KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...195 >

4,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

să aibă prima întâlnire erau la etajul douăzeci și nouă al unui imobil rotund impresionant, iar ascensorul era aproape identic cu acela de la InvestorCorp. Își ținu respirația simțind că liftul o ia în sus cu o smucitură, dar era perfect calmă atunci când îi cunoscu pe potențialii săi clienți. După un început puțin dificil, în care nu își dăduse foarte bine seama unde se opreau politețurile și când trebuia să se pună pe treabă, își începu prezentarea. O ascultară nepăsători în timp ce vorbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Darcey, îi spuse că era posibil s-o fi rupt pe una și s-o fi scrântit pe cealaltă și apoi aranjă să fie dusă la spitalul din apropiere cât mai repede cu putință. Cei de la spital erau și ei calmi și cu un aer profesionist. Îi făcură radiografii atât la încheietură, cât și la gleznă, deși asistenta cea tânără îi spuse că era puțin probabil să și le fi fracturat pe amândouă. Dar ce nenoroc, spuse ea. Câteodată, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
asta. Așa că vin la nunta ta ca să îți urez toate cele bune ție și lui Nieve și să vă doresc să aveți parte de fericirea pe care o meritați. De ce nu o putea crede? se întreba Aidan. Glasul ei era calm și prietenos, și totuși nu putea să nu aibă impresia că dincolo de tot ce spunea ea se ascundea altceva. — Deci - toate bune și frumoase? — Absolut. Îi zâmbi din nou. —Uite ce e, Darcey... Se întrerupse și se întoarse spre castel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
adică? — Niciodată nu te-am uitat, îi spuse Darcey. Cred că ea a văzut asta. De aceea a scris ce a scris în scrisoare. Dar pari să fi depășit momentul destul de bine, observă el. Arăți grozav și ai fost foarte calmă în prezența mea înainte. Darcey schiță un zâmbet. Da, mă rog, ce-mi rămâne de făcut? Oricum, cred că ar trebui să ne gândim cum s-o găsim pe Nieve, nu să ne facem griji în privința noastră. —Eu nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
cu ele? La naiba, poate că nu mai are încredere să mă trimită la Tokio după gafa de la Singapore. Poate că vrea să se ducă el. Există câteva schimbări. Simți un gol în stomac. A, da? întrebă pe un ton calm. Păi, cei din America tocmai au angajat un fost manager de fonduri din Japonia. Are deja foarte multe contacte acolo și ne gândeam că prea ne întoarcem în epoca de piatră dacă te trimitem să pregătești terenul în Japonia... —La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

șampanie. Avea o mustață mai mare decât borurile unei pălării mexicane. Cel care-l Însoțea era genul de arhetip rasial, cu trăsături faciale pronunțate - bărbia și pomeții - pe care le copiase dintr-un poster electoral prusac. Amândoi aveau ochi reci, calmi, ca niște midii În saramură, și strâmbau din nas de parcă ar fi tras cineva un vânt sau ar fi debitat vreun banc prost. Dacă știam, mă duceam să văd vreo două filme, le-am spus, făcându-l pe cel cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

ei ca pământul după soare, de însemnările lui n-a mai adus vorba, nu m-a mai chemat să-i citesc, nu mi-a cerut să-i scot nici pânza, ca un fluture zboară în jurul Corinei, el și copiii, Alex calm, nepăsător sub crusta pe care profesia de doctor a format-o neîncetat pe chipul lui, și tot Corina, îmbrăcată în portocaliu, Theo n-a mai încercat să-i ghicească parfumul, căutându-se toată ziua unul pe altul ca soarele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ascultarea, n-am reușit nici să-ți închid ochii, de aceea te-am întrebat de relația ta cu tatăl tău, Se-ntoarce acum spre Andrea, întins la soare, Cu Andrea se întâmplă invers, el răspunde doar la vocea paternă! Marea calmă care se sparge pe țărm, printre stânci presărate ca niște cuiburi de vulturi case albe, adierea brizei ce vine până la noi pe terasă, eu stând la umbră și privind toate acestea cu sentimentul nelămurit că am mai trăit o dată totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
îți vorbesc, vocea mea te ia de mână, îți relaxează trupul și vocea lui continuă să mă învăluie, să mă înfășoare, să mă mângâie, mi se strecoară în trup și pe unde trece vocea lui lasă în urma ei o pace calmă, pierd cite puțin din greutatea corporală, pleoapele încep să-mi cadă ușor, nu mă împotrivesc, vreau să trec mai departe, vocea lui tot mai slabă, dar caldă, ochii tăi vor să se închidă și pleoapele tale au tendința să cadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
că semnele acelea ar putea fi citite dacă aș cunoaște înțelesul lor, neputința mea mă înfurie și încep să lovesc ca un nebun cu cilindrul de sticlă în soclul statuii, cilindrul nu se sparge, lovesc tot mai tare sub privirile calme ale statuii, izbesc cu furie neputincioasă și totul începe în jurul meu să se prăvale, statuia, pietrele mari, coloanele, bolta, totul și cilindrul se sticlă nu se sparge, mă trezesc îngrozit în zgomotul valurilor tot mai înalte ale mării, 20 iulie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Nu! în picioare, în halatul de baie în fața ei, dezavantajat de pansamentul care-mi acoperă ca un zid greu ochii, nereușind deocamdată să-i determin în aer imaginea, s-o recompun din ziua amintirii, trebuie să mă îmbrac, ea redevenind calmă, ce iei pe tine? o pereche de blugi, sunt pe-aici pe undeva și, te rog, o cămașă din dulap, mi le-a călcat Corina, la naiba! să te îmbrace o femeie ca pe un copil! o aud căutând prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

fuste și jachete pentru a le așeza pe umerașe, împăturea hanorace și bluze pentru a le pune în sertare, aranja pantofi și ghete ca la o paradă militară desăvârșită, atârna poșete... Sunetul telefonului o făcu să tresară din ritmul ei calm. —Alo? Și în următoarea secundă a regretat că a răspuns. —Oliver! Rahat! —... de unde... cum ai făcut rost de numărul ăsta? — De la mama ta. Vacă bătrână și băgăcioasă. —Lisa, când aveai de gând să îmi spui? ăăh, niciodată. În curând. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
momentele ei cele mai fericite ceva lipsea în continuare, și asta o simțea undeva chiar în centrul ființei ei. E ca punctul acela mic și alb care rămâne pe ecranul televizorului când îl stingi noaptea. Dar în seara aceea era calmă și împăcată, era singură, însă nu însingurată. Chiar dacă un singur bărbat - care nu era deloc genul ei - se dăduse la ea, nu se simțea deloc ca o ratată atunci când s-a decis să plece acasă. La ușă a dat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
vietnameză, spuse și Gerry Mutul. Se ceartă ca chiorii, spuse Trix încântată. E foarte violentă. —Ei, asta sigur nu ține de partea ei vietnameză, spuse hotărâtă Dervla O’Donnell, încântată să abandoneze pentru câteva momente Hibernian Bride. Vietnamezii sunt foarte calmi și ospitalieri. Când am călătorit acolo... — Da, acolo, bombăni Trix. Fosta hipioată are iar amintiri din Vietnam. Simt cum mă ia cu amețeli. Ashling continua cu comunicatele ei de presă, dar copiatorul se mișca încet, apoi a făcut câteva sunete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-se cu capul de plăcile de marmură, scâncind și urlând. Clodagh a încercat să o ridice, dar Molly s-a sucit ca o caracatiță. —Te urăsc! a urlat ea. Deși era rușinată, s-a forțat să vorbească pe un ton calm, spunându-i lui Molly că o a doua înghețată îi va da o durere de stomac și promițându-i că, dacă nu se ridică și nu se poartă frumos imediat, se va culca mai devreme în fiecare seară a acestei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Lisa miji ochii, analizând situația. —A, da? Minunat. Putem merge în culise și ne poate prezenta. —Bine că nu am planuri pentru sâmbătă seara, auzi Ashling cum ies vorbele din gura ei în mod normal tăcută. —Așa este, aprobă Lisa calmă. Bună treabă. În timp ce toată lumea ieșea din sala de ședințe, Lisa s-a întors către Jack: Satisfăcut? întrebă ea. —Ești uimitoare, spuse el sincer. Chiar uimitoare. Mulțumesc. Voi vorbi cu cei de la Londra. Cât de repede vom afla rezultatele? — Probabil nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
primească toate laudele pe munca ei. Nu era corect. Dar putea să facă ceva în legătură cu asta? Nimic. Era prea speriată de confruntare. Dintr-odată, s-a auzit spunând: —Mă bucur că ți-a plăcut! Vocea îi tremura. Încerca să pară calmă, dar știa că e ciudată și timorată. Surprins, Jack își ridică privirea către Ashling. — Eu am scris articolul, spuse ea pe post de scuză. Mă bucur că îți place, adăugă fără convingere. — Și Gerry l-a aranjat, interveni Lisa. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
și cu cei trei copii ai ei. Nici nu s-au terminat bine întâmpinările lor zgomotoase, că a venit și sora mai mică a lui Jack, Jenny, de asemenea cu copii și soț după ea. Haide, noi plecăm, spuse Jack calm, când văzu că Mai era copleșită. Lulu și Geoffrey se uitară cum mașina lor se îndepărta. — Ce fată minunată, spuse Lulu. — Dar cu o slujbă foarte neobișnuită, remarcă Geoffrey. — Ce e neobișnuit în a vinde telefoane mobile? Geoffrey se întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
A deschis gura pentru a obiecta, dar Boo părea extrem de încântat. — Este vorba de o ședință foto de modă? Și vrei să participăm și noi? Incredibil. —Dar... încercă Dani. Ori asta, ori coșul de gunoi, spuse Lisa cu o voce calmă. Dani făcu o pauză de o secundă, după care se plasă furioasă între Boo și Hairy Dave. —Genial! exclamă Niall. Îmi place la nebunie. Nu e nevoie să zâmbești, ăăă, Dave, fii doar tu însuți. Și tu, ăăă, Boo, vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ea, cu un șuierat involuntar. Surprins, Jack ridică privirea, înghețat peste ceea ce părea un teanc de documente legale. —Ce spectacole? —Spectacole de modă. Milano. Paris. Septembrie. O să merg? Inima îi bătea prea tare în piept. — Stai jos, o invită Jack calm, iar ea și-a dat seama că acele cuvinte aduc vești proaste. — Mergeam mereu când eram editor la Femme. Este bine pentru revistă dacă e cineva prezent acolo. Publicitate, toate cele, spuse ea dintr-o răsuflare. Nu vom fi luați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ar trebui să o creadă, deși își dorea atât de mult să o facă. — Da, te iubesc foarte, foarte mult. S-a forțat să îl ia în brațe. —Sincer? El reuși să o privească în ochi. Ea acceptă privirea lui calmă. —Sincer. 50tc "50" August era în toi, și presiunea creștea. Erau încă hibe în primul număr și fiecare tentativă de a le umple eșua. Un interviu cu Ben Affleck a trebuit anulat, după ce el a făcut toxiinfecție alimentară, o cronică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
el? Din nou, Clodagh dădu din cap umilă. Nu aș fi spus că este genul tău, o acuză Ashling, conștientă de faptul că fața ei era contorsionată și urâțită de durere. Cât și-ar fi dorit să aibă o mină calmă și plină de demnitate. —Nici eu nu aș fi spus că este genul meu, recunoscu Clodagh. Dar mi-a plăcut de prima dată când l-am văzut la clubul de comedie. Nu am vrut, dar nu m-am putut abține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
face. —Joacă fotbal cu voi? Oliver părea uimit. — Bineînțeles că da. Acum era rândul lui Beck să pară uimit. —Nu e rea. Pentru o fată. Cu gura deschisă, Oliver spuse, aproape acuzator: —Te-ai schimbat. Nu e adevărat, spuse Lisa calmă. Cele treizeci de minute petrecute alergând după minge fuseseră o idee bună. Erau obosiți și veseli când s-au întors la masa din bucătărie, acoperită de documente. —Maaamăăă, se strâmbă Oliver când a văzut hârțogăraia. Uitasem. Hei, hai să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
și erau momente - ca cel de acum - când Clodagh simțea că se instalase armonia. Erau toți în jurul mesei din bucătărie, Molly colora flori (direct pe masă), Craig își făcea temele, asistat de Clodagh, iar Marcus lucra la gaguri. Atmosfera era calmă, plină de armonie și energie pozitivă. Hei, Clodagh, pot să încerc numărul ăsta pe tine? întrebă Marcus. —Lasă-mă zece minute, vreau să îl ajut pe Craig. Peste ceva timp, Marcus interveni, în timp ce Clodagh încerca să îi arate lui Craig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
termin să mă omor aici, dacă așa stau lucrurile. După o pauză ciudată, a continuat. Eu încă te iubesc. Acum, că suntem mai bătrâni și mai înțelepțiă spuse el râzând nervos, văd că există șanse să iasă. — Da? întrebă ea calmă. Da, spuse el ferm. Și, dacă ai fi interesată, m-aș putea stabili la Dublin. Nu ar fi nevoie, mă mut înapoi în Londra la sfârșitul săptămânii, mormăi ea. Atunci, Lisa, spuse Oliver, foarte serios, singura întrebare este: ești interesată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]