5,885 matches
-
a stat așa în tăcere, până ce soarele, coborând pe bolta nesfârșită, a început să se ascundă încet pe după brazi. Cerul căpătase nunțe trandafirii. Mărețul astru a mai trimis câteva raze printre norii pufoși ca vata, apoi a dispărut de tot. Bolta era acum de culoare unui toporaș fumuriu. Ce minunat! Pasărea s-a uitat la mine cu ochii mari și blânzi, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. A zburat apoi pe deasupra capului meu. − Vrei să vii cu mine? Poate
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Prin intermediul unor agenți, achiziționase treptat proprietățile învecinate și, folosind și terenurile confiscate de la Marcus Antonius, ridicase în jurul templului un fel de sanctuar, palatul imperial, cu terase în trepte, grădini, porticuri și atrii, soiuri rare de marmură, stucaturi și fresce pe bolți și pe pereți. Înainte de a fi surghiunit în îndepărtata Tomis, poetul Ovidius cântase măreția edificiilor, transformându-le, din inițialul palatium, în somptuosul plural palatia. Lumea șoptea că la Roma se ajunsese să se depășească opulența suveranilor orientali; într-adevăr, reședința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aducă viitorul, i-a rugat pe preoți să-l lase să coboare în subteran, iar lor li s-a făcut milă și i-au îngăduit... Acolo, bărbatul a căzut într-un somn magic: a văzut corabia sacră a zeiței străbătând bolta cerească, iar glasul ei i-a spus să-și alunge spaima din suflet, fiindcă împotriva dușmanilor mare e puterea lui Isis, Stăpâna cu nenumărate nume... Gajus vru să-l întrebe dacă tatăl lui, care îi spusese acele povestiri, trăia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ud, pe care acea fosforescență părea că le acoperă de solzi, asemenea cozilor sirenelor. Se întinseră pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor, barca alunecă pe sub boltă și intră în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intrare grandioasă, un drum prin aer, care va începe acolo, în spate, la Forurile lui Julius Caesar și Augustus, și va ajunge până la noi. Iar aici, unde vorbim noi, vei ridica atriul, accesul spre noul chip al imperiului. Vei susține bolta cu patru coloane puternice... — O voi face, spuse Manlius, gândindu-se câte sute de oameni trebuia să aducă pe coasta colinei pentru a transforma în piatră semnele pe care mâna Împăratului le trasa în aer; repetă orgolios: O voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Acesta este locul pe care zeii l-au gândit pentru ca eu să dansez. Candelabrele grele așezate de-a lungul zidurilor și lampadarele din bronz atârnate de tavan, cu zeci de lumini, aruncau o lumină blândă, aurie pe pereții, absida și bolta minunatei săli pe care, peste două mii de ani, când aveam s-o descoperim, noi urmam s-o numim isiacă. Sala era dedicată muzicii și dansului, și pentru construirea ei se folosise întreaga știință arhitectonică; culorile frescelor se îmbinau armonios, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frescelor se îmbinau armonios, ca acordurile unei harpe: verdele bobocilor de piersic, trandafiriul aurorei, azuriul albăstrelelor, cenușiul perlelor, galbenul florilor de ginestră. Nu exista nici o tușă agresivă, care ar fi fost ca o ușă trântită în mijlocul unei piese melodioase. Pe boltă nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care se împleteau cu o grație elenistică - culori și forme pe care arta barocă avea să le reia, șaptesprezece veacuri mai târziu. Pe pereți - casete pătrate în care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dat de mișcarea Împiedicată, are gleznele foarte subțiri, neverosimil de subțiri, lucrate de mâna cuiva ce s-a oprit Îndelung asupra acestui amănunt. Mă uit fix la piciorul ei cum se mișcă ritmic; de el depinde pentru mine deplasarea pe boltă a soarelui. Aș sta așa să-l observ fără să mai mănânc, fără să mai fac altceva; Îmi ajunge că ea merge Înaintea mea și că eu o privesc acum, mai precis, Îi privesc glezna piciorului ei puțin cam plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o mână pe umăr și am mers așa o porțiune. Am simțit deschizându-se deasupra mea cerul fericirii și am Închis ochii... De fapt, azi am luat un 10, la zoologie, iar Dinu m-a felicitat. Și acum, deschide-te, boltă minunată a viselor. Aceasta se va citi după 8 aprilie 1960, care este pe pagina următoare. 19 aprilie 1960 (marți) Dragostea pentru Dinu scade simțitor. Persoana lui Începe să-mi devină indiferentă și mă simt foarte bine În individualitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de divers e Bucureștiul; o cotitură la stânga, una la dreapta, lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap damfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gospodărie agricolă, noul produs a dat rezultate excelente. Moscova. - Oțelarii Strugov, Calmîcov și Costrov de la Uzina Metalurgică din Zlataust-Ural, au stabilit un remarcabil record de producție. Ei au elaborat 772 de șarje În perioada dintre reparațiile unui cuptor a cărui boltă a fost zidită cu cărămizi refractare din cromomagnezită. Saigon - Armata de eliberare din statul Patet Lao continuă operațiunile ofensive Împotriva forțelor franceze de ocupație. Londra - Agenția Reuter transmite că locotenent-colonelul Gamal Abdel Nasser, membru al consiliului... Dă, dragă, difuzorul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să-și petreacă noaptea în altă parte. Și prima persoană pe care o zărea la trezire era mama. Și la masă, din ce nu mânca el, nu mânca nici dânsa. Ieșeau deseori împreună la plimbare și mergeau așa, tăcuți, sub bolta cerului, ea gândindu-se la răposatul ei, iar el gândind la ce apuca să-i treacă mai întâi pe sub ochi. Și ea îi spunea tot aceleași lucruri, lucruri de toate zilele, foarte vechi și mereu noi. Multe dintre ele începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
i se păreau bine făcute, multe foarte frumoase și niciuna urâtă. S-ar fi zis că lumea începea să fie scăldată pentru el într-o o nouă lumină misterioasă dinspre două mari stele invizibile ce străluceau dincolo de albastrul cerului, dincolo de bolta lui aparentă. Începea să cunoască lumea. Și fără a-și da seama cum anume, începu să cugete la izvorul profund al confuziei vulgare dintre păcatul trupesc și căderea primilor noștri părinți deoarece gustaseră din fructul pomului cunoștinței binelui și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trotuare, ci într-un oraș unde oamenii puteau să meargă pe jos până la spălătorie, până la farmacie sau până la cinema, am decis să mergem pe jos în acea seară. Eram în drum spre casă, când ea a adus vorba. Deasupra noastră, bolta din ramurile stejarilor, ale ulmilor și arțarilor ascundea lumina stelelor, și de ambele părți ale străzii case întunecate dormeau în tăcere, copleșite de căldura verii. Umbrele noastre gemene se revărsau dinspre picioare, se alungeau firave când lăsam în urmă lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
livezi de măslini și să vadă crearea lumii. Sau să treacă prin fața unei turme de oi și să știe cu absolută certitudine că nu era prima oară când trăia. Sau să stea la o crâșmă dintr-un sat, sub o boltă de viță-de-vie, cu brânza, salata și vinul În față, și să audă În urechi urletul viscolului În pustietățile polare. Le cânta fetelor dintr-un fluier pe care Îl făcuse singur dintr-o rămurică și nu se jena să țopăie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trebui să mă ridic. Vreau ca trupul să mi se așeze încă o dată în patru labe și capul meu, fără sprijin, răsucit brusc în jurul gâtului la o sută optzeci de grade, să mi se oprească, cu ochii plesniți, pironiți spre bolta cuptorului. Atunci mă voi opri iar o dată, până când întreaga clădărie a trupului se va prăbuși pentru totdeauna pe pulberea fină a măruntaielor mele prefăcute în cenușă. Omul cu drugul de fier va deschide apoi capacul iadului de foc, să sfărâme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
între Neunaugenși Petersiliengasse, mai mult de o sută de bărbați, femei și copii care-și căutaseră refugiu în biserică muriseră asfixiați sau, dacă nu fuseseră cuprinși de flăcări, atunci fuseseră zdrobiți, îngropați de zidăria care se prăbușea, de fragmente din boltă și de ornamentele de pe pereți. „Dar despre lucrurile astea“, a spus bătrânul, „ nimeni nu mai vrea să audă nimic...“ Pe de altă parte, spunea în polonă, rușii incendiaseră biserica din cauză că erau multe femei care se refugiaseră în Sankt Johann. Oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-mi poată atesta prezența, restauram într-o mânăstire din Umbria o madonă accidentată din ghips, cu prunc cu tot, plătit fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso-ul din Perugia, dansam într-o pergola cu boltă de viță, în lumina becurilor colorate, cu o englezoaică ce părea alcătuită după modelul îngerilor lui Botticelli, mă rătăceam în încâlceala străzilor napolitane, îi scriam de acolo mamei mele o lungă scrisoare care alimenta dorurile ei neîmplinite cu detalii colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu se cațără În pomul putred. Tai An, ebenist la urma urmelor, m-a recunoscut doar cu câteva clipe Înainte de a-mi trage Întâiul șut cu vârful piciorului și m-a obligat să imit și alte ființe fără suflet. Dar Bolta Cerească e mai pizmașă decât cel care tocmai a aflat că vecinii și-au cumpărat unul o cârjă de santal, iar altul, un ochi de marmură. Nu-i veșnică nici măcar clipa În care dăm gata un bob de mei; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
privirea vizuală, gata ieram să scap o crochetă dă spanac care cât ai da dân gene a Întrecut-o niște mațe dă la bosu grătăroiu, ca să nu mai vorbesc că anume colțunași piticuți rencălziți și desfăcuți evantai au ocupatără hotărât bolta cerească. P-ăștia i-a măturat o brânzică proaspătă dă vaci, care fața ei dă burete s-a pus pă tot ceru. Potolu a rămas țapăn ca o bască peste lume, iar io am tras nădejde că o să fie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Timpul poetic Elena Marin Alexe 5 noiembrie - A.P. Tu taci nu ai cuvinte Tristețea te apasă Când galbenul din toamnă Te cheamă înspre casă Cu nevăzute brațe Carisma-ți înconjoară Purtându-te spre stele Să urci pe bolta clară Acolo infinitul Aplaudă frenetic Sosirea-n galaxie A Timpului poetic
Editura Timpul poetic by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83269_a_84594]
-
de formele văzduhului nu realizez că m-am născut îngenunchiat pentru a încerca să sfîrșesc ridicîndu-mi îngenuncherea la verticala cerului.” Iată-ne: eu și femeia. Ne lăsăm pradă dinților răului cu care ne sfîșiem; întinzîndu-ne; încercînd să cuprindem în brațe, bolta. Și ne batjocorim îngerul și nu-l lăsăm să ne slujească. Fiindcă ne rușinează. Ne rușinează cumințenia care-ar putea să ne descuie cerul. Sînt scriitorul V. femeia îmi spune: „-Termină! Nu poți crea veșnicia căci ea, nu numai că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face zob instrumentul, o alta, capul lui Enescu. Doamna cu cîrlionți din metrou privește scena și expectorează firav, satisfăcută, fără boltă: ’Re-ați ai dracu’ de scripcari. Tăiat la: Cadru exterior: Eroul este oprit de o patrulă, i se cer actele. Are inspirația să nu prezinte legitimația de ziarist, și arată carnetul de student la medicină. Plan detaliu: ZÎmbetul unui miner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vînați de angrosiști, de Mircea Daneliuc. Atunci ei fug bezmetic. Ca Petrică. Tot acel cineva misterios Îi explică lui Micu „deșertăciunea norilor” exact În clipa-n care noi credeam că ei aduc ploaia, ne apără de insolație sau circulă pe boltă special pentru iubitorii de pictură. Nici gînd. Și, mai mult, acum vine rebusul, „eu Îl ascult surîzÎnd, Îmi mut pasărea nevăzută de pe umărul drept pe umărul stîng, crinii nepăsării din ochiul drept În ochiul stîng și-mi pompez sîngele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe Licăr de stele bolta revarsă Noapte de toamnă pură frumoasă Șoapta fierbinte în tainic fior Plânsă de nouri pășește ușor Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]