6,191 matches
-
Mă afundam în iarba necosită și-mi pierdeam ochii către cer. Norii luau diferite forme și jocul preferat devenea un joc al imaginației. Doamne, câte găseam: animale, prințese, balauri, flori, palate și multe altele! Praful drumurilor de la țară străbătut de căruțe încărcate cu fân trase de cai și uneori trase de vaci leneșe mă mai trezeau la realitate. Îmi plăcea să mă strecor în spatele lor și mă agăț în mers de ele. Nimeni nu știa de mine și după câteva clipe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se dă jos din pat înfășurat în cămașa lui cea lungă, aruncă doi pumni de apă pe față și merge de înjugă boii. Diii, măi, Joian! Boii se urnesc alene, mergând încet, aproape numărându-și pașii. Copilul se urcă în căruța deja plină și-și găsește loc pe fânul moale unde se așază pentru a privi stelele care încă nu plecaseră la culcare. Liniștea este întreruptă din când în când de scârțâitul roților de car, de geamătul boilor și de cântatul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în depărtare. Diii, Joian! Deși îl văzuse de mii de ori, Ion stă cu ochii ațintiți la bolta cerului. Era de un albastru închis, iar cele câteva stele rămase păreau niște perle galbene ce șopteau între ele asemenea copiilor din căruță. Tată! întrerupe el liniștea. Oamenii pot ajunge la cer? Nu știu, măi, Ioane! Or putea, Dumnezeu știe! Se aude c-au ajuns și acolo, bată-i norocul să-i bată! Copilul tace. Ho! Ho! Soarele și-a arătat fața când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e de făcut, nu putea să dea ordine în prezența soțului ei. Așa că stătea în spatele lui și întreba cu voce șoptită - E soțul meu de acord să pună să se desfacă războiul mare de țesut și să se mute în căruță? iar el era cel care trebuia să le zică băieților să facă asta. Și așa s-a făcut, până am terminat cu toate. De-a lungul săptămâinilor de pregătire și mai ales după plecarea lui Laban la Haran, eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cât se poate de nemulțumiți din cauza asta, dădeau cu picioarele în praf și ziceau că sunt destul de mari ca să li se dea o sarcină mai serioasă decât să aibă grijă de un măgar blând și de un bou înjugat la căruța mare. Imediat în spatele nostru și al vitelor de povară, Ruben conducea turmele, împreună cu Zabulon și Dan, Gad și Asher și cu servitorii Nomir, soțul lui Zibatu și Zimri, tatăl copiilor Uznei. Cei patru câini alergau și ei în jurul turmelor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine, iar eu nu aveam nimic să le spun. Când a venit noaptea din nou, i-am auzit pe frații mei întorcându-se și am auzit și sunetele prăzii pe care o aduceau: femei care plângeau, copii urlând, animale behăind, căruțe care trozneau sub greutatea lucrurilor furate. Simon și Levi strigau și dădeau ordine cu asprime. Vocea lui Iacob nu se auzea de nicăieri. Ar fi trebuit să fiu învinsă de durere. Ar fi trebuit să fiu epuizată și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tine, și nu la futangii ăia de... Amuțește, cu respirația tăiată. Scuze. Știu. Sunt familia ta. Mă rog. Freya și mama nu sunt chiar topite una după alta. — Nu contează, spun, ridicând din umeri cu ușoară tristețe. Serios. Am o căruță de materiale de citit până mâine oricum. Vrei să lucrezi ? Se holbează la mine. Acum ? Vorbești serios ? Tu chiar n-ai de gând să te oprești niciodată ? — Suntem foarte ocupați în momentul ăsta, spun drept scuză. E o demență. — Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care răspunde la ușă, doamna Farley pare uimită să mă vadă. — Bună ziua ! îi spun. V-am adus ceva. Drept mulțumire că ați avut grijă de corespondența mea. — A ! Se uită la prăjitură bulversată. Samantha ! Cred că te-a costat o căruță de bani ! N-am cumpărat-o, zic mândră. Eu am făcut-o. Doamna Farley pare de-a dreptul șocată. — Tu ai făcut-o ? — Îhâm. Zâmbesc radioasă. V-o aduc și vă fac și o cafea ca să meargă alături ? Doamna Farley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
haotice.) Unde sunt ploile pe care le-am trăit în copilărie, unde vă este ploaia, domnule? S-a oprit! Ha! S-a oprit! N-o să mai reînceapă, vă jur, s-a zis! Ha-ha! Gata cu ploaia, domnule, ați rămas de căruță, vă vom privi cum muriți, încetul cu încetul... Ha! Vom fi lângă dumneavoastră, veți muri frumos, toți călătorii prin ploaie mor frumos, da. Vă știu... Ha, ha, ha... Ha, ha, ha... Brunooo... Domnul o să moară la noi... Ha, ha, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
geologică, în trecut, în viitor, în orice direcție, iată-ne din nou pe vremea Ghiculeștilor ctitorindu-și ba mănăstire ba palat la țară, printre sălcii și dumbrăvi cu stârci și coțofene, vremea lui Anton Pann, a oboarelor de vite, a căruțelor, a bisericilor, a livezilor, acum iată-ne altundeva pe vremea codrilor nepătrunși, pe vremea goților, a sciților, într-un nor de praf, se aud urlete de lupi și țipătul sângelui, apoi tăcere, tăcere și mai mare, un munte se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Stăpână, iertare. Am trecut peste releu, pesemne mi-a răvășit penele. Se poate, nu zic nu. Spune, știi de ce te-am chemat aici în astă noapte? Știi...? Huhurezul s-a oprit între ape sub cerul care-și dezvăluie o clipă căruțele, ca să le-nvăluie mai bine. Și peste întinderea înghețată, printre copacii risipiți pe mal, răsună glasul său, hu hu! Hu hu! Într-o curte cât pumnul, o femeie care a ieșit afară în puterea nopții o aude și prin inimă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o preducea-i un hectar de pământ să ți-l dea dacă a desființat ceapeul? Da’ nici acolo nu mai face chestii de-astea. Că nu ți-a mai dat atelajele. Lu’ tata trebuia să-i dea doi boi, o căruță, un plug cu trei brăzdare, rusesc, îl făcuse din tablă de-aia, dacă știi, cum era la cutiile de bombe. Da i-a dat? Și ce-au mai bătut la săracu tata până l-a lămurit să se-nscrie la colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și unul care s-o tragă dintr-o parte în alta. —Mamă, da’ complicat mai e, suspinai eu. Și eu care credeam că-n zilele noastre totul se face pe computer. —Ba pe naiba! Bez părea foarte amuzat. —Costă o căruță de bani și s-ar strica tot timpul. Singurul loc unde au sistem computerizat e la Covent Garden, sau cam așa ceva, și-ți zic eu că-ți dă niște bătăi de cap cumplite. Când auzi ce povești se spun! — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deloc ceva incitant. Așa cum nimic din ceea ce avea legătură cu munca ei nu mai era incitant. —Bani pe care nu-i cheltuiești decât, privirea i-a coborât către tocurile ei înalte, pe pantofi. Alice a râs. —Ei, haide! Ai o căruță de bani. Îți poți permite să faci o pauză. Să meditezi la ceea ce vrei să faci cu-adevărat cu viața ta. — Văd că te-ai gândit la toate, l-a tachinat ea. Dar dacă ăsta nu e momentul potrivit? Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
văzduhul... Nici undă de vânt nu adia. Toropeala se așternuse peste sat încă de dimineață. Nu mai plouase de înainte de Sânt-Ilie. Trecuse puțin de amiază și razele soarelui dogoreau. Neculai Antoniu, megieșul bunicii lui, gard în gard, îl aducea cu căruța de la Iași la Zahorna. Când au ajuns pe hudița umbroasă, în dreptul casei bătrânei Zotoaia, bunica lui, Neculai Antoniu, om voinic, strigă din tot plămânul: ”- Mătușă Ileana, iaca... ț-am adus nepotu!” Un zbucium lăuntric, necunoscut, care vroia parcă să-i
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai mic și răsfățat de surorile lui și dintre toți el învățase carte mai multă. Fratele lui cel mai mare a muncit mult pe lângă mama lor ca să le asigure hrana și toate cele necesare. Au avut pământ mult, cai, căruță, secerătoare și o moară care rămăsese de la bunicii din partea tatălui lor, el fiind singurul copil. Toate le-au fost luate de comuniști când i-au obligat să se treacă în CAP. Geta și Nicolae s-au căsătorit și l-au
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
avea toată lumea, Gheorghe semănase porumb. Anul acela a fost recoltă bogată atât la grâu cât și la porumb. Frusina își luă concediul de odihnă să îl ajute pe tatăl ei la cules de porumb. Căraseră o parte din porumb cu căruța și îl răsturnaseră în ogradă. Se făcuse o grămadă destul de mare și tot mai aveau de cules. Făcuseră o pauză ca să-l depănușeze și să-l bage în porumbarul pe care Gheorghe îl mai mărise ca să încapă toată recolta. Era
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
că nu ai venit de mult în bătătura mea, de acum câțiva ani, când ai tras brazda cu plugul, de Sf. Vasile ! - Am venit să vă ajut, dacă vreți. M-am gândit că este foarte greu să cărați porumbul cu căruța. Eu vă pot ajuta cu o remorcă atașată de tractor, așa se poate căra o cantitate mai mare de porumb. - Că bine te-ai gandit! Îți multumesc, dar mai avem de cules de pe câmp și apoi ne poți ajuta. - Păi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
remorca, ajutat de Petre, Gheorghe se grăbi să taie și cocenii pe care îi termină în câteva zile, ajutat de fiica sa. De data aceasta i-a cărat pe toți acasă, putea pune o cantitate mare pentru că pusese drugii la căruță. Frusina se întâlnea cu Petre la repetiții. Își propusese sa fie mai amabilă cu el decât până atunci. Acesta se simțea bine, chiar încurajat; îl făcea să aibă încredere în el, să se gândească mai mult la ea . Munca de la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sapă prin grădina de legume sau la vie. Au plecat cu toții la cules de porumb, în remorca atașată de tractor. Vremea frumoasă de afară te scotea din casă, la muncă, astfel că, pe ulițele satului se auzeau huruiturile roților de la căruțe, semn că mai toată lumea profită de vreme, să meargă la câmp, la cules. Ajunși la fața locului s-au împărțit pe rânduri, fiecăruia revenindu-i câte două rânduri. Petre culegea pe rândurile de la o margine, alături de el femeia cea tânără
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
s-a părut un dar divin. Era o zi superbă de Început de octombrie. Ne așteptau doi gardieni, cu baionetele trase pe armele neglijent aruncate peste umăr. Nu păreau deloc fioroși, nu aveau aroganța celor de la siguranță [...] Închisoarea trimisese o căruță În care s-au Încărcat puținele noastre bagaje. Noi, Încolonate, trebuia să parcurgem cu piciorul cei 10-12 km, care ne despărțeau de Închisoare. Ne-am Încolonat, dar nici vorbă de marș, de cadență. Regimul acerb de Înfometare de la siguranță și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu alte vase, goale. Iar ăi de coborau dealul, răsturnau, tot ce aduceau, care În butoiașe, care Într-o ladă amplasată pe o căruță, după care rămâneau În așteptarea noii fluierături. La urmă, după ce totul a fost gata, s-au retras, cu toții, În biserică. Au Împușcat o băută, ca la spartul furtișagului de cai, noaptea, pe timpurile haiducilor. Mai pe urmă, sau luat, zdravăn
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se roti pe tălpile săndăluțelor, Își așeză, din mers, pletele blonde, frumoase, și intră În casă. Roșcuț o privi cu mult drag, din urmă, apoi, se pierdu În Întunericul care cădea, cu o viteză, suspectă, parcă. În dimineața următoare, luă căruța tătânesu, cu frumoșii cai suri, Își puse alături coasa, o secure mare, cuțitul cu care de obicei Înjunghia animalele furate, cuțit mare, aproape cât o sabie, cu ascuțiș dublu, pe o parte și pe alta a lățimii, și cu gârlici
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bărbații și femeile cu femeile, cum vine asta? Și copiii futuți În cur, În gură? că nu te puneai cu bunicuța la vorbe tari, dacă era silită să le zică. Hai ziceți toți că sînt nebună! Toate mergeau cum mergeau, căruța se ducea la vale, În vreme ce unii spuneau că urcă; Antonia Încerca să sară din mers, și nu pentru a scăpa, ci pentru a se ruga și mai fierbinte să vină mai repede prăpădul: nu găsea loc de iertare nici pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
izolați la distanțe incalculabile, pierduți ca niște trunchiuri moarte pe valurile mării. O roată bizară începea sa se contureze pe cer ca un curcubeu de cenușă, și, alături de ea, un om călare pe un cal uriaș. Pascalopol părăsi drumul de căruță, pe care, din cauza unor nămoliri mai vechi, rămăsese șanțuri groase, solidificate, de tină, și o tăie de-a dreptul pe câmp în direcția calului fabulos și a aureolei fumurii. Se distinse pe încetul o roată ca de moară, mereu enormă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]