3,772 matches
-
totul. Sala cu oglinzi nu mai era un deșert, ci o strălucitoare sală de bal. Mă gândeam că o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui bărbat. Eram fericit eu însumi, uitasem de mâna rănită, de cerbi, de Moașa, de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așezat și el pe pat. „Și crezi că aici în azil...?” zise el, fără să termine întrebarea. Am înțeles ce vroia. Tocmai de aceea i-am răspuns brutal: „Aici, cel puțin, îmi iau pușca și mă uit cum se bălăcesc cerbii în mlaștină. Sunt eu vânătorul. Mă aleg doar cu scârba, nu-mi intră și noroiul în gură. Laura e o naivă”. „Bănuiesc că, de fapt, n-o iubești”, mi-a zis Dinu, după care omul acesta care nu fusese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
duc în bălării. Rar, foarte rar mai luam barca să trec în cătun. Marta se lămurise că nu însemna pentru mine decât o legătură oarecare și nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrâncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrâncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-acolo, urmărit de tăcerea tainică și amenințătoare a pescarilor. Îmi rămânea, noaptea, sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
își ținea pușca de vânătoare și a băut toată noaptea. Dimineața, abia se mai ținea pe picioare. S-a îndreptat, clătinându-se, spre pădurea de sălcii și a gonit de-acolo, el care nu suporta vânătorile de acest fel, doi cerbi în mlaștină. Ca de obicei, pescarii se strânseseră la marginea cătunului și se uitau. Au văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spre pădurea de sălcii și a gonit de-acolo, el care nu suporta vânătorile de acest fel, doi cerbi în mlaștină. Ca de obicei, pescarii se strânseseră la marginea cătunului și se uitau. Au văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de obicei, pescarii se strânseseră la marginea cătunului și se uitau. Au văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. „Ți-am spus, băiete, că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. „Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i suflet izbucnește Cu puterea dorului, durerea focului și tăria iadului. Agonie în extaz, plăcere în nebunie Eu lovesc și mă lovește, simt că-i vie./ Curcubeul de aur și noaptea de lună, Curcubeul de aur pe noaptea de lună Cerbul de aur pe cărarea de lună, Izvorul de aur pe pământul de noapte, Imagini departe, imagini aproape./ Sclipire pierdută, licărire de foc, Sclipire văzută dansând în horă de foc, Sclipire de spiriduși prinși în poiana de foc, Poiană de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni nu vrea să plece. Ici și colo zburdă dalmațieni și căprioare sprintene. Doi cerbi se înfruntă. E city-ul mare și frumos, cu blocuri imense, cu civilizația anului 2004: electrocasnice, automobile, imense biblioteci, birouri elegante, universități dotate, baruri și cluburi de vrei. Nu se doarme niciodată. Și eu citesc basme cu Ivan Țarevici și Lupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bărbieri de monetar toate casieriile prăvăliilor ce nu-și depuseseră, de cu seară, încasările la bancă, din zona Gării de Nord, de la magazinul "Sora", hăt, până la dughenele Hotelului "Grivița". Trecu și pe alături și-și făcu frățește mendrele și pe dreapta, la "Cerbul", magazin de încălțăminte. Un cearceaf cu bancnote trimise, c-o mașină, acasă, în "Calomfirescu". Celălalt mușuroi de bani, produs mai către dimineață, îl înveli într-un cupon de stofă, îl piti pe terasa unuia dintre blocurile la parterul cărora făcuse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
haine. Încarc copiii În spate, Îl țin pe Ben fixat de genunchiul meu și cu mâna liberă sun de pe mobil la o agenție de dădace. O fată din Sloaney, care are o voce făcută să răzbată peste smârcuri populate de cerbi, Îmi spune că și-ar dori să mă poată ajuta, dar e un moment foarte prost pentru dădacele temporare. E vacanța de vară, știți. Da, știu. Toate dădacele au fost luate cu mult timp Înainte, are Însă numărul unei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vecinic te visez. {EminescuOpIV 27} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În sboru-i puteric și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten L-împunge Și-ajunge. Iar junele sare ușor de pe el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de gânduri plină: {EminescuOpIV 28} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În sboru-i puteric și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten L-împunge Și-ajunge. Iar junele sare ușor de pe el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci neguri de-argint, Palatul plutea în magie Aurie. Ca cerbul uimit ce prin creștet de stânci E-urmat de săgeat-arzătoare, Din căi năruite, din gârle adânci, Fugarul în tropot răsare Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar tânărul sare ușor de pe el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vorbă amintirea a unei crude munci, În inimă e-o parte cu totului străină - "De-ai fost vr-odată tânăr e foarte mult de-atunci! ". {EminescuOpIV 324} DIAMANTUL NORDULUI (Capriccio) În lac se oglindă castelul. A ierbii Molatece valuri le treeră cerbii. În vechea zidire tăcere-i și numa Perdelele-n geamuri scîntee ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătae Ajunse în fugă de-a lunei văpae, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
minune. Dar piatră mai scumpă și cea-adevărată "Iubirea mea este nestinsă, curată; "Păstrează-mi-o bine... aceasta ți-o dărui... El ochii și-i freacă să vadă-adevăru-i? Și drept că-n mișcarea molaticei ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din genele-i bruma Cu visul de-o-dată ș-o scutur-acuma. Își scutură haina cea umedă, plină. Balconu-l privește și tare suspină. Zădarnic făcut-au ghitara-i paradă; Inez nici visase să vie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pleoape, Pe câmpi un văl de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpae preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... 15Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind în cete cerbii. Alături teiul vechiu mi se deschise: Din el ieși o tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochi-i plini de vise, Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Cu ochii mari, cu gura-abia închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu flori până-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. Din codri singurateci un corn părea că sună. Sălbatecele turme la țărmuri se adună. Din stuful de pe mlaștini, din valurile ierbii Și din poteci de codru vin ciutele și cerbii, Iar caii albi ai mării și zimbrii zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înnalță ochii. {EminescuOpIV 412} GEMENII O candelă subțire sub bolta cea înnaltă Lumină peste regii cei dacici laolaltă, Cari tăiați în marmur cu steme și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumea de mizerii și lacrimi nu e loc Pentru atâta milă și pentru-atît noroc... "De-aceea-n codri negri mă-ntorc să rătăcesc. În umbra lor eternă eu umbra-mi mistuesc, "Privesc cum peste frunze uscate fără urme "Aleargă zimbrii negri și cerbii fug în turme, Iar lângă vechi fântâne de lume date-uitării Privesc în iarba-nnaltă sirepii albi ai mării. Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu frunza lată, cu flori pîn-în pământ, Spre marea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ciobănașii din napoi Cu fluere și cimpoi, Mai avea de mă pricepi, Herghelii de cai sirepi Ce ca vijeliile Îi împleau câmpiile, Îi pășteau moșiile, Și de - a lungul râurilor S'așterneau pustiurilor, Și în valurile ierbii Pășteau ciutele și cerbii, Și prin munți pierduți în nouri Avea cârduri mari de bouri, Ș-avea munți, ș-avea păduri Și cetăți cu - ntărituri, Ș-avea sate mii de mii Presărate pe câmpii, Ș-avea sate mari și mici Pline toate de voinici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ș-o luat miere ș-o venit la măsa. - Iaca, mamă, ți-am adus. Ea mănîncă: - M-am făcut sănătoasă. Brânză de cerboaică. I s-a arătat în vis Maica Precista. Se duse iar la Ileana Cosânzeana. - I, flăcăule, la cerbi n-ai să te poți duce până nu-i sta la mine măcar v-o cinci, șase săptămâni, pîn-ce oi găta marea de făcut ca să nu poată trece cerboaica să te prindă. Ileana Cosânzeana era năzdrăvană. Ea știa ce gânduri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca pe marginea apei stă, se plimbă, se vede. 235 Ca paparuda cu apa-n cap. 236 Ca rața pe apă. 237 Ca cel ce se călătorește pe mare, moare de sete pe apă, fără apă în urcior. 238 Ca cerbul la apă dorește. 239 Ca cânele turbat, ce de apă rău fuge. 240 Ca puzderii se aprinde. 241 Ca focul la fierari, aci-l vezi că s-aprinde, aci peșin se stinge. 242 Ca lopata la arie. 243 Aruncă, ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]