11,186 matches
-
dialogând cu mine: Dacă mi-ar păsa de suferința pe care o las în urmă și aș căta s-o alin, nu m-aș abate mereu din cale? Prefer să merg înainte! Drumul învingătorului e înainte! Chiar dacă ar călca pe cadavre. II După terminarea liceului m-am înscris la Facultatea de drept din București. Tatei i-ar fi plăcut să urmez medicina veterinară, pentru că aveam pe moșie o întinsă crescătorie de vite. Ne trăgeam dintr-o familie veche boierească, având rădăcini
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
insomnie. Am lăsat-o acolo netulburată, din nevoia de a rămâne mai departe singur. Și oricât ar părea de ciudat, chiar azi-noapte îmi păruse rău că o luasem cu mine. Când a venit la micul dejun, era palidă ca un cadavru. Tot timpul ne-am ignorat unul pe altul, ca doi străini care întîmplă-tor luau gustarea de dimineață într-un local prea aglomerat, siliți să șadă la aceeași masă. Într-o vreme ea rupse tăcerea și mă întrebă: ― Te duci la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
minute - cum oare să le zic pentru mai multe felii de public? - instructive? halucinante? nașpa? Pe când le trăiam cu sângele-n palme, știu că (deformație profesională!) mi-au evocat definiția fantasticului ca „breșă-n real“ (Roger Caillois), plus scena tranșării cadavrului din Inocentul lui Ian McEwan. Ca să vezi! Totul era de-o domesticitate dezarmantă. Dimineață de august la metrou în Bucureștii evacuați de febrilitatea vacanțieră. Sfârșit de săptămână, sfânt plictis de concediu, cu doar câteva siluete pe peron. Eram apelpisiți și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a forței. Ca pentru a-mi întări această impresie, nenumărați maci stropeau cu pete de sânge pietrele și trebuia să fiu atent, mereu, să nu calc pe vreo viperă. Mi-am adus aminte că, la Micene, și morții erau omorâți. Cadavrul lui Agamemnon a fost mutilat pentru ca umbra lui să nu se poată răzbuna. Așa a arătat, prin urmare, omul homeric, crud, hrăpăreț, incult și răzbunător? Din niște potentați primitivi, lacomi de pradă, Homer a făcut niște eroi bravi. Din niște
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
luîndu-le în considerațiune, ar face încheiere asupra lor. Apoi nu-i. Nu sîntem însă jocul întîmplărei, căci nu esistă întîmplare, ci suntem ca hârtia aprinsă, pe care căldura ei proprie o duce în sus - pentr-o clipă căldura ni cuprinde cadavrul nostru zvârlit în lume pentru a-l lăsa să recadă. Oare este omul un ens metaphysicum? Este în gluma asta uzată a vieții alt înțeles decât că - Dacă-ți poți face ideea justă despre cauzalitate, vei ști că cestiunea existenței
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care aruncă, Pe mormite câte-o nucă... Nucii înalți or să facă umbra rece, Să nu mai văd ziua cum trece. Să mă apere de ploaie, Și de-a secetei văpaie. Să fiu frumos precum cei vii
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93419]
-
la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care aruncă, Pe mormite câte-o nucă... Nucii înalți or să facă umbra rece, Să nu mai văd ziua cum trece. Să mă apere de ploaie, Și de-a secetei văpaie. Să fiu frumos precum cei vii
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
ce a urmat după ce căpitanul „Franțoz” a fost prins de către Mihai Racoviță vodă.” Știu sigur că după izbânda lui vodă, ajutat de tătarii veniți din pădurea Aroneanului asupra „podghezului” lui „Franțoz”, Mihai Raoviță voievod a poruncit de au fost strânse cadavrele celor căzuți dintre atacatori întrf-o movilă - între care a ajuns și „Franțoz” - și le-a dat foc. Pe movila de cenușă a ridicat o cruce din piatră, numind-o „Crucea lui Ferentz”. Pe cruce au săpat povestea așa cum s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu ochi strânși, cel stâng mai mult. Nu-1 sfida, dar își reamintea scena întîlnirii pe bulevard. Lui Maxențiu i se păru că Lică gîndește: "Iată-mă! Eu sânt locțiitorul, amantul și vin să mă așez confortabil în culcușul tău de cadavru viu, căruia îi vom face în curând un sicriu." " Cine e nemernicul ăsta și ce voiți aci?" spuse în minte, cu glas violent, Adei. - Ce dorești, Ada? articula cât mai moale ca să nu se zdruncine. Ada făcu scurt prezintarea. - îmi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu. Lică venise la spital îndată, acum când Sia nu-1 mai putea împiedica și când el nu mai putea sta la îndoială. Lică fusese plutonier în cavalerie și văzuse multe, dar confruntarea cu Sia moartă nu fusese o întrevedere lesnicioasă; cadavrul proaspăt al nenorocitei era "teribil". Venise totuși la timp. După el nimeni nu mai putuse privi "hoitul", cum ziceau oamenii de serviciu, fumând, ca să-și pună inima la loc. Profesorul G. propusese o autopsie refuzată de Lică. Se făcuse o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de execuție. După îndeplinirea celor de mai sus, am ordonat comandantului executarea. Comandantul grupei, luând comanda, a pregătit armele, ochirea și focul. Condamnații fiind executați, medicul penitenciarului Jilava a constatat moartea celor de mai sus. După o oră de la execuție, cadavrele s-au dat în primire directorului penitenciarului Jilava, pentru cele legale. Drept pentru care am incheiat prezentul proces- verbal, în cinci exemplare....” Procesul verbal al asasinării i-a rămas viu în memorie ofițerului Savel și-l va purta în inimă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cum a fost viața. Din capul locului vreau să subliniez că mărturiile din Jurnal vin să completeze mega-istoriacuprinsă în numeroase tratate, cu microistoria individuală, în mare parte complementară dar evocatoare. Undeva, la nivel planetar, s-au jucat niște ambiții, pe cadavrele a sute de milioane de oameni, ambiții ce s-au reflectat în destinul fiecărui individ din sfera conflagrației. Povestirea acestui destin constituie o filă de viață și ea vorbește de la sine despre rolul nociv al personajelor ce fac istorie în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
tot rostogolește, cu viteză de la fracțiune de secundă la fracțiunea de secundă sporită. Până când se izbește de pilonul de la baza etajelor blocului. În acest moment,însă, nu mai e ce seamănă a fi: trup de om viu. A devenit, rapid, cadavru. Cei câțiva trecători, ocazionali, care se întâmplase să-și intersecteze căile, pe acolo, nu iau în seamă măruntul incident, care a avut loc. Incident, pe care, nici măcar nu-l consideră incident. Își continuă călătoriile, în direcțiile în care porniseră. Unul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
m-am lăudat, căci s-a aplecat spre mine și mi-a șoptit: "Bravo, e o specialitate folositoare". 10. De fapt, doctorul Luca e de părere că sinuciderea reprezintă o soluție doar în tinerețe, când poți lăsa în urmă un cadavru frumos. După ce ai îmbătrînit, nu-ți rămâne decât să cutreieri, ca el, tavernele, tăvălindu-te în noroi, ca să poți să-ți disprețuiești trupul. În consecință, nu se sinchisește de ce clevetește lumea, în Asybaris, pe seama lui. "N-au decât să-și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai tâmpite gânduri mi-au trecut prin cap. Greși seră dormi torul, mă puseseră cu altcineva în cameră, poate. Mi-a fulgerat chiar viziunea unui cadavru cu gâtul tăiat de curând. M-am ridicat de pe pat. Acum tremuram de-a binelea, și nu doar de frig. Ce era de făcut? Nu puteam striga pe nimeni și nici măcar întrerupătoarele nu știam unde sunt. Cine era acolo, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Iată bijuteriile mele!“), cu ple tele ei de Magdalenă din Magdalenian, cu boiul ei criselefantin ar fi fost mândria haremurilor și călăreața filozofilor lumii. Goală, răspândea atâta lumină, că toate celelalte trupuri din micul golf căpă tau culoarea cenușie-a cadavrelor. Sânii ei, observai imediat, erau singurii demni de acest nume: cele lalte femei aveau pe piept mamele sau pur și simplu țâțe. Fundul ei, cu zona-ntunecată dintre coapse, își arăta din timp în timp, leneș și premeditat, steluța cafenie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ziuă, n-am să prind nici o secundă de somn. Și, ar fi tare nevoie de el, că mâine am o zi deosebit de încărcată. Nu văd cum aș putea face față dacă nu mă odihnesc cum trebuie. O să arăt ca un cadavru care nu se știe prin ce mister, se mai mișcă încă. Iar în fața clasei n-ai voie să te prezinți altfel decât ca un om normal, stăpân pe el, perfect sănătos și care-și lasă problemele personale la poarta școlii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
știa că ține popa cazmalele, hârleții și târnăcoapele, după care s-a apucat de lucru. Când a ajuns la sicriu, a simțit cum îl furnică pe șira spinării. “Trebuie să fiu tare pân’ la capăt!”. Și a fost. A scos cadavrul din sicriu, a îngropat coșciugul gol la loc și l-a cărat pe Petru în spate, înapoi, pe Gorgan. Acolo, a reușit, cu chiu cu vai, să-i scoată paltonul, haina și pantalonii și să-l îmbrace cu ale sale
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-l îmbrace cu ale sale. Apoi, l-a spânzurat așa mort cum se afla, de creanga rezistentă a unui copac. La urmă, n-a uitat să-i pună mortului la mână ceasul său. A doua zi, căutătorii au găsit cadavrul cu ochii mâncați, cu nasul ciupit și pielea capului și a feței sfârtecată de ciocuri puternice și flămânde. Ca statură, și-au zis milițienii, ar semăna cu Toma Dumescu. Sigur, iată-i ceasul, paltonul, ce mai!, e el. L-au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sat a zis că nu e bine să fie puși alături, că... Dar unde? Doar legea strămoșească zice că fiecare se îngroapă la poporul său. O fi, n-o fi bine, asta e! preotul, însă, n-a vrut să bage cadavrul în biserică, a făcut slujba afară, în cimitir, chiar dacă fulgii de nea îi acopereau literele de pe cartea sfântă. Pe urmă, au început să le facă pomenile, lui și nevestei sale. Iată, însă, că, la un an de la toate astea, familia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Dacă era acolo, aș mai fi venit eu aici?" La câteva minute după ce-a pătruns în casă, Leana a ieșit, țipând, pe prispă. Oamenii care i-au sărit în ajutor au putut vedea jos, pe dușumeaua unei camere, zăcând, cadavrul moașei. Începuse, deja, să răspândească un miros greu, pătrunzător. Ea, care-i vindecase pe toți, prelungindu-le viețile, fusese sortită să moară ca un câine... Îmi revine în minte una din injecții, pe care mi-a făcut-o după schimbarea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Cain. Știam eu. Jegul ăla nenorocit, strigă Karin către televizor. Bonnie, care stătea lângă Mark, în cealaltă parte, clătină din cap. N-are cum să fie așa. Mi-au jurat că altcineva a fost de vină. Mark stătea țeapăn, un cadavru deja. Ei m-au scos de pe șosea. Găină cap de capră. M-au lăsat să mor. Măcar acum știu, în sfârșit, că am murit. Karin își aruncă haina pe ea, scotocind în poșetă după chei. Îi arăt eu anchetă. Căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
persoana întâi, dar îl recunoaștem pe autor și în vorbirea altor personaje. La popota ofițerilor se reiau discuțiile despre importanța războiului, despre grandoarea lui sau despre lipsa de eroism: pentru Popescu războiul apare ca un tablou înfricoșător cu "mii de cadavre culcate în grămezi, ca lemnele în depozit." Discuțiile revin la punctul de vedere al combatantului: Luptătorii se simt urmăriți pretutindeni de cei "cu ochii scoși din orbite, albi de groază." Este un război al sentimentelor contradictorii, al nervilor și o
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
dat seama că erau foarte multe ciori în aer. Parcă mai multe ca niciodată. Peste toată curățenia. L-am întrebat pe Dani ce-o fi cu ele, e semn de ploaie oare, iar el mi-a răspuns scurt, peste umăr : „Cadavre, mizerie...“. Răspuns care contrasta foarte puternic cu grădinile ordonate și cu tot restul. Tocmai mă pregăteam să-i dau replica, când am intrat într-o vale cu plopi. Ca într-un final de videogame, totul era foarte frumos și calm
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră trupul muribundului pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i, lovindu-i, plesnindu-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără minte, pînă ce, În final, se făcuse loc liber În jurul căruciorului distrus. Doi polițiști care căutau să elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]