5,219 matches
-
ori, atașamentul său definitiv față de acest centru și față de clinica de la Socola. Spitalul Socola, care a fost condus de prof. Parhon și ca director, a constituit un tezaur clinic deosebit. Prof. Parhon a apărat totdeauna acest centru și este oarecum bizar că numele său a fost atribuit unei alte unități sanitare din Iași. La Socola, cu timpul, tradițiile sale s-au cristalizat, iar prezența sa se resimte încă. În cele ce urmează, ne referim la activitatea profesorului C. I. Parhon, la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
onoreze armata română "pentru a purta marelui duce Mihail cordonul ordinului Steaua României"81. Candiano Popescu, trădătorul, de la 11 februarie 1866, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și ridicolul protagonist al "revoluției de la Ploiești", a avut, în câteva luni, o ascensiune bizară, de la maior, înzorzonat cu medalii, până la gradul de locotenent-colonel și șef al misiunii de la Tiflis (6 ianuarie 1878). Pe 25 ianuarie, deja Eminescu se lămurește în legătură cu fermitatea negocierilor cu Petersburgul. Este momentul când generalul Ignatiev face publice pretențiile asupra Basarabiei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
aproape un veac de "onoare" bolșevică și putiniană peste Tezaurul românesc, subiect tabu și astăzi care bagă spaima în oamenii politici români. Surpriza e că, pentru prima oară, un reprezentant al intelighenției ruse a fost cuprins de rușinea acestui tip bizar de "onoare" ruso-sovietică. A mai fost, ceva mai înainte, trezirea din torpoarea "onoarei" rusești a lui Alexandr Soljenițân, atunci când a ajuns la concluzia că onoarea Rusiei este să lase Basarabia în pace să-și aleagă singură viitorul. Minunea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
avut nici o valoare; că nu a avut valoare încercarea de a gândi lucrurile până la capăt, așa cum s-a străduit să facă Wittgenstein? Wittgenstein ne a făcut să credem că ea a avut valoare și mi s-a părut întotdeauna foarte bizar că filozofia lui poate fi văzută ca banalizare a filozofiei sau drept neluare a ei destul de în serios.“87a Pe prietenii care îi frecventau cursurile, Wittgenstein se străduia să-i convingă să nu facă din filozofie o profesie. Am amintit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
caracterizate prin următoarele: nu au dificultăți deosebite; managementul este ambițios și agresiv; doresc să-și extindă supremația În dauna concurenței; doresc mărirea nivelului performanței. Aceste firme recurg la reengineering pentru a surclasa concurența. În situația lor, aplicarea reengineering-ului ar părea bizară, deoarece ele se află deja pe o poziție de forță, au succes cu actualele structuri și configurații manageriale, dar doresc totuși o schimbare care să le asigure o distanță și mai mare față de ceilalți competitori. Principiile reengineering-ului Combinarea mai multor
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
de enumerări deținea răzvrătitul Tristan Tzara care în încheierea unuia dintre cele șapte Manifeste "dada" repeta de 147 de ori același cuvânt: urlu. Semn de exasperare paroxistică! O mostră stănesciană de curat letrism e finalul la Bruscă vorbire cu articulații bizare ca următoarele: "Halerib, khaa / Halerib, Khiiii. / Hoora, loro, oro / nu-nțeleg, aero, loro, oro". În momente de relaxare, Nichita se preta la astfel de "experimente", recurgând la prefabricate, copilărindu-se ori pășind (parodic) rapid, pe făgașele altora. Căutătorul neîmpăcat, plonjând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Creștea, până la cer, un boabab / Cu fructe cât o casă, cu bodegi / Și trenuri de sidef iuțind prin crengi". Se manifesta, de la început, voluptatea enunțurilor baroce dilatate ca în Destin cu bile; pe puntea unui vechi vapor, iată o chermesă bizară reunind "dudui / Și cavaleri în frac cu mov joben / Ținând în zgardă bile de eben / Rotunde, roșii, cu desen subțire, / Ovale, verzi, cuprinse-n negre fire, / Cu clopoței, cu ciucuri, cu lumini. Cu trandafiri pictați, cu flori de crini, / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
răscolite, întoarse pe dos, persistă (la limita dintre luciditate și subconștient) o lume interioară ca nostalgie ascunsă. Negurile teatrului absurd nu-l confiscă. III Glycera (în elină: cea dulce) și Reparata, siluete de canțonier jucăuș, intră ele în categoria idilicului? Bizarele figuri par niște fantasme; imaginarul deformant dilatează sau restricționează; efuziunile sunt gâtuite dintru început. Femeie cu trei sâni, Reparata, personaj liric focalizant (în Dulapul îndrăgostit), e obiect de "elogiu" dar și de "defăimare". În ipostază de "slugă blândă", contemplând-o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
capitolul al IV-lea), în desfacerea căreia cred că tot băncile centrale au cheia și ar putea facilita, începînd chiar cu ele, mai mult risc și mai multă inițiativă, deci creștere și dezvoltare economico-socială. Cum foarte frumos spunea Hayek, "Sarcina bizară a științei economice este să le demonstreze oamenilor cît de puțin știu cu adevărat despre ceea ce își imaginează ei că pot proiecta" (citat de către autor din The Fatal Conceit: Errors of Socialism). Quod erat demonstrandum! Sau, cum spunea un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Primul Război Mondial. Și, până la urmă, stăpânirea otomană era preferabilă față de cea a altor prinți creștini care puneau în primejdie ființa națională și statală, poftind la pământurile noastre și dorind să ne înlocuiască limba. Oricât ne-ar părea nouă de bizar, în acea epocă, a alege barbaria orientalilor în dauna civilizației occidentalilor însemna întrucâtva un gest prevăzător de supraviețuire 141. Așadar, nu trebuie să ne mire că această realitate istorică a reprezentat esența testamentului politic al lui Ștefan cel Mare. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
al F.E.D, Alan Greenspan, umbra groasă în care au lucrat băncile, teama ce a cuprins marele public și altele. Krugman consideră că actualmente nici o viziune fundamentalistă asupra crizei, nici un "pontif" grav și solemn nu pot furniza explicații credibile pentru "bizara coincidență" că atît de multe și atît de diverse economii s-au trezit peste noapte cu spatele la zid. El consideră că, pentru a găsi soluții noi și originale, pentru a intui un sens logic al acestor fenomene noi și ciudate, pur
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Viitorul libertății, p. 234). Astăzi, potrivit aceleiași fundații Freedom House, doar 25 din cele 192 de țări ale lumii sunt declarate total nelibere, ceea ce înseamnă că libertatea pe glob a făcut progrese importante în ultimele decenii. Multe țări cunosc mixturi bizare de libertate și tiranie, cum e Rusia lui Putin, cum e puternica Chină, cum e India, care a făcut progrese substanțiale, fiind astăzi cea mai numeroasă democrație din lume. Acestea sunt doar exemplele cele mai notorii, dar există o pleiadă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o perfectă ilustrare a erosului paradoxal hipermodern. Nimic n-ar fi mai fals decât să se interpreteze succesul cărții ca semn al vreunei nevoi orgiastice de masă; majoritatea cititoarelor au asimilat-o pe autoare cu o excepție libidinală, un „animal bizar” căruia nu-i împărtășesc nici gusturile, nici practicile, considerate antierotice, triste, insipide prin tehnicismul cantitativ, golite de orice dimensiune afectivă sau complice. Să nu căutăm un efect de oglindă acolo unde nu există; dimpotrivă, ceea ce explică, în mare parte, succesul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a lucra pe marile exploatări agricole, înfloritoare în California) și 1917, când Actul de imigrare „Zona interzisă”xe "Actul de imigrare Zona interzisă" a oprit aproape orice imigrație din Asia în Statele Unitexe "Statele Unite", cu excepția filipinezilor, care aveau în mod bizar statutul de „cetățeni americani” (Leonardxe "Leonard, K.I.", 1992, pp. 18-19). Acești indieni stabiliți pe Coasta de Vest a Statelor Unite s-au căsătorit cu imigranți de origine mexicană, alcătuind o comunitate hibridă bietnică distinctă, cunoscută popular sub numele de „hindușii mexicani
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
întâi ca secție în cadrul filosofiei (în anii ’60) și apoi ca ramură de știința de sine stătătoare, până la interzicerea ei în 1977. Unele forme de „disidență” la această regulă au existat și după 1977: este cazul unor discipline botezate mai bizar, însă perfect logic, precum „Sociologia industrială și a organizațiilor” (un curs purtând acest nume, semnat de Iancu Filipescu și Cătălin Zamfir, a fost litografiat la Institutul politehnic București în anii ’80 și l-am găsit destul de interesant pe când eram student
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
morților” - „sau mai exact a morții”, se corectează Genet într-o notă. Căci sărbătoarea teatrală „trebuie să strângă laolaltă tot ceea ce poate arunca în aer zidul ce ne separă de cei morți”. Iar pentru actori, adaugă el, trebuie „inventate straie bizare, înfricoșătoare, care n-ar fi la locul lor pe trupul unui om viu”. Astfel, traversând cele mai importante texte de estetică ale secolului XX, de la Craig și Artaud la Genet și Kantor, problema fantomei se plasează fără întrerupere și cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de a aduce lângă ea fantoma copilului, ci și de a-i reda viața, căci, în finalul piesei, înduioșați, Cei Șapte Înțelepți din pădurea de bambuși îl fac pe copil să învie și să-și întâlnească mama într-un spațiu bizar, aflat undeva între viață și moarte. Timpul piesei no a fost timpul insuportabilei separări, învinsă de forța amintirii, care este deopotrivă forță a iubirii, a iubirii capabile să creeze spațiul unei întâlniri în acel straniu interstițiu. Un alt no „din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lunii. E aceeași fantomă care va apărea efectiv în cea de-a doua parte a piesei, e „spectrul lui Tenko”, întors de pe lumea cealaltă, unde se zbătea în groaznice chinuri. Iar waki e uluit de această apariție a unei creaturi bizare „pe suprafața apei deja învăluită de negurile nopții”. Spectrul pare cât se poate de real; el va bate în tobă și o va face să răsune. Scena tobei care răsună sub loviturile date de mâna spectrului a fost comparată cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din Noaptea regilor sau, și mai evident, din Visul... Desigur, Visul unei nopți de vară începe sub semnul excluderii oricărei prezențe a morții ori a tristeții: suntem în toiul pregătirilor pentru nunta lui Theseu cu Hipolita. Și totuși, printr-un bizar efect al întâlnirii dintre teatru și magie, noaptea Visului... îi va „supune” pe „actori” ca și pe îndrăgostiți tuturor metamorfozelor, inversărilor de roluri și amăgirilor, făcându-i să treacă printr-o experiență în care jocul nu e departe de teroarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care el o are despre vânători, acești mesageri ai spaimei și ai morții. Mai mult decât atât, Jacques asociază pădurea cu unele metamorfoze bizare: „Dacă, din întâmplare, ar trece pe aici un om preschimbat în măgar...” (ca un ecou ciudat al vorbelor lui, ducele, plecat în căutarea lui Jacques, va spune și el: „Și-o fi luat înfățișarea unei lighioane”). Pentru Orlando, pădurea e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
imposibilei odihne a celor cărora le-au răpit pentru totdeauna somnul (corăbierul mort pe vasul său, marinarul condamnat să nu mai adoarmă în veci). Din vorbele lui Banquo reiese limpede că „arătările” ce le-au ieșit în cale sunt, sub bizarele lor înfățișări, întruchipări ale sălbăticiei (wild), ale non-umanului („not like th’ inhabitants o’th’earth”), veritabile figurări ale unui altundeva devenit dintr-odată aici și acum: ...Cine sunt Aceste iezme stranii-n portul lor De parcă nu-s făpturi de pe pământ
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
horrid image). De parcă ciudatele arătări i-ar prevesti odioasele crime pe care le va făptui. Ca și pentru vrăjitoare, omorul e pentru el mai întâi un gând, o plăsmuire a minții: „is but fantastical” (termen folosit și de Banquo în legătură cu bizarele creaturi). Dar metamorfoza s-a produs deja: a fost suficientă imaginea fantomatică a actului criminal ce va fi săvârșit, pentru ca statutul uman al lui Macbeth să se modifice radical. Într-un anume fel, el se află încă de pe acum dincolo de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
furtuna joacă un rol esențial în deschiderea către invizibil, căci totul se petrece ca și cum ea ar marca, prin jocul aparentelor morți și al abisurilor larg căscate, clipa când orice manifestare spectrală devine cu putință. Furtunii i se datorează toate nălucirile bizare, toate vedeniile, închipuirile, stările de vrajă. Marea scenă dintre Prospero și Ariel de la începutul actului al cincilea amintește, așa cum am văzut, ambiguitatea acestor forțe capabile de farmece („art to enchant”), dar care se află totodată într-o strânsă legătură cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu numai că i-ar reproșa multe și i-ar cere socoteală pentru faptele lui, dar l-ar putea împinge chiar la crimă, îndemnându-l să-și ucidă noua aleasă. Paulina va exploata aceste temeri și, într-un discurs destul de bizar, se va substitui, de fapt, fantomei, vorbind în locul acesteia și obținând în final rezultatul scontat: Așa aș face: Stafia mișcătoare dac-aș fi, Ți-aș porunci ca, ochii ei privindu-i, Să-mi spui ce searbădă lucire-a lor Te-a-ndemnat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]