care servesc la integrarea, politizarea, controlarea, stimularea participării întregii societăți civile), și, de asemenea, a subordonării complete a altor posibili actori (militari, birocrație, Biserică). Partidul unic ocupă deci o poziție centrală și determinantă; b) prezența unei ideologii, clar definite care vizează legitimarea și menținerea regimului, dând conținut "de mobilizare" acelorași politici de fond; c) prezența unei mobilizări, continuu susținută de ideologie și de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a) paralizarea funcționării (sau funcționarea deficitară), pe baza normelor existente, a unor structuri, mecanisme sau procese cruciale ale regimului (de exemplu, crize guvernamentale), ca și pe cea a raporturilor legislativ/ executiv sau dintre alte structuri, proprii fiecarui tip de regim, birocrație sau magistratură; b) funcționarea deficitară a relațiilor dintre societate și partide (sau grupuri), dintre partide și diferite structuri ale regimului democratic; astfel, în aceste cazuri, cererile formulate de societatea civilă nu se traduc (și nu se pot traduce), din diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a înțelege mai bine conceptul și rolul jucat de "coaliție dominantă" se cere o revenire asupra primului paragraf (din capitolul II). În aceste regimuri se poate observa o tendință generală în favoarea obținerii unor poziții proeminente (relative) ale actorilor instituționali (ca birocrația, armata), în detrimentul actorilor sociali activi politic (mai ales în momentul instaurării). Acest proces a fost denumit autonomizarea statului și constă în faptul că, odată instaurat regimul, apar, ulterior, interese noi, direcționate, în primul rând, către menținerea acestuia. Astfel de interese
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
poziții ambigue și marginale în raport cu regimul. În cele din urmă, distincția dintre actorii instituționali și sociali relevanți politic (la fel ca și alte deosebiri, utile din punct de vedere analitic) nu poate depăși anumite bariere. Având propriile interese, armata și birocrația, de exemplu, nu acționează fără scop: pe de o parte fac parte din aceeași societate și au strânse legături (cel puțin cu clasele de mijloc), iar, pe de altă parte, prin activitățile lor, vin în contact cu problemele politice existente
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
masă, contribuie la stabilizarea alternativelor de partid existente în fiecare țară. În cele din urmă, așa cum amintește Cama [2000: 64 urm.], în examinarea primei democratizări, într-o perspectivă instituționalistă, diferiți autori au evidențiat, la modul general, rolul moștenirii istorice, rolul birocrației statale și cel al adunării reprezentative și aspectele care, într-o anume formă, presupun analiza tranzițiilor succesive spre democrație. 2. Tranziția În acest moment trebuie să se încerce indentificarea aspectelor cele mai relevante în toate etapele procesului de democratizare. În
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aplicarea fără excepție (erga omnes) a unui sistem de legi, chiar supranațional, care garantează drepturile și egalitatea cetățenilor; • absența, chiar și la nivel local, a ariilor dominate de către organizațiile criminale; • absența corupției în aparatele politice, administrative și judiciare; • existența unei birocrații civile, centrale și locale, competente și eficiente în aplicarea legilor și responsabilă în caz de erori; • existența unor forțe de poliție eficiente care să respecte drepturile și libertățile garantate; • acces egal și facil al cetățenilor la justiție în cazul litigiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aceste condiții. Atunci când se iau în considerare problemele practice privind implementarea, este convenabil să se țină cont de câteva aspecte "contrastante" pe care se concentrează numeroase cercetări. Înainte de toate, aplicarea riguroasă a legilor sau, în unele cazuri, relația cu o birocrație doar aparent eficientă poate avea consecințe deosebit de nefericite pentru cei mai vulnerabili din perspectivă socială (O'Donnell, 1999a: 312-313). Mai mult, există o tentație continuă a politicienilor de a folosi legea împotriva oponenților politici atunci când, de exemplu, opoziția este sortită
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
moduri diferite. 32 Pentru o discuție mai detaliată a acestei definiții a se vedea Morlino (1980). Aici ne referim doar la legitimitatea politică. 33 V. Morlino (1998). 34 Legitimarea și sprijinul depind și de actorii instituționali non-electivi, cum ar fi birocrația și armata. Într-adevăr, consolidarea va fi mult mai dificilă în cazul în care birocrația nu cooperează sau nu funcționează, sau va fi imposibilă în cazul în care armata nu acceptă pe deplin procedurile și standardele democratice. A se vedea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1980). Aici ne referim doar la legitimitatea politică. 33 V. Morlino (1998). 34 Legitimarea și sprijinul depind și de actorii instituționali non-electivi, cum ar fi birocrația și armata. Într-adevăr, consolidarea va fi mult mai dificilă în cazul în care birocrația nu cooperează sau nu funcționează, sau va fi imposibilă în cazul în care armata nu acceptă pe deplin procedurile și standardele democratice. A se vedea Morlino (1998, cap. 2). 35 După cum rezultă din analiza noastră, scopul legitimării și consensului este
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
instituții și organizații mondiale continuă, la foc automat și, cumva, autist, să învîrtă placa toleranței, a multiculturalismului, a corectitudinii politice, într-un cerc vicios pe care nu-l pot sparge, întrucît s-au blindat masiv cu discursuri demagogice și o birocrație sufocantă. Individual însă, liderii mai curajoși ai țărilor mai dezvoltate au ieșit rînd pe rînd la rampă pentru a recunoaște, oficial și public, eșecul unui sistem de gîndire și de integrare etnico-socială. Mai întîi, a fost Angela Merkel, care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de milioane, nimic nu e mai ușor decât o repartiție echitabilă. O contribuție unică, proporțională cu proprietatea realizată, prelevată asupra familiei și fără cheltuieli suplimentare în sânul consiliilor municipale, ar fi de-ajuns. Gata cu această fiscalitate tenace, cu această birocrație devorantă, care este spuma și parazitul corpului social; gata cu aceste contribuții indirecte, cu acești bani smulși prin forță și prin viclenie, cu aceste capcane fiscale puse pe toate căile muncii, cu aceste piedici care ne fac încă și mai
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
au dezvoltat mecanisme pentru a transmite informație de o manieră relativ puțin costisitoare; prețurile conțin informație despre ofertă și cerere sub formă de unități care sunt comparabile între diferite bunuri și servicii, într-un mod în care rapoartele voluminoase ale birocrațiilor guvernamentale nu o pot face. Mai mult, prețurile sunt traductibile indiferent de limbă, moravuri, conflicte etnice și religioase și permit oamenilor să beneficieze de pe urma cunoașterii deținute de persoane necunoscute aflate la mii de kilometri depărtare, cu care nu vor avea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
membri tind să creeze mai multă religiozitate și mai multă participare. Într-adevăr, acesta este motivul pentru care biserica oficială a Suediei a făcut lobby pentru a fi de-oficializată în anul 2000; fiind o parte lipsită de receptivitate a birocrației de stat, biserica pierdea legătura cu membrii și potențialii săi membri și era, în fapt, pe moarte. Nu există nicio contradicție între piață și artă sau cultură. Schimbul de piață nu este același lucru cu experiența artistică sau cu îmbogățirea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cibernetică (modelul al doilea: procesul organizațional) vede deciziile ca fiind nu consecința raționalității instrumentale, ci rezultatul procesului de luare a deciziilor sub imperiul inerției organizaționale. Aceasta se aplică adunării informațiilor necesare pentru o corectă evaluare a amenințărilor; de exemplu, o birocrație are doar cîteva categorii cu ajutorul cărora poate clasifica și înțelege evenimentele. Ea se aplică de asemenea și etapei de implementare, în care alegerile raționale pot fi împiedicate de gama limitată a opțiunilor pregătite. Modelul politicii guvernamentale (al treilea) tratează deciziile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
devine astfel un proces. Primul principiu al procesării ar putea fi numit fragmentare în vederea simplificării. Decizia este divizată în părți mai mici, ale căror elemente sînt mai puțin contra-dictorii și care pot fi agregate într-o decizie procedurală finală. Organizarea birocrațiilor moderne este o consecință logică a acestui fenomen. Decidentul este ulterior constrîns de procedeele de rutină pe care birocrația le folosește atunci cînd adună și distribuie informații. Al doilea principiu al procesării este strîns legat de deja celebrul concept al
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
părți mai mici, ale căror elemente sînt mai puțin contra-dictorii și care pot fi agregate într-o decizie procedurală finală. Organizarea birocrațiilor moderne este o consecință logică a acestui fenomen. Decidentul este ulterior constrîns de procedeele de rutină pe care birocrația le folosește atunci cînd adună și distribuie informații. Al doilea principiu al procesării este strîns legat de deja celebrul concept al așa-numitelor proceduri de operare standard. Acestea sînt procedee de rutină care îl constrîng pe cel care ia deciziile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]