5,886 matches
-
dânsa două vulpi și au mâncat-o." Călător flămând intră într-o ospătărie și mânâncă după foamea lui. Când să plece nu vrea să plătească; ospătarul îl apucă de guler. "N-am cu ce-ți plăti, meștere ospătar; eu sunt cântăreț de felul meu și după stare sărac; dar dacă vrai, să-ți cânt ceva care să-ți placă. Nu-mi trebuie cântec; îmi trebuie plata. Ba să-ți cânt, și dacă ți-a plăcea, să te mulțămești cu atâta. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zece în doisprezece paresimi dai zece și primești 12 20% Hârț Cincizecimea Rusaliile dobândă = salam (cuman) Ciruleagă cad 50 zile după Paști camătă unghi sau ugri a brânzei zloți lăsatul de câșlegile Sân Petrului brânză (r.t.) 27 zile peveț cântăreț de biserică pevețoaie A clocit un ou subsuoară (r.t.)* din care a ieșit un diavolaș (r.t.) pe care îl ține în steclă (r.t.) curături soroc (r.t.) siliște cisla satului (r.t.) poieni gropi de pâne (r
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi dată în traducere la noi. Fabrici de prelucrarea lemnului lângă Novgorod: una din ele fasonează la case-gata pentru o sută de mii de locuinți: pe an. Lecturi la radio piese și mai ales nuvele. Astăzi 26 Iunie, am auzit Cântăreții Ruși a lui Turghenief cu cântece: dialogurile rostite de actori diferiți. Se citesc adesea bucăți de A. Cehov. Cititori excelenți. La o reprezentație dată aici la sanatoriu, un artist a "recitat" din Cehov și Mark Twain. [AFORISME 1950]* Unii oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
râdea cu celălalt. Poporul nostru a trecut dintrodată, într-un singur deceniu, momentul istoric al culturii lui, pășind puntea cătră lumină deplină. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, a spus Eminescu. Rămâneți în umbră sfântă, adaog eu, voi cântăreți ai durerii poporului, a întunericului, a disperării și nădejdilor neîmplinite! Strigătul vostru a trecut hotarul timpului și neamul vostru a fost izbăvit. Rămâneți alături de căminele sfărâmate, de bourii și zimbrii vremilor eroice, alături de dihăniile care vă tulburau bucuria vieții, alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acesteia cu care cucoana Aura se mândrește, lița Sofia: La noi, nevestele fac și cresc pui de om". Istorisirea lui Mujic cu "legea" ce se discută în parlament ca "bărbații să aibă două neveste". EPITAF* Drag drumeț Eu am fost Cântăreț Pe-acest pământ Luam rost De la vânt Și splendoare De la soare Fost-am fost Și nu mai sunt. ADDENDA (1907-1944) [RAPORT CĂTRE SPIRU HARET]* Confidențial Unii învățători din județul Suceava, în vremea răscoalei țărănești Domnule Ministru, Potrivit dorinței dv., am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avut dar și momentul când l-a cunoscut pe Mihail Sadoveanu "un băițoi mare parcă era fiu de lipovan"(p.45). Frânturi din viața cotidiană a Fălticenilor sunt surprinse prin "taraful de lăutari a lui Anghel Balica" alcătuit din opt cântăreți "și mort să fi fost tot te sculai, așa cântau de frumos" (p.46), taraful lui Balica, fiind cel mai vestit din zona Fălticenilor. Un alt episod este cel cu protopopul Gheorghe Zaharian "neam de țigan și nici n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui M. Eminescu, [11] era fragedă ca o floare albă de cireș. Era frumoasă, s-o rupi în genunchi! Când își sărbătorea Iorgu Mironescu patronu lui la Sfântul Ghiorghi, venea taraful de lăutari a lui Anghel Balica, alcătuit din 8 cântăreți și mort să fi fost, tot te sculai, așa cântau de frumos. Cine lua parte la sărbătorirea patronului lui Iorgu Mironescu? Dl.Costică Mălinescu, om foarte frumos și de petrecere, cu Dna lui, Maria, tot frumoasă. Ea era fiica Anicăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
aveam nimic. Și Anghel Balica cânta din gură, după sufletul fiecărui petrecător. Și eu mă uitam drept în gura lui, pare că îl văd chiar acum, cum cânta. La toate petrecerile mari era chemat Anghel Balica, cu taraful lui de cântăreți era cel mai vestit din Fălticeni. Am dansat și eu în tinereța mea foarte mult, că mi-a fost foarte drag să dansez valsuri, mai ales în tovărășia unei domnișoare și doamne foarte frumoase și bune dansatoare, parca nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
stins din viață și bădica Dumitru cel frumos și cuminte și bun. Așa pățești când te înhami cu dracul. Am împrumutat 200 de lei de la Banca din Baea și m-a girat Gh. Petrea Hlihor și Gh. Moșoc foarte bun cântăreț bisericesc. A învățat dăscălia a cântat la Școala de cântări bisericești a strălucitului profesor Neculai Barcan din Piatra Neamț, unde se ducea și tata meu când făcea armată, în timpul liber. Am împrumutat bani, dar mi-am cumpărat tejghea și gealăe 34
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a condus cu pricepere, modestie, dar cu multă încredere. Mihail Savițchi s-a născut la 8 octombrie 1918 în comuna Vaisal (Vasilievka), județul Izmail (azi raionul Bolgrad), într-o familie de slujitori ai bisericii ortodoxe. Tatăl său, Benedict, a fost cântăreț la biserica din comună, iar mama sa, Xenia, și-a dedicat întreaga viață creșterii și educării copiilor și vieții casnice. școala primară o urmează în comuna natală, cu un an pregătitor pentru învățarea limbii române. Liceul îl urmează la Liceul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Sigur, au trecut niște ani de când Enzensberger a scris aceste minunate cuvinte; între timp, audiobook-ul este la mare căutare și destui poeți sunt înregistrați pentru uzul călătorilor pe autostrăzi fără capăt, acolo unde poezia nu poate concura maneaua sau un cântăreț la modă. Tot Enzensberger ne comunică apodictic faptul că în toate epocile se găsesc 1354 de cititori autentici de poezie ("constanta enzensbergiană"), o minoritate "radicală, însă stabilă", indiferent de țara unde scrie poetul (Islanda are tot atîția cititori buni de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
străzile marilor orașe din Europa. În fiecare zi merg la RFI cu un metrou, numărul 6, între Place d'Italie și stația Passy, un traseu de vreo 15 minute. Practic nu este zi să nu se urce în metrou un cântăreț ambulant pe care îl recunosc imediat ca având origini românești. De mai multe ori am lucrat cu regizori italieni care mi-au montat diverse piese. Ei bine, nu a fost unul să nu-mi spună: Știți, noi avem acasă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la nivel etnografic, cântecele din Maramureș au o structură care ating arheul, stratul freatic de universalitate al sufletului uman, la fel ca formele de artă în care au cristalizat marile civilizații ale lumii, India, Tibet, Egipt, Mesopotamia. Am fost primul cântăreț care a scos în larg, începând de prin anii 70, cu 10 ani înaintea tuturor, colinzile arhaice din Maramureș, ele au fost preluate imediat de toată lumea și cântate acum de o țară întreagă, de Crăciun copiii din cartierul Crângași, București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Capitală trăiau la un moment dat mulți maramureșeni de vază, era regretatul Laurențiu Ulici, Alexandru Ivasiuc, până în 1977, la cutremur, prozatorii Nicolae Breban, Augustin Buzura și Ioan Groșan, a venit apoi la sfârșitul lui '89 poetul Ioan Es. Pop, sunt cântăreții Grigore Leșe, Ducu Bertzi, Narcisa Suciu și Paula Seling, Ștefan Hrușcă s-a mutat în Canada, ne vedem tot mai rar, mai sunt probabil și alții, de care nu-mi aduc acum bine aminte. Marea problemă e că toți aceștia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
așa că mi-am păstrat în toți acei ani catedra de literatură în Maramureș, mutându-mă de la școala generală din Bogdan Vodă la o casă a pionierilor din Borșa, tocmai pentru a putea pleca mai ușor în deplasări, în timp ce majoritatea celorlalți cântăreți și-au abandonat meseriile inițiale și au mizat exclusiv pe muzica folk, Mircea Vintilă, Vali Sterian, Victor Socaciu, Nicu Alifantis, Ștefan Hrușcă, Ducu Bertzi ș.a. După 1980, lucrurile se degradaseră progresiv, rău de tot, se trăia în cenaclu ca într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spre un produs complex și degradat, tipic pentru o dictatură comunistă, cu care idilica mea conștiință din acei ani nu mai găsea absolut nici o formă de compatibilitate și n-am mai întors capul niciodată înapoi, cum au făcut majoritatea dintre cântăreții lui și o fac și acum, în deplină libertate. Și îi înțeleg foarte bine: acei ani din mijlocul marilor mulțimi, care nu aveau altă formă mai autentică de artă, să-și oblojească sufletul neliniștit și amenințat din toate părțile, fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care știau carte și 75881 neștiutori de carte. După cult, erau: 74.862 ortodocși, 3.556 catolici, 26 protestanți, 13 grigorieni, 5.235 mozaici și 1 mahomedan. Județul avea 126 de biserici, în care slujeau 119 preoți, 6 diaconi, 169 cântăreți și 38 eclesiarhi. După naționalități, erau 78.130 români, 5.235 israeliți, 162 greci, 79 nemți, 15 bulgari, 15 poloni, 32 italieni, 12 armeni, 2 sârbi, 1 turc. În ceea ce privește populația orașului Huși (în 1891), redăm statistica lui C. Chiriță: „În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Kogălniceanu”, două școli mixte, două grădinițe de copii. Mai funcționau un liceu de băieți, un liceu de fete, o școală comercială inferioară, o școală profesională gr. I, o școală inferioară de meserii, o școală de viticultură și o școală de cântăreți. În Huși activau mai multe instituții culturale: Fundația Culturală Regală „Principele Carol”, care avea două cămine culturale, Liga Culturală, Casa Școalelor și a Culturii Poporului, Muzeul „Episcopul Iacob”, Asociația culturală a tineretului catolic „Luceafărul”, Asociația culturală a femeilor izraelite, Biblioteca
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
hop pe care o pitisem Într-un pachet de țigări. Gaborii au băut o bere pe fugă și s-au cărat. CÎnd am căutat sub masă, pistolul dispăruse, dar tocul rămăsese. Stăteam În alt bar cu mexicanul care vorbea engleză. CÎntărețul și ceilalți doi mexicani plecaseră. Locul era scăldat Într-o lumină galbenă și slabă. Un cap de taur ros de molii, montat pe o placă, atîrna deasupra barului de mahon. Imagini cu toreadori, unele cu autograf, decorau pereții. Cuvîntul „saloon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care începea. „Cine să ne mai îmbărbăteze, cine să ne mai în vețe, cine să ne mai povățuiască?“ Părintele Ma nea și nevasta lui erau, asemenea, foarte triști. Dar tragicomedia a fost trecerea prin Cozieni, unde toți țiganii, de la micii cântăreți până la frații cei mari și mamele lor, se jeleau țigănește, alergând după trăsură... Ruptura se făcu definitiv la podul de la Cozieni, îl trecui păstrând o amintire recunoscătoare acelui loc unde, pot zice, n-am avut împrejurul nostru decât inimi simpatice
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
putut difuza - și a făcut-o din plin - șansonetele lui Yves Montand în care era evocat farmecul Parisului („j’aime flâner sur les grands boulevards...“ etc.). De altfel, am avut fericirea să-l vedem în carne și oase pe marele cântăreț și actor, pe atunci mili tant de stânga, poate și membru al P.C.F., care, întorcându-se la Paris de la Moscova, a făcut o escală și în capitala noastră. A oferit cu acel prilej studenților un concert gratuit în sala Floreasca
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prima legată de un mic obiect strălucitor de care trăgeam și care era, cum am reconstituit mai târziu, lănțișorul ceasului cu capac de argint al bunicului, iar cealaltă de patefonul cu manivelă care, pus în funcțiune, mă intriga prin vocea cântărețului emisă de o cutie. Mă despart mai mult de cincizeci de ani de aceste reprezentări care altora, desigur, nu le spun nimic (le au pe-ale lor),dar care pe mine mă urmăresc tenace. La fel de vii îmi erau în minte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
după un trai bun și liniștit de peste 30 de ani, un roi de copii, gineri și nurori, cu perspectiva de viitori nepoți, dintre care unul și-a și făcut intrarea în lume cu multă gălăgie, dând semne de un bun cântăreț. Vedeți cum uneori de la un fir de păr atârnă soarta unui om, ce zic eu, a unui întreg neam de oameni, care, fără Ivanca, nu erau să vadă lumina zilei pe blajina noastră planetă și să fie înscriși în tablele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
drumuri și poduri. Atunci toți vor striga după ajutor, dar acesta nu are de unde să mai vină. În același timp, întreaga presă, televiziunea și toate „Mediile” de informare ne inundă cu reportaje și amănunte despre divorțul Doamnei Columbeanu și divorțul cântărețului Pepe (și al total neimportantei Oana Zăvoranu), cu un potop de amănunte scabroase despre soacrele lor, despre amante, ghicitoare și vrăjitoare, ajutați de avocați necinstiți și funcționari cumpărați. Orice prostie rostită de Monica Columbeanu e preluată ca titlu în prima
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
falsă asupra situației în general și în special a tineretului din România zilelor noastre. Străinătatea e obligată să înghită emisiuni total neinteresante, lipsite de valoare și uneori de bun simț, ca de exemplu divorțul Monicăi Columbeanu, amănunte neapetisante despre soacra cântărețului Pepe și legăturile ei cu vrăjitoare brunete. Pe scena televiziunii apar cântărețe mai mult goale decât îmbrăcate, care fac cele mai erotice mișcari în dans și își arată toate amănutele anatomice intime. De ce, oameni buni? Am colindat în ultimii 30
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]