6,712 matches
-
un vânt ușor - era vară - mantia îi flutura deschisă pe umeri; se opri și zise: „Iată valoarea timpului! Străbăturăm micul bulevard, eram în plin soare. Fața îi strălucea de-o rară tinerețe. Când intrai în odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, își ținea mâna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui în încăperea alăturată să fac puțină ordine în bibliotecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atârnând ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe caldarâmul micului bulevard se auziră strigând la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pământ de flori!... Pământ de flori!” Căruța înainta încet depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică; mâncai ceva pregătit de doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bine dacă încetezi să mai pui întrebări și aștepți să vină mama ta la tine. Ai răbdare. Dar..., insistă el, dar, domnule... Lui Sampath începu să-i vâjie capul. De ce oare era omul ăsta așa de enervant? Se uită înspre bulevardele înfrunzite din jurul său și privi plin de toane în zare. Spionul de la Societatea Ateistă părea mai fericit. Era clar că Sampath rămăsese fără replică în fața întrebărilor sale abile și încerca din răsputeri să îl evite. Se retrase în spatele unui copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
s-a aplecat să culeagă în poala rochiei risipitele petale uscate. Îmi făcusem socoteala că îmi mai rămăsese cam o jumătate de oră la dispoziție. Făcând-o de două ori la dreapta, am ajuns pe trotuarul lui Eighth Avenue un bulevard cu pretenții mai mici, dintr-un cartier cu oameni de stare mijlocie, mi-am spus eu. Shoe Hospital, Asia de Cuba Luncheonette, clubul Agony and Ecstasy, ESP Reader and Adviser, Mike's Bike, World și, de asemenea, LIQ, BEE și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era intact; cărți de credit, vreo optzeci de dolari, vreo treizeci de lire. Aveam o mahmureală de toată frumusețea. Mahmureala pusese bine stăpânire pe mine. Deci. Petrecusem noaptea sau o parte din ea, pe un petec de teren de pe pământul-alfabetat - Bulevardul B, departe, în inima lui East Side. După o noapte de plăcere și câștig cu prietenii mei în Bank Street, știu precis că am ieșit să beau ceva. O idee proastă! O, foarte proastă. La un moment dat, cineva m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Un tip de pe Broadway cu un film la activ. Preistoric era încă în faza de montaj. Urma să vedem buclele nemontate. Cuvântul era bun. Conform celor spuse de Fielding, Davis era un violent. Am ajuns la o adresă de pe dublul bulevard Park Avenue. Ne-a întâmpinat un tip cu față de bodyguard prezidențial care ne-a condus pe coridor până la sala de proiecție - o cameră cu șase locuri, cu un aer de cabinet luxos cu pereții căptușiți cu oglinzi și materiale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu o mahmureală zdravănă. Era imposibil. Am făcut câteva încercări și am fost tot mai sigur că era imposibil. În prima zi, după o oră de nemișcare pe Lexington, șoferul a traversat Park-ul ca să-și încerce norocul pe anarhicele bulevarde din West Side. Când Guyland a remarca verdeața, sau lipsa betoanelor (cam la jumătatea drumului), s-a oprit brusc în mijlocul unor bolboroseli, ridicând un pumn încordat și tremurător. — S-a întâmplat ceva, Lorne? am întrebat eu. Dar Lorne rămase încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am spus Martinei: — Vreau să ne înțelegem. Dacă sunt deja afară, îi trag una în fund și li-l predau. Fără aiureli. Okay? Ea a rămas afară, savurând zvonul străzii. Am venit lângă ea cu povara mea bâțâitoare, bolborositoare. Oamenii bulevardului își continuau forfota în jurul magazinelor deschise peste noapte și a diascoapelor pornografie din debitele de tutun. Doi ogari cu mers elegant, stârniți de noaptea înaltă și fierbinte a Manhattan-ului, s-au cabrat, trăgându-l tare după ei pe bătrânul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scoate capul pe fereastra apartamentului de la parter și ne face scandal, mie și câinelui, din cauza rahatului. Nu-i răspund. Zic numai: „Asta e, Shadow, cacă-te cât poți tu mai bine“. Apoi ne îndreptăm spre colțul lui Eighth Avenue, de unde bulevardul se întinde pentru a-și lua în primire porțiunea din noaptea newyorkeză. Acolo dă Shadow drumul scâncetului său de durere. Totul începe cu un fluierat neliniștit care pornește din sinusuri. Totul se termină cu niște plescăituri umede prin care aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după care o duce la o braserie selectă pentru niște chifteluțe clasa-ntâi din carne de cal sau calburger sau ce dracu o fi fost... Parisul a fost o provocare extraordinară pentru mine. Am pierdut o grămadă de vreme pe bulevardele de pe malul stâng, beat, croindu-mi drum prin mulțimea pornită după cumpărături, învârtindu-mă în jurul oamenilor cu bani, oprindu-mă la fiecare cincisprezece pași atunci când vedeam vreo blondă cu un bronz turbat înrămat de cadrul de sticlă al vitrinei, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
singur ceas petrecuse în junglă și fusese atacat, jefuit - despuiat de tot ce avusese, fără nume. S-a întors spre mine cu ochi apatici și s-a uitat într-o parte. Tocmai se pregătea s-o pornească ușurel spre forfota bulevardului, dar i-am lătrat numele cu toată puterea care îmi mai rămăsese în plămâni și el s-a întors iar, cu un efort, și a venit spre mine aproape târându-se pe bordură, cu umerii adunați în semnul unei predări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la dreapta și mai mergi încă cincizeci sau șaizeci de metri până la sacii de gunoi de lângă ușa spartă. Ne-om întâlni noi într-o bună zi. Și-atunci... — Ne vom întâlni acum. Da. Acum. Am ieșit în silozul Sixth Avenue, Bulevardul Americanilor, unde zgârie-norii cu picioare ca niște bețe, așteptau pe rampele lor. Timpul și temperatura goneau pe deasupra lor. — Nouăzeci și nouă, spuse omul de la tarabă. — ’R-ai al dracu’. Am luat-o înainte și, clătinându-mă pe picioare, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
depărtate, Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote - Numai vântul singur plânge alte note... Umbra mea se adîncește-n cartiere democrate. Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale... - Dar cine poate să explice această tristă poveste ? Note de toamnă Toamna-n grădină și-acordă vioara, Strada-i pustie... Orașul e plin de hambare, - De pînea cea nouă duduie moara. O frunză s-a lăsat pe-o mînă-ntinsă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mult un plâns intern; Și-acest fel ( de-a fi ) va fi etern Și de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți... Ori în taverne, ori în mansarde; Și acei nebuni, rătăcitori, tăcuți, Gesticulând pe bulevarde... * Amurg Trec burgheze colorate În cupeuri de cristal- E o veșnică plimbare, Vălmășag milionar... Și pe publice terase Plâng viori sentimental... E parfum, bomboane Și desfrâu de lupanar... ... Dar notează-n cartea vremii Filosoful proletar: Greve, sânge, nebunie. Foame, Plânset
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
O, statui triste și dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit... Și-a mea serenadă s-a rătăcit În note grele, și blestemate... Noapte Se-ntind bulevarde-n noapte de vară, Pe arbori, electrică lumină - La gară zvâcnește o mașină Și-n gol, tresar signale de gară. Pe cer de safir, comori de avari... Tăcerea în gol vibrează cu zvon, - Orașul, cu-ncetul, pare-un salon, - Acuma
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-se printre casele diforme, venind de nici unde, învârtindu-se la nesfârșit și având un singur scop: existența însăși. Orice loc trebuie să aibă străzi: spații goale între gropile acoperite. O singură stradă, numai una, era mai de Doamne-ajută. Un bulevard cu piatră cubică, ce bifurca vârtejurile de praf, străbătea orașul nopții dintr-un capăt în celălalt, proclamându-și întâietatea ca un roman printre barbari. Un bărbat prăpădit ca și hainele sale, pătat ca și casele, prăfuit ca și străzile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așteptând să-mi vină cărțile cerute, să scriu în continuare despre un astfel de dor - al grădinii noastre dela țară, în dimineți de toamnă cețoasă. Mi-s gândurile furate, acum, de cartea pe care am început s-o scriu. Pe Bulevard, un fel de povești despre mine - dar oare eu sunt? - sub troianul anilor adunați în spațiul bine definit dintre Universitate și Cișmigiu. Aș putea extinde zona până la Operă, dar densitatea „mea“ se risipește dincolo de intersecția Bulevardului cu Schitu Măgureanu. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-o scriu. Pe Bulevard, un fel de povești despre mine - dar oare eu sunt? - sub troianul anilor adunați în spațiul bine definit dintre Universitate și Cișmigiu. Aș putea extinde zona până la Operă, dar densitatea „mea“ se risipește dincolo de intersecția Bulevardului cu Schitu Măgureanu. Poate în Piața Kogălniceanu am mai fost atât de dăruit locurilor (localurilor), însă este oricum în afara interesului meu de acum. Dimineți brumate pe Bulevard... Una dintre ele când, în urma unei nopți de chef la un fost coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Aș putea extinde zona până la Operă, dar densitatea „mea“ se risipește dincolo de intersecția Bulevardului cu Schitu Măgureanu. Poate în Piața Kogălniceanu am mai fost atât de dăruit locurilor (localurilor), însă este oricum în afara interesului meu de acum. Dimineți brumate pe Bulevard... Una dintre ele când, în urma unei nopți de chef la un fost coleg de studenție, J.J., am rătăcit drumul spre casă și m-am pomenit, în zori, undeva în afara orașului, la capătul unei linii de autobuz. Dormeam pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
hârtii felurite. Buimac, am rătăcit apoi prin oraș, încercând să mă adun, să revin într-o lume care, dintr-odată, mi se părea ireală. Eram fără identitate, fără amintiri, mahmur și copleșit de-o oboseală... metafizică. Mergeam alandala, buimac, pe Bulevard. Încă nu se ridicase ceața, erau puțini trecători și, cu un gând tulbure, credeam că pe undeva, între Biblioteca Armatei și Cișmigiu, se afla biroul de obiecte pierdute al I.T.B.-ului. Trebuia doar să aflu unde era ascuns (într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dimineți cețoase să dispară. Dar biroul nu apărea. N-aveam nici un ban la mine (mi se întâmpla frecvent). N-aveam nici măcar o fisă să dau un telefon la informații I.T.B., să întreb unde au pitit obiectele pierdute. Rătăceam orbecăind pe Bulevard, cu senzația că deja sunt un altul. Că timpul meu rămăsese în loc, undeva, într-un departe tot mai îndepărtat în urma mea, și eu, în dimineața cețoasă, mă pierdeam într-un timp virtual, imaginar. Nu știam cine mă imagina, dar simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
revin în sufrageria prietenilor mei, la masa petrecerii, să-mi întindă Veturia farfurioara cu felia de tort, să înfig lingurița în moliciunea albei prăjituri și, dintr-odată, halucinația timpului în care mă aflam să dispară, cu tot cu Ana, cu cofetăria, cu Bulevardul în pâclă. — Ai adormit? Ana mă bătea ușor pe umăr. — Nu, nu, am tresărit, conștient că pirpiria aceea nu va mai ajunge niciodată la masa din miezul nopții, cu tortul ei de frișcă. Nu mi-e somn. Încerc doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am pornit spre intersecția dinspre Cișmigiu. Aveam 25 de lei în buzunar. Puteam să sărbătoresc victoria asupra stomacului peste drum, la „Gambrinus“. Se luminase de-a binelea de-acum. Ceața se risipise. Valÿ, de la hotelul „Cișmigiu“, ieșise deja să admire Bulevardul. Rezemată de panoul cu filmul de la „Timpuri Noi“, o făcea pe copila care chiulește de la școală și se roagă de babalâci: „Vreau și eu... vreau la film. Au băgat Lolek și Bolek la pescuit“. De obicei, nu aștepta mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
grăbiți, nevoiașii, proletarii sau elevii de la „Lazăr“, îi rezolva în sala de cinema, sus, la balcon. Când prindea câte un „borțos“, îl ducea să-l trateze în cameră, la hotel. Nu apărea atunci chiar și două zile la rând în Bulevard... 3tc "3" Traversez. Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Tiberiu, depozitarul, îmi zâmbește neputincios. „Au tăiat lumina.“ Nu-mi mai vin cărțile. S-a întrerupt lumina. Nu mai merg lifturile. Mi-am schimbat locul, la o masă mai lângă fereastră, puțin mai luminată. Am scris. Am fost iar pe Bulevard. M-am lăsat înfiorat de pâclă. Sentimentul îmi e că tot trăiesc, și acum, un timp halucinant, iluzoriu. Că, de fapt, timpul meu adevărat a rămas acolo, în durata celor câtorva pași pe care pirpiria îi avea de făcut, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]