5,610 matches
-
fiecare dată cînd Îi arăta cîte un prieten sau dușman de-al lui. Credea că n-o să mai ajungă niciodată acasă, ca să poată bea un pahar de coca-cola de la gheață, singura soluție pe care o vedea pentru a scăpa de coșmarul În care se transforma Încet-Încet acea după-amiază fără siestă și fără conversația leneșă stînd tolănită Într-un fotoliu de paie pe marginea piscinei de la clubul de golf. În sfîrșit ieși În față măicuța care era profesoară de pian și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai dormitor, ci și micul salon pentru vizitele pe care nu le primea niciodată, dacă nu o punea la socoteală pe Arminda care venea cu cămășile spălate. Se apropiau de bar și Susan Îl zări pe Siles, zis Șobolanul, ce coșmar! Șobolanul Îi ceruse mîna cînd ea era logodită cu Santiago, pe urmă cînd a rămas văduvă și a treia oară cu cîteva luni Înainte de a se cununa cu Juan Lucas și chiar acum, cînd o vedea la vreo petrecere, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
agenția de voiaj. Primul avion pentru Lima și acum nu mai rămînea altceva de făcut decît să-și pregătească valizele din piele de porc și să anuleze cîteva Întîlniri pe care și le dăduse cu prietenii din Madrid. Era un coșmar să te instalezi În casa cea nouă, dar Juan Lucas era topit după noul lui palat și ardea de nerăbdare să sărbătorească odată clipa inaugurării cu un cocteil formidabil. Pe Susan a Încîntat-o gîndul de a se Întoarce atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-se la picioarele ei cu o expresie foarte ciudată, cerîndu-i să facă toate porcăriile, ce-a Însemnat dragostea?, În loc să scape cît mai repede de pacostea asta, a așteptat nașterea lui Pipo. Pe urmă a așteptat nașterea lui Rafaelito. Un adevărat coșmar. Mătușa Susana, sluta, nici nu mai voia să se gîndească la asta și de aceea căuta fără Încetare vreo problemă casnică În care să-și vîre nasul. Ba i se năzărea că servitoarea făcuse una boacănă, ba că Victor, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Da’, am să văd eu.” “Așa vă vreau, om dintr-o bucată, nu... Și, dacă vă pot fi de folos cu ceva, vă rog, să mă solicitați” “Vă mulțumesc.” ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... Ce noapte! Aș fi înclinat să spun: de coșmar. Însă epitetul nu e veridic. Chiar dacă somnul îmi joacă feste - și câtă nevoie am de el!, ochii mă ustură sau mă dor, nu-mi e prea clară senzația. Și-i simt grei - chiar dacă pe ecranul mirific al acestei nopți se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fie cât mai aproape de dragele lui liceene, care, toate, îl iubesc la nebunie și... Drept pentru care s-a încheiat prezentul..., azi..., 19... Pentru conformitate, Urmează semnăturile celor prezenți, toate, ss.indescifrabil! cât mai indescifrabile. ...tic-tac,tic-tac, tic-tac... Noapte de coșmar! Somnul care nu mai vine! Imagini care răzbat din tainițele sufletului, spre a se proiecta, cu toată vigoarea, peste neodihna mea! Seamănă a titluri de romane polițiste dar - asta-i situația! - replicile acestea nu fac decât să desemneze o stare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
e un țăran simplu de la coada sapei, cine-ar putea crede că el e capabil să spioneze, pentru asta... Dar, n-apuca să-și ducă gândul până la capăt, că... Și-apoi, din nou, la izolare!... Adică la umezeală, frig, nemâncare, coșmaruri și, din nou, interogatorii nesfârșite, nespus de crude, ucigătoare. Cinci ani. Pe urmă... Ușa celulei s a deschis (minune mare!, nemaiîntâmplată!) și doi gardieni i-au făcut semn cu pistoalele-mitralieră ce le purtau la piept să se ridice și să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Uite, un alt mare defect de-al tău” “Care, draga mea?” “Nu-ți cunoști nici măsura și nici valoarea. Tu nu trebuia să fi studiat matematicile, ci filologia” “De ce?” “Pentru că ai fi scăpat de toate suferințele astea inutile, de toate coșmarurile fără rost. Ai fi ajuns un mare universitar... Și ca poet, poate, te-ai fi realizat mai mult... Așa, ce ți s-a dat? Vorba lu’ tata, săracu’: dacă te bagi în noroi, te mănâncă porcii” “Ei, nici chiar așa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la câteva interviuri, dar fără prea mult succes, deoarece nu avea nici cel mai mic entuziasm al unui viitor funcționar, la gândul că îi va fi răpit timpul lui liber. Orașul îi devenise acum insuportabil, înăbușitor, era chiar un adevărat coșmar. Viața lui devenea din ce în ce mai plictisitoare, mai lipsită de sens, iar la asta se mai adăuga și starea lui de apatie, în vogă la vremea aceea. Cei vârstnici i se păreau fățarnici și furioși că rataseră totul pe vremea comunismului, iar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
după Mark. Un serviciu penticostal improvizat, care să ajungă acolo unde bisturiele, medicamentele și laserele erau neputincioase. Darul limbilor cobora asupra cercului de bărbați, ca sporovăiala de la o reuniune de familie. Acasă e locul de unde nu scapi niciodată, nici măcar în coșmaruri. Stabil. Norocos. Cuvintele astea o ajutară pe Karin să reziste până la prânz. Dar când traumatologul veni să vorbească iar cu ea, cuvintele se transformaseră în edem cerebral. Ceva mărise presiunea dinăuntrul craniului fratelui ei. Asistentele încercau să-i răcorească trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai lung, un „atunci“ mai scurt, trăind în locul de unde el tocmai s-a întors. Știa ce era locul ăla, dar acum e doar vorbă. Oamenii îl pun să spună multe vorbe. Îl iau afară la plimbare și e o crimă. Coșmar pe culoar, bară la bară, mai rău ca pe autostradă, oameni zburând în toate direcțiile, prea repede ca să-i ferești. Și tot au chef de vorbă, chiar și când merg. Ca și cum vorba n-ar fi oricum o mare nebunie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orb la fețe. Ba dimpotrivă: vedea diferențe care nu existau. Cel mai mult semăna cu oamenii aceia pe care-i cunoscuse Weber și pentru care fiecare nouă expresie putea echivala cu o nouă persoană distinctă. Chiar înainte să adoarmă, acest coșmar trecu fulgerător prin fața ochilor închiși ai lui Weber, care se uita în sus, la milioanele de frunze ale unui copac ce se înălța deasupra lui, fiecare frunză fiind o viață pe care o cunoscuse, un moment dintr-o viață, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
capătă forță vitală ghemuindu-se pur și simplu și încasând loviturile. Nici un gând. Putea încă să facă orice - să depășească momentul râzând, să se maturizeze. Să se controleze. Sau putea să-l afunde și pe el în cel mai groaznic coșmar al lor. O străbătu un fior de amețeală. — Și ea e un castravecior drăgălaș. „Proaspăt.“ Și aia care toarnă apă la fel. Amândouă sunt delicioase. E seara ta norocoasă. Două la preț de una. Nu eram la cumpărături. Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate felurile. O steluță: cine se crede tipul ăsta? Cinci steluțe: nu-i ascultați pe cârcotași; Gerald Weber recidivează. Laudele erau mai rele decât răutățile. Reacțiile se multiplicau, la fel ca șerpii care colcăiau în pivnița familiei sale în singurul coșmar recurent din copilăria lui. Iar evaluările și mai și, de fiecare dată când se uita. Când nu se mai uita, gândirea individuală lăsa cumva locul evaluărilor permanente de grup. Epoca reflecției personale se încheiase. De acum încolo, totul avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în monosilabe blânde, amabile. Se furișau prin casă, făcându-și reciproc servicii mărunte. Toată săptămâna care a urmat, Daniel a fost discret, răbdător, devotat, prefăcându-se că încă locuiau amândoi în ținutul acela muntos și însorit, departe de vechiul lor coșmar. Se purta de parcă ea era cea care călcase greșit, iar el, altruist, o iertase. Ea îl lăsa, îl încuraja, deși asta o scotea din minți. Așa era ea. În mod evident, el habar n-avea ce i-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și piersică. El continua s-o privească, clătinând din cap a neîncredere. — Ce face... fratele tău? —Mark, spuse ea. Se așteptase să-l audă izbucnind în scuze. Atât de mult stătuse cu Daniel. —Exact. Am citit despre el în Hub. Coșmar. Cu remarcabil de puține cuvinte, o luară spre banca din fața monumentului eroilor de război. Stătea lângă ea, ziua în amiaza mare, în centrul orașului. La naiba cu prudența. O tot întreba dacă vrea ceva - un sandvici, poate ceva mai sofisticat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scutură. A sunat aici? A vorbit cu tine? Daniel se strecură înapoi în așternut. Noaptea oprea căldura, iar trupul lui gol începuse să intre în hipotermie. —Ăă... ne-am văzut. Am stat de vorbă, de curând. Karin se lupta cu coșmarul lucid. — Când? — Nu contează. Acum câteva zile. Pocni din degete: ceasul care ticăia, telefonul care aștepta, povestea era prea lungă. —Vrea să-ți vorbească. —Nu contează? Smulse pătura militară de pe pat. E adevărat, nu-i așa? L-ai iubit. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe tăișuri de trebări cu răspunsurile sumbre; geamul e dublat de scânduri nicio rază, dinspre zări nu pătrunde printre umbre. Zi și noapte, becu-n centru din arcada beciului, ne veghează și-n somn pentru a ne pedepsi de șoapte - le coșmarului... Aerul, vai! Aerul este îmbâcsit și greu, îmi stă-n gât ca un cuțit care nu mai taie pâine învelit în caierul părului, de la un leu, părului de la un câine. Se aud pe culoar vorbele majurului... s-a făcut amiază
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
poveri merg în dodii ca orbii pe cărări ce duc nicăieri. Pășim în neștire cu stângul, atâtea rele ne mpart și despart, în centrul grădinii, nătângul are în cap ceasornicul spart. Timpul de ieri...Timpul de-acum mărșăluind prin același coșmar, fără busolă, oxigen, calendar suntem prea departe de drum. Credință puțină, speranțe deșarte, iubirea sub tălpile urii; s-aud furtuni bătând de departe, prin brazii și ulmii pădurii. Când legea alunecă, ziua se-ntunecă, jivinele ies la vedere; cine se
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
propria sa mîhnire și durere, din moartea bucuriei, din tristețea amintirilor irevocabile. Pentru o clipă a părut că-și regăsește vigoarea tinereții. Și deodată ne-am simțit eliberați de teama neagră a morții și a timpului ce ne apăsa, de coșmarul spaimei ce ne amenința de atîția ani. Deodată ne-am simțit eliberați de sub vraja malefică a timpului trăit și a amintirilor care făcuseră ca moartea sa În viață să fie mai cumplită decît ar fi fost cea adevărată. Și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
copii, aici Ticuță! Vorbesc în șoaptă ca să n-o trezesc pe PAM... Dacă se trezește, nu mai visează și ne dispare povestea. Mă ascultați? Dar...Vai, povestea asta nu curge frumos, povestea asta e un vis urât, un adevărat coșmar. Nu e cazul să vă speriați, totuși. Stați aici, cu mine, că ne descurcăm noi. Priviți-mă. În vis, eu o însoțesc pe Ana. Ea merge înainte, eudupă ea. Nu vă mirați că stau cu coada în sus. Coada mea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că sosirea ființelor Troog nu-mi spune nimic. După ce vorbi se rezemă de scaun și ridică din umeri. Din moment ce Crang vorbise deja, Gosseyn arătă spre doamna Prescott, care stătea lângă Patricia. Femeia oftă. - Am fost aproape ucisă o dată în acest coșmar, așa că aș putea s-o accept dacă trebuie, cu speranța că nu va fi precedată de durere. Cuvintele fuseseră rostite cu calm, dar aveau un gust de amărăciune care-l șocă pe Gosseyn. El își reveni repede, trase adânc aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
noapte, Michael Köhlmeier Bella, Jean Giradoux Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Ziua de ieri nu s-a sfîrșit. Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Ce ți-e scris, Dorin Popa Madia Mangalena, Michael Hăulică Deratizare, Lucian Merișca Încotro?, Ion Gheție Coșmaruri de duzină, Dan Stoica 1784. Vreme în schimbare, Eugen Uricaru My Name is Alzheimer, Tania Lovinescu,. Strigă acum, Magda Ursache Întîmplări, Alex Ștefănescu Tîrgul șaradelor, Paul Miron Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Abigél, Magda Szabó Gina, Méhes György
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
întreaga suprafață pe care se afla altă dată un oraș de treizeci de milioane de indivizi nu era decât un deșert radioactiv. Această amintire îl tulbură pe Gosseyn. Ashargin, care nu asistase la scenele de distrugere din acea zi de coșmar, rămânea indiferent, așa cum sunt indiferenți oamenii incapabili să-și imagineze un dezastru pe care nu l-au văzut. Dar Gosseyn se crispă amintindu-și de una dintre crimele fără număr ale lui Enro. Pericolul mortal consta în faptul că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în fața lui, un geam care forma o proeminență aerodinamică pe flancul navei. Femeia se lăsă să cadă cu un oftat puternic pe o canapea de lângă fereastră și zise: - E minunat să te simți în siguranță. Își scutură părul negru. - Ce coșmar! Adăugă, furioasă: - Nu se va mai întâmpla niciodată. În drum spre fereastră, Gosseyn se opri auzind aceste cuvinte. Se răsuci pe jumătate spre ea pentru a întreba pe ce își fonda această convingere, dar nu formulă întrebarea. Ea își recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]