3,958 matches
-
la acel Paște din vremuri atât de nesigure! Apoi, departe unul de altul în spațiu, dar apropiați, îngemănați sufletește. În vremurile acelea vitrege ne bucuram și prețuiam la maximum orice oră petrecută împreună, încât nici nu putea fi vorba de certuri sau nepotriviri în gând și faptă. Eu munceam epuizant la pregătirea viitorilor ostași. Deși nu eram de carieră, aproape nu era diferență tehnică față de activi, cu valențe sporite însă de ordin sufletesc, pentru că eram și mai apropiat de elementul țărănesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a soției, ca să lăsăm totul așa cum se afla atunci în școală și să venim la București, unde ni se făcuse loc la o școală pentru amândoi, eu urmând să fiu directorul acelei școli, pentru a se stinge un viespar cu certuri scandaloase între cadrele didactice. Ne uităm unul la altul. Primim ori nu primim oferta, care era extrem de tentantă? Să pleci la București din umilul Căuești, să scapi de izolare, de râpile și ponoarele existente și să mai fii și director
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Era iarnă, abia ne gospodărisem în acel loc, bucurându-ne de o casă mare, frumoasă, luminoasă, călduroasă. Să ai de toate în cămară și să te duci să cumperi pe cartelă? Dar ce vom face în acel mediu măcinat de certuri și reclamații? Nu plecasem din Priponești dintr-un asemenea loc neprielnic muncii și traiului cotidian? Dar noi, cum vom face față cerințelor didactice din capitală, unde aveam impresia că sunt învățători și profesori tot unul și unul?... Dar aici, cine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
primul an școlar în acest modest sătuc, uitat de lume și de Dumnezeu! Copiii și părinții ne iubeau și ne stimau. Lumea acestui sat ne respecta și ne stimula în munca ce începusem. Copiii mergeau pe ulițele satului ordonat, fără certuri și-i învățasem să salute respectuos pe cei mai în vârstă. Unul din părinți chiar mi-a spus într-o bună zi: „Apoi, domnule învățător, dacă cutare ori cutare copil care erau spaima câinilor și a copiilor mai mici altădată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
această cauză, am avut cu el un război al nervilor. M-a tuns zero, mi-a ras și mustața. Am avut conflict, dar asta nu m-a făcut să-l respect mai puțin. El a făcut pași spre împăcare, dar cearta mea nu era cu el. De aceea, împăcarea nu a ieșit. A doua zi, m-a chemat Fane și mi-a dat sticla în care mai era cam un sfert de conținut. Îmi lăsaseră și mie șampanie pe când ieșeam din
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
crescut și pe fratele ei în ideea de a-și dedica viața micuței apărute. Între timp noi părinții am obosit, nu mai făceam chefuri dar continuam să trăim boem între cei patru pereți ai casei, total rupți de realitate. Când cearta, când iubirea, când țigara, când băutura, alimentația haotică și inconștiență crasă. Cam asta despre personajul „Mama”. Bineînțeles că oricine poate spune că este o autobiografie prea lungă pentru un personaj cu trei replici mărunte. Dar îmi place să-mi apropii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
totuși măreția de altădată și fiind cel mai mare și mai căutat hotel din stațiune. O perioadă a funcționat aici prin anii '80 un cabinet medical condus de un specialist român, inventatorul Pell-Amarului, de care s-a ales praful datorită certurilor, la sosirea mea mai lucrând în hotel doi români, soț și soție, el maseur și ea cosmeticiană. Am profitat de popasurile la Piriapolis pentru a vizita Castelul Piria, o construcție seniorială de trei etaje din 1897, mobilată somptuos de fostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și Lamar, amândoi prinși În flagrant delict și fiecare șocat să-l descopere pe celălalt la fel de interesat de anatomia unor genunchi din Europa de Est, au Început să accelereze ritmul frazelor și curând mi-era evident că Între ei se stârnea o ceartă pasională pe deasupra capului meu. Tocmai când credeam că se va Încinge o bătaie, Erica s-a ridicat brusc, și-a luat poșeta cu cravata pe care nu am mai văzut-o de atunci și dusă a fost. Deși evenimentele se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
arte. De aceea Gozzi convine de minune operei, care este prin esența sa o artă a convenției și a imaginației. Scenariile lui pline de exotism, vrăjitorie, miracol și călătorii imaginare au inspirat nu doar pe compozitori, ci și pe regizori. Cearta celor doi venețieni faimoși (Goldoni era un burghez Înstărit și foarte popular printre venețienii de rând, angajat În activitățile sociale, pe când Gozzi făcea parte din elita aristocratică și din cercuri ezoterice abstracte, nefiind deloc interesat să scrie despre viața obișnuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un burghez Înstărit și foarte popular printre venețienii de rând, angajat În activitățile sociale, pe când Gozzi făcea parte din elita aristocratică și din cercuri ezoterice abstracte, nefiind deloc interesat să scrie despre viața obișnuită de zi cu zi) amintește de cearta nu mai puțin faimoasă dintre Stanislavski și Meyerhold, aceeași luptă Între realism și abstract, Între adevărul detaliat și imaginația liberă. Ca temperament, mă situez de partea lui Gozzi și a „pretextelor“ lui de aventură În lumi fantastice, imaginare. Teatrul, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nici până la ora aceea târzie. Știu, din experiență, ce mă așteaptă. Adorm totuși și, după un timp nedefinit, mă trezesc, sunt trezit, de fapt, de scena la care voi fi condamnat să asist, ca și în alte dăți, până la capăt. Cearta e în toi, lumina în cameră - aprinsă. Sigur e trecut de miezul nopții. Sunt atât de orbiți de vrajba lor încât nu mai țin cont de noi, copiii. Spaima noastră, care nu scade, deși certurile lor se țin lanț, aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în alte dăți, până la capăt. Cearta e în toi, lumina în cameră - aprinsă. Sigur e trecut de miezul nopții. Sunt atât de orbiți de vrajba lor încât nu mai țin cont de noi, copiii. Spaima noastră, care nu scade, deși certurile lor se țin lanț, aproape noapte de noapte, nu-i impresionează. O rog pe ea, ca și cum ea ar fi vinovată, să înceteze - dar este peste puterile ei s-o facă. Acum nu se mai poate opri. Îi impută întârzierile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe deplin, conștient. Mama de-abia dacă scotea un cuvânt, dar se îmblânzise și era limpede că acordarea iertării solicitate se afla undeva foarte aproape. Cu această perspectivă în față, de revenire la normal (ceea ce mă speria în nopțile de ceartă era, mai ales, cât de schimbați păreau amândoi în comparație cu ei înșiși, cei adevărați), adormeam din nou, cu o imensă senzație de despovărare în suflet, fericit. * Într-o seară, pe când ne întorceam de la Operă (a merge la operă avea, în Clujul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de lucru. Parcă trăiam într-un roman. Când am „crescut mare” însă, tata nu mi-a dezvăluit nici un secret și nici eu nu i-am cerut s-o facă. Bănuiam că revelarea lui avusese deja loc, în nopțile cumplite, de ceartă, când asistam îngrozit, din patul meu, la escaladarea acuzațiilor, atât dintr-o parte, cât și din cealaltă. * Cum de am uitat să evoc castanii și castanele de care era plin Clujul copilăriei mele? Abundența lor explică, probabil, de ce tocmai atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca în timpul zilei (e după-amiază sau seara devreme), eu - în picioare, rezemat de soba în care de mult nu se mai face foc, cu mâinile la spate, cu palmele lipite de plăcile de teracotă, netede și răcoroase. Nu e o ceartă; e o dispută, aprinsă ce-i drept, „de idei” aș putea spune, angrenând concepții și atitudini diferite. Mama, mai „conformistă”, adeptă oarecum a principiului „capul plecat sabia nu-l taie”, susține că „am greșit” (de aceea am pățit ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
copii cu mama. Mama era de loc din satul vecin, Roșiori. Unde locuia acum era străină și cam singură. Se ocupă de noi, copiii, că eram mici, sub zece ani. S-a iscat o neînțelegere, sau mai bine zis o ceartă, cu o vecină. De la păsări. Vecină s-a răzbunat pe mama și i-a dat foc casei, lăsând-o asupra iernii fără un acoperiș deasupra capului. Casă fiind acoperită cu stuf, a ars fără milă. Mama s-a speriat tare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Decât să privim meciuri la T.V. sau alte prăpastii care ne fură timpul și facem o mulțime de păcate cu ele, mai bine citim o carte care ne zidește, ne schimbă, ne transforma în creștini adevărați. Ar fi mai putine certuri, dezbinări și divorțuri. Da, dragii mei, astea, ce arată la televizor ne strică tot ce avem noi mai bun și sfânt în noi. Credință! Da, în ea lovește dușmanul. Nu vedeți ce destrăbălare este acum? Ce port au unii? Ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
De multe ori auzi pe unii că spun, atunci când beau, ca mai merge, ca mai pot bea sau alte cuvinte de laudă și orgoliu personal. Dar ei nici nu vor sa cugete că în scurt timp se va vedea rezultatul: ceartă, dezbinare, desfrânare, furt sau omor. De aceea unii nici nu se mai respectă, pentru că a pus stăpânire pe inimă și mintea lor cel viclean, care-i adapă cu fel de fel de băuturi. La băutură mintea se întuneca, cei ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai departe, Unde-i muzică și joc, Și cărți de noroc. Mai departe tu pornești, Si cu alte te-ntalnesti, Vezi un frate silitor, Te cinstește binișor, Curaj ți-a dat, Limba ți-a dezlegat, Acasă dac-ai ajuns, Pe ceartă te-ai pus, De vină nu ești tu, Doar paharul ce-l băui, Zi de Post suFlet trist 2006 12.04.2006 Si asa mai fâțe, Băutură strică toate, Te gândești, ziua bine a-nceput, Dar cu rele s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
virtual, în proiectele dramaturgice. În postume, Sarmis, e mai curând neptunic, în schimb Gemenii, urmarea sa purtând aceeași dată 1881, are o încărcătură plutonică foarte apropiată, ca temă și cadru, de Strigoii (1876). O postumă din 1876, Femeia... măr de ceartă, e o imprecație discursivă de un misoginism schopenhauerian ca și cel din Scrisorile IV și V, dar în a doua ei parte dăm de câteva versuri aparținând filonului plutonic al extincției universale, temă fundamentală a comentariului lui I. Negoițescu : „O
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
considerau boierit în timp ce prin sat umbla vorba că aș fi fost dat afară din toate școlile din lume. Oricum nu de necazul meu a intrat tata în compania unor mari cheflii, jucători de cărți și nu din cauza mea certurile, bătăile și umilințele la care era supusă familia s-au întețit. Cu dorul de ai mei, de mama și surori, am luat drumul pribegiei, mai exact al căutării unui rost. și iată-mă angajat la Fabrica de cherestea “Raux et
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
adus mari nemulțumiri în rândul oamenilor din cel mai mic sat până în capitala țării. De unde erau buni amici acum se iau la harță pe temă politică, rupând amiciția și mai mult de atât, aceste nepotriviri de idei au dus la certuri și ruptura între membrii familiilor. Toate acestea s-au datorat și încă rămân datori, lipsei educației politice. De ce să ne ascundem după deget? Peste două milioane de oameni au trecut prin înaltele studii ”Ștefan Gheorghiu”, care instruiau și ideolegizau populația țării
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
adus mari nemulțumiri în rândul oamenilor din cel mai mic sat până în capitala țării. De unde erau buni amici acum se iau la harță pe temă politică, rupând amiciția și mai mult de atât, aceste nepotriviri de idei au dus la certuri și ruptura între membrii familiilor. Toate acestea s-au datorat și încă rămân datori, lipsei educației politice. De ce să ne ascundem după deget? Peste două milioane de oameni au trecut prin înaltele studii ”Ștefan Gheorghiu”, care instruiau și ideolegizau populația țării
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cuptor, țineau două ore încheiate. Acum aveam însă siguranța că iau pâine, printre cei dintâi. Mai greu era să pleci, căci între timp, pe nesimțite aproape, lumea se strânsese și se făcuse iar gloată de peste două sute de oameni, cu îmbulzeală, certuri și înjurături... noroc de câte un vlăjgan mai hotărât, care-și făcea loc energic cu coatele, pe lângă el strecurându-mă și eu din mulțime, îmbrâncit, ghiontit și nu odată aproape strivit și cu sufletul la gură. Cele două „duble” fiind
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
pe o agendă coerentă de politică universitară. Text publicat în 22, 13-19 decembrie 2005 Patul academic a lui Procust. Răspuns lui Andrei Cornea Dragă Andrei, Voi încerca să urmăresc problemele ridicate de tine în numărul 841 al revistei 22 despre „cearta standardelor universitare”, dorindu-mi ca aceste discuții să se extindă substanțial în mediul academic și, de ce nu, ca GDS să le găzduiască. În fond politica universitară nu este cu nimic mai neimportantă decât macropolitica. Dimpotrivă. 1. Fetișul publicațiilor ISI Îți
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]