4,453 matches
-
fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții venea, de undeva, chemarea melodioasă ca un ciripit, a unui muntean la care-i răspunse, la fel, o femeie, în tril de pasăre măiastră, în tonuri și semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ani mai tânăr ca mine și niciodată nu mi l-am putut închipui lăcrimând de durere. Improviza la pian melodiile cele mai variate, cu aceeași ușurință uimitoare cu care scria poeme lipsite de rime și de înțeles, totuși fermecătoare prin calmul sufletesc și absurda alunecare a cuvintelor. Le citea indiferent și farmecul lor mă câștiga, când, obosit de a mai încerca să le pătrund tâlcul, mă pomeneam călcând ca pe un covor de mare preț, în care mi se înfunda încălțămintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu coatele de zidul scund al curții. Ulița pietruită grosolan era pustie în calmul alb ca varul. Septembrică fu lumea în amiaza aceea. Amidé tresărise, la primul șuierat și rămase în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gând peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din care se va împrăștia sânge, va fi urmată de o clipă de calm infinit, premergătoare cataclismului, și trupul sfârtecat va avea, în sfârșit, odihna eternă. Câteodată îmi vibrează în timpane un zumzet cu tonul fără contenire. Nimeni nu-l aude. Turma e grăbită, oile trec și eu, ca măgarul în mijlocul lor deși înghesuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai frumos din lume. Din când în când, trecea pe lângă tramvaiele care se legănau ușor, părând că se mișcă în voie, fără o destinație specială, urmându-și calea printre vilele vechi de pe ambele părți ale bulevardului. Totul părea atât de calm, atât de prosper, atât de nesuspect. În timpul său liber avea să se ducă să o vadă pe biata văduvă Reilly. I se păruse așa demnă de milă când o văzuse, după accident, stând și plângând în mijlocul dezastrului. Tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
drept cineva ce se ține de glume. Stând acolo, în fața clădirii principale a sanatoriului în mașina sport, cu cutia mare de prăjituri olandeze pe genunchi, îi trezise probabil omului bănuieli, se gândea domnul Levy. Dar ea acceptase totul cu mult calm. Doamna Levy părea să nu fie preocupată în mod special de găsirea domnului Reilly. Soțul ei începuse să aibă chiar senzația că nici nu dorea să-l găsească, ba pe undeva, într-un colț al minții ei, spera că Abelman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o fac, i ar la Clubul C.F.R., am văzut, este asaltat de tineri și tinere care, neprogramați, îl consultă în diferite probleme referitoare la trecutul sau prezentul Iașului nostru. și le răspunde, cum numai vârstnicii știu să o facă, cu calm și bunăvoință, bucurând u‐ se de interesul cu care este înconjurat. Dacă îi cunosc pe cei despre care a scris tânăra Claudia Craiu ofensator că „Uniunea Scriitorilor a devenit Casa de pensii”? Da, îi cunosc pe mulți. Domnul profesor universitar
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
de ticăloși neisprăviți, nu v-ați mai fi scobit În cur aiurea și l-ați fi găsit atunci când a dispărut, nu ar fi mort acum! Trei luni! Consiliera pe probleme de familie Începu să facă fluture din mâini, Îndemnând la calm, dar domnul Reid o ignoră cu desăvârșire. Tremura de furie, iar lacrimile Îi inundaseră ochii. — Trei! Luni! Nenorocite! Logan Își ridică mâinile. — Gata, domnule Reid, calmați-vă, bine? Știu că sunteți supărat... Lovitura nu ar fi trebuit să Îl ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Lui Logan Îi era rău. Să-și privească o fostă iubită În timp ce Întoarce pe dos un copil de trei ani pe masa de disecție era ceva ce nu mai făcuse niciodată. Imaginea acelor mâini tăind, extrăgând și măsurând atât de calm și exact... Dându-i lui Brian pungi mici de plastic cu fragmente și porțiuni de organe interne pentru a le pune etichete și a le depozita... Se cutremură și Isobel se Întrerupse pentru a-l Întreba dacă se simte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
precum animalele din clădirile numerotate de la unu la trei. Dar părea să Îi provoace plăcere. Împingea cu ajutorul unei vergele din fier, fredonând pentru sine o melodie pe care Logan nu o putea ghici. Omul de la consiliul local era surprinzător de calm, acum că Hoitarul era aici. Prezentă situația pe scurt, În cuvinte simple: mormanele de animale moarte trebuiau să dispară. — Sunt sigur că Înțelegi, Bernard, spuse el, bătând cu un deget În dosar, că nu poți să depozitezi animale moarte aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și o porniră spre cel căzut. Logan ajunse chiar când reîncepură țipetele. Sângele țâșnea din mănușa de cauciuc gros a polițistului, printr-o gaură din palmă. Victima Își smulse masca și ochelarii de protecție. Era agentul Steve. Ignorând apelurile la calm, continua să urle și să tragă de mănușa Însângerată ca să și-o dea jos. Avea o gaură zdrențuită: chiar În bucata cărnoasă dintre degetul mare și arătător. Sângele pulsa roșu și se scurgea pe salopta albastră și În zăpadă. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
analizele. Acum nu mai trebuie decât să-l potrivim cu al tău și te-ai dus naibii. Brusc, poza lui Cameron se fisură. — Eu... eu... Ochii i se rotiră prin Încăpere, căutând o ieșire, căutând o sursă de inspirație. Apoi calmul reveni. Eu... eu n-am fost cu totul sincer mai devreme, spuse, controlându-se din nou. — Ce șocant. Cameron alese să ignore sarcasmul. — Încercam să protejez reputația fratelui meu. Insch zâmbi. — Reputația lui? Care, aia de ticălos mic și violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nenumărate mâini Îl bătură prietenește pe spate, băuturi fură Împinse spre el, oamenii Îi strânseră mâna sau Îl pupară, În funcție de cum se simțeau la momentul respectiv. În cele din urmă, Logan trecu prin mulțime și ajunse la o oază de calm relativ. Localiză grămada cea mare a detectivului inspector Insch și se aruncă pe un scaun gol de lângă el. Insch ridică privirea, un zâmbet larg Îi despică fața și-l pocni pe Logan pe spate cu o palmă uriașă. De cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
părul răvășit, cu un bebeluș flămând la sân și cu Înfățișarea unei triste Amelia. Dimpotrivă, după felul cum a fost primit, Amory ar fi putut crede că amfitrioana nu avea nici un necaz cât de mic. O virilitate flegmatică și un calm visător - iată stările, viu contrastante cu pragmatismul ei, În care Își găsea refugiu Clara. Putea să se dedice celor mai banale Îndeletniciri (deși era suficient de inteligentă ca să nu se tâmpească prin „arte gospodărești“ ca broderia sau tricotatul), dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Camerele sunt pe numele meu. Refuzând să mai fie stimulat sau transportat, Amory a coborât din mașină și, urcându-se Înapoi pe promenada de scânduri, s-a Îndreptat cu pași vioi spre hotel. Iarăși se afla Într-o zonă de calm plat, Într-un golf adânc, letargic, fără chef de muncă sau de scris, de amor sau de destrăbălare. Pentru prima oară În viață, ar fi vrut ca moartea să dea iama În cei de-o generație cu el, obliterându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Danny observă că era perfect parcat, aliniat lângă bordură la zece centimetri, cu roțile spre interior, pentru a preveni alunecarea vehiculului în josul pantei. O idee: asasinul tocmai ucisese brutal victima și o adusese naiba știe de unde, dar fusese îndeajuns de calm ca să parcheze mașina - în apropierea cadavrului -, ceea ce însemna că, probabil, nu existase nici un martor. Danny ocoli mașina criminalistului și parcă și el, observând picioarele ofițerului atârnând în afară pe locul șoferului de la mașina furată. Îndreptându-se într-acolo, auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Jahelka să fie în acest caz de partea îngerilor. În plus, flăcău, vom avea grijă ca dosarul lui să fie sigilat și poate că nenorociții de Roșii nu vor aduce avocați care să redirecționeze interogatoriul. Mal încercă să-și păstreze calmul din voce. — E adevărat, Ellis? Loew împrăștie cu mâna palele de fum de la țigara lui Lesnick. În esență, da. Încercăm să recrutăm ca martori cât mai mulți voluntari din cadrul AUFT, iar martorii ostili - cei chemați în fața instanței - tind să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în putință ca s-o văd îndeplinită. Înțelegeți ce vă spun? Claire luă țigările și bricheta de pe masă și își aprinse o țigară. Fumă, timp în care Mal își plimbă ochii prin cameră, supărat pe el însuși pentru că își pierduse calmul. În cele din urmă femeia spuse: — Fie ești un actor foarte bun, fie te-ai încurcat cu niște oameni foarte răi. Care să fie adevărul? Sinceră să fiu, nu-mi dau seama. Nu mă tratați de sus. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar ei știau că fusese obiectul mâniei lui Gerstein, a trebuit să-i convingă că numai paznicul de la poartă, scenaristul și Gerstein îl văzuseră în postura de polițist. A fost și prima întrebare a lui Considine, iar o rămășiță din calmul cucerit cu ajutorul bourbonului îl ajută să-i înfrunte. Smith l-a crezut fără rezerve, Considine abia după niște ezitări, când le-a recitat discursul ăla pregătit dinainte despre felul cum își va schimba el radical frizura și hainele, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
uită direct la Gene Niles, care îl pironea cu privirea de când comentase ironic faptul că LAPD își bătuse joc de probele materiale. Niles nu-și mută privirea. Danny se propti mai bine pe picioare în spatele pupitrului, pentru a-și păstra calmul. — În noaptea de 1 ianuarie am periat South Central Avenue, zona din care fusese furată mașina folosită pentru transportarea cadavrului lui Martin Goines. Martorii oculari l-au plasat pe Goines în compania unui individ înalt, cărunt, între două vârste, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Se opri în fața ei, cu răsuflarea tăiată. Imaginea de care dădu cu ochii era destul de familiară. Era cea a unui bărbat înalt, solid, de peste un metru optzeci și de vreo treizeci și trei sau treizeci și patru de ani. Craig își găsi din nou calmul. Unul din acei tipi etern tineri, își spuse el, amuzat. Nu arăta nici o zi peste patruzeci. Ciudat, totuși, că nu-i trecuse niciodată prin cap că avea cincizeci. Își permise un fior de plăcere la gândul că se ținea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
era Lesley Craig. Restul, ciudatul rest, nu conta acum. Putea să se ocupe de asta mai târziu. Acum era doar el însuși. Anrella aranja niște flori în salon. Se întoarse și spuse senină: - Ei bine, Les, ai venit devreme. În ciuda calmului lui, trebuie să i se fi văzut ceva pe chip. Sau poate - mai degrabă - cu cunoștințele ei, ea știa ce avea să urmeze. - Les, întrebă ea scurt, ce te frământă? Craig simți o amărăciune scurtă, neașteptată, în urma felului ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ajută! Mircea. 15 iunie 2012 Progrese minore În corectură și tehnoredactare, noi adaosuri bibliografice, dar bat pasul pe loc. Blocajul se accentuează și asta Începe să mă Îngrijoreze, deși În mod logic ar trebui să fiu cât se poate de calm, Întrucât cele 350 de pagini contractate sunt de mult depășite. Deși am și o variantă redusă, nu-i exclus ca până la urmă să renunț total la bibliografia din dreptul fișelor. Voi vedea. Dimineața a fost marcată de Întâlnirea cu pictorul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Maria Vrabie a fost un dascăl complet. Ca director al acestei școli a probat calități manageriale ce au trezit admirația întregului colectiv. Renovarea școlii, dotarea cabinetelor, demersurile convingătoare pentru înființarea Liceului Miron Costin, crearea unei ambianțe de muncă și seriozitate, calm și înțelegere în sprijinirea celor tineri sau a colegilor aflați într-un moment dificil al vieții, iată doar câteva dintre coordonatele muncii ei în acest lăcaș. A rămas alături de noi, prelungindu-și activitatea la catedră cu aceeași energie uimitoare la
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
acum inedit, pe care aviatoarea mi l-a încredințat personal: " 22 Iunie <1941> ora 5 dim. Escadrila Sanitară primește ordin urgent de plecare cu destinația Moldova. Avem timp frumos, senin, cald și o liniște neobișnuită în aer. Era cu adevărat calmul prevestitor de furtună. La câteva sute de kilometri înaintea noastră, un război crâncen începuse. Și noi nu ne dădeam seama încă de nimic. După o oră și ceva de zbor ajungem la punctul de sosire: un izlaz mare și pustiu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]