3,751 matches
-
Ochii ei spuneau Mark. Karin se gândi imediat la ceva ilicit, gata să suspecteze până și mila creștină. Dacă Barbara ar fi fost bărbat, poliția ar fi luat imediat situația la puricat. Mark, prieten cu ea? Legături cu pacienții ăștia, captivi în propriile trupuri terminate, oameni care nu puteau ține lingura sau n-o puteau ridica de jos când le cădea? Un gând aspru lăsă locul altuia, iar ea alunecă în resentiment. Resentiment pentru că femeia asta nu voia să-i ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndrăgit de Chopin și de Liszt. Ceaikovski. Patetica. Viorile plâng. Din prima lojă, îl poți auzi pe Vladimir Ziva icnind când dirijează, de parcă ar înghiți începuturi de cuvinte. Ar striga, de-ar putea. Întregul trup se zbate, ca un fluture captiv într-o colivie invizibilă. Zbaterea este însă eliberare; Ziva îl naște pe Ceaikovski, iar spectatorii asistă uluiți la momentul creației. Fermecat de Sibiu Aflat pentru prima oară în România, pianistul și compozitorul Mikhail Petukhov s-a declarat impresionat de Capitala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
un șoim de prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri, Merlin. Oricum, i-a plăcut de tine. A venit atât de aproape, Încât ai fi putut să-l prinzi. Cine-și dorește un șoim captiv? E un oximoron. — Oamenii Îi dresau, pe vremuri, zise el. Apoi se Întoarse spre ea și-i aminti că nu-i spusese de ce voia să plece. — Kitty, de ce ai plâns ieri, când ți-am arătat casa? — E o poveste lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ulise, exilatul om de știință, se întoarce acasă, dar nu mai recunoaște pe nimeni. Nici o întâlnire nu are loc: e un dialog al surzilor la care participă cecitatea surâzătoare a bătrânului savant, istoriile meschine, patetice, tragice ale celor din țara captivă și, mai presus de toate, notele veninoase ale Securității. După studiul plin de compasiune al omenirii care a traversat comunismul (figura complexă, de babă bârfitoare dar bine intenționată, a Vicăi Delcă e sugestivă), Gabriela Adameșteanu ne oferă în Întâlnirea un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
că una dintre acele consecințe trebuia să fie nava de luptă Dzan. Dacă avea să meargă acolo, asta avea să-l pună din nou la adăpostul ecranelor protectoare de pe navă. Așa că era important să constate dacă cei care-l țineau captiv ar fi fost dispuși să-l lase să scape într-un loc unde nu-l mai puteau controla. Când ajunse cu analiza sa în acest punct, realiză că celălalt Gosseyn îl aproba deja. "E-n ordine dacă vii aici", îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
În afară, desigur, de sărmanul acela tânăr mut, care-i servise omleta, era cât se poate de clar că se referise la domnul și doamna Eldred Crang, cei doi Prescott, Leej și Enro și ceilalți. Aceștia erau încă în viață. Captivi, dar teferi. Brusc, totul deveni trist. Comandanți autonumiți. Acești indivizi pe jumătate oameni, dezvoltaseră un sistem de conviețuire pentru stările de necesitate Și cine știe cum, în ciuda diformității lor fizice, ajunseseră simultan, la un înalt nivel științific. Un guvern autonumit ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ne vom afla în poziția de a lua decizii finale și de a trece la acțiuni finale. Când se rezemă iarăși în scaun, avu senzația că, cel puțin deocamdată, salvase întreaga situație - pentru Yona, pentru el însuși, pentru ființele umane captive, pentru toți liderii ce-ar fi putut urma la putere. Era oare posibil ca un inițiat în Semantica Generală să supraviețuiască în mediul psihologic Troog, de-a dreptul incredibil de competitiv?... 27 Era adunarea cea mai ciudată la care luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
respectă nimic? - Vor fi alte frontiere. În funcție de factorul demografic. Nu vei putea să refaci România acolo unde nu mai există români. După dispariția Imperiului Roman, nu am mai putut reface Dacia Felix acolo unde nu mai existau dacii liberi sau captivi. După destrămarea SUA, nimeni nu va mai putea restabili civilizațiile precolumbienilor, acolo unde nu au supraviețuit indigenii. Au reușit performanța doar evreii care au refăcut Statul Israel ca Pasărea Foenix și aceasta numai după ce au revenit acasă după o eclipsă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și nu mă lasă să-mi văd Cernăuții înainte de a muri!... - La Chișinău și la București, liderii politici nu au un ideal național, cu excepția lui Traian Băsescu. Nu vi se pare că aceste capitaluri din spațiul românesc ar putea fi captive pentru că au interese trans-naționale? De aceea, eu nu-i văd angajându-se în obiectivul nostru major, care este reîntregirea națională. Dumneavoastră ce credeți? - Se găsește și pe la noi câte un ”oligarh” care nu dăunează cauzei naționale. Nu vreau să dau
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și de frig). Deci omul devine ființa independentă și vertical bipedă (pentru că era doar orizontal biped, adică dependent de mersul pedestru, paralel cu solul), adică ființa care se ridică și privește lung înainte, făcând cu mâna alte gesturi decât cele captive, ale apucării - deci devenind biman, cu expresivitatea articulației manuale care caută s-o ia pe urmele privirii, adică să iasă din sine însuși, să renunțe la carapacea opacă a unui organism fiziologic, să treacă încet-încet, articulând vorbe și prelungindu-se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fost destituiți. Este cert însă că armamentul nostru nu este pe măsura războiului modern, artileria, în primul rând, foarte slabă în comparație cu a inamicului, care în plus are și aeroplane pentru recunoaștere și pentru reglarea tirului, ba chiar și un balon captiv. Dar lipsa de rezistență morală a atârnat greu în balanță. Inițial trupele noastre aveau și o inferioritate numerică, ulterior s-au trimis ajutoare, 16 batalioane de infanterie din rezerva strategică a Bucureștiului și două baterii de obuziere, dar ele au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai bun. În literatură însă e puțin altfel. Puțin mai mult! Iar seri ca aceasta, cînd sufletul îți este zguduit și-ți sînt cristalizate idei ce zăceau amorfe în adîncul ființei, sînt necesare imperios necesare! unui creator. Terifiant acel indian captiv, care dialoghează tot timpul în gînd cu tatăl său! Poate cea mai bună parte a piesei, care depășește întîmplarea și trimite spre un mit: mitul tatălui. Și iarăși, Mihai își amintește de vorbele prietenului său, scriitorul ieșean, care se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
m; Prezența acestor pânze locale de apă aproape de suprafață se datorește prezenței lentilelor de marne, ca intercalații în cuprinsul complexului nisipos superior (de vârstă meoțiană). • pânzele de apă de pe pantele coluviale și deluviale. Aceste ape se nasc prin degradarea pânzelor captive și se scurg pe sub mantaua dezagregată ce acoperă panta. • pânzele de apă captive. Fragmentarea adâncă de către pârâul Lohan a structurii geologice a regiunii a deschis pânze de ape etajate, ce se pot urmări prin izvoarele care apar sporadic în lungul
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
de marne, ca intercalații în cuprinsul complexului nisipos superior (de vârstă meoțiană). • pânzele de apă de pe pantele coluviale și deluviale. Aceste ape se nasc prin degradarea pânzelor captive și se scurg pe sub mantaua dezagregată ce acoperă panta. • pânzele de apă captive. Fragmentarea adâncă de către pârâul Lohan a structurii geologice a regiunii a deschis pânze de ape etajate, ce se pot urmări prin izvoarele care apar sporadic în lungul coastei Lohanului. Aceste pânze pot fi mai greu urmărite, fiind des întrerupte prin
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
anul ăsta. Își schimba incomod poziția. Ceva ascuțit o înțepa în spate. După căutări, s-a dovedit a fi un Buzz Lightyear. De partea cealaltă a ferestrei, pescărușii țipau din nou, plânsetul lor nesuferit rezonând cu starea ei. Se simțea captivă, pusă la colț, blocată. De parcă era prinsă într-o cutie întunecată și fără aer, care devenea din ce în ce mai mică - iar ea nu putea să înțeleagă. Fusese mereu fericită cu ce avea. Viața ei se desfășurase exact așa cum trebuia, iar evoluția fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oamenii obișnuiți au, se întâmplă. —Dar mie. Cum ai putut să îmi faci mie asta? — Nu știu. Dar nu ieși de multă vreme cu el, nu e ca și cum erați căsătoriți sau ceva, iar eu eram atât de nefericită. Mă simțeam captivă și simțeam că înnebunesc... — Nu încerca să îmi provoci milă. Ai tot ce îți poți dori, spuse Ashling sălbatic. De ce a trebuit să îl iei? Ai totul. Tot ce a putut spune Clodagh a fost: —Câteodată totul nu este destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
putea să iasă. Chiar nu putea. Era imposibil. Nu putea să fie singură și nu putea să fie cu nimeni altcineva și, pentru o clipă îngrozitoare, s-a întrebat dacă nu cumva cedează nervos. Acest gând chinuitor a ținut-o captivă, până când a reușit să se sustragă din îmbrățișarea patului. Cedarea nervoasă era chiar mai neplăcută decât obligația de a ieși. Marcus a sunat după-amiază și, în ciuda celor întâmplate, fiecare celulă din corpul ei a cântat la auzul vocii lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zei (Tristele, IV 1) și de prieteni (Tristele, I 9). Surghiunit între străini care nu-i înțeleg limba și-i răstălmăcesc gesturile (Tristele, V 10), într-un loc situat la antipodul geografic și calitativ al Romei, Ovidiu e asemenea peștelui captiv în pojghița de gheață, lipsit de libertatea mișcării, capabil doar să-și perceapă propria stare dezolantă (Tristele, III 10). Drumul său pe mare răstoarnă sensul călătoriilor inițiatice : la capătul ei nu se poate afla un nou început, ci doar, definitiv
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dezumflat, Privett-Clampe se așază pe scaun să se uite la scenele de sex. Din spatele lui, Pran urmărește totul cu gura deschisă. Scena se încheie, dar este curând urmată de o alta, în care Sylvia se află în compania altei femei captive. Imaginea nu a uneia, ci a două femei albe în pericol, îi amintește maiorului de zilele sale cele mai întunecate din timpul maharajahului, le vice anglais, și se ridică din nou în picioare, acuzându-l pe Firoz de tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Am făcut tot ce era posibil, Diane. Crede-mă... - Nancy, revino-ți! Suntem împreună până la capăt? - Da, sigur... Și apoi vocea îi deveni fermă: Să mergem după el! - Stai, veni răspunsul, tot ce trebuie să facem este să-l ținem captiv până ne sosesc întăririle. Nimic mai mult. Rămâi unde te afli și nu te apropia de ușă. Asta-i tot. Chiar în acel moment, se auzi vocea bărbatului: - Am un ostatic. O fată. Dacă încercați să intrați, o împușc. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
căci ochii și inima lui erau cu prizonierii, citind gândurile lor gândite în românește, îmbrățișîndu-i și spunîndu-le că-i iubește și la noapte va fi negreșit acolo de unde au venit ei... Apoi, cutremurîndu-se ca de frig, se apropie de sublocotenentul captiv și zise românește, cu un început de zâmbet în colțurile buzelor supte: ― Acuma ai căzut prins, trebuie să... Prizonierul nu se miră deloc auzind graiul românesc; întoarse niște ochi furioși spre Bologa și îi curmă vorba cu ură: ― Aici vă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
niște petice negre. Ridic ochii spre est, nori singuratici flutură asemenea unor brațe scufundate în marea de aer palid, pe acoperișuri sunt risipite cu generozitate antenele ca niște cruci tremurânde, dominând regatul acesta adormit din beton, iar între ele stă captivă luna, un balon albicios, a cărui lumină abisală încă impresionează, dar stelele care o înconjoară se pierd deja, înghițite de gura cerului, asemenea unor bomboane de lămâie supte până la capăt, iar în urma lor nu mai rămâne decât o dâră luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
raport? Ea dădu din cap, incapabilă de a mai scoate vreun sunet. Fascinat, reprezentantul Companiei se apropie de unul din cilindri și se aplecă; fața-i aproape că atingea sticla. ― Atenție, Burke! strigă Ripley. Abia își lansase chemarea că vietatea captivă sări și se lovi de peretele tubului de stază. Surprins, Burke sări înapoi. Un apendice subțire și cărnos țâșnise din partea ventrală a corpului turtit în formă de mână, evocând un fragment de intestin cu capătul ascuțit, care aluneca precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mâinii stângi. Ea bănuia urmarea, cunoștea motivele rugii femeii și știa că nimeni n-ar fi putut să nu se înduplece să-i îndeplinească ruga. Sughițul de greață se auzi și în difuzoarele postului de operații. Nimeni nu glumi. Femeia captivă în ganga rășinoasă fu cuprinsă de convulsii și izbuti să găsească energia necesară pentru a urla, un strigăt sfâșietor de suferință. Ripley făcu un pas spre microfonul cel mai apropiat, vrând să-i avertizeze pe infanteriști de ceea ce urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și asurzitor, aducând și cu un urlet și cu un șuierat. Ripley o împinse în față pe Newt și se aruncă sub somieră, contorsionându-se. Când putu să se ridice, femeia apucă patul și îl împinse cu putere peste ființa captivă. Calculându-și cu grijă mișcările, răsturnă patul în așa fel încât s-o blocheze sub una din bare. Dădu înapoi strângând-o cu putere la piept pe Newt. Privirea i se muta întruna de la umbre la dulapuri, scruta cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]