16,530 matches
-
sorbitură. Apoi, fără niciun cuvânt, mi-a apucat mâna stângă și mi-a privit în palmă, spunând: - Vei trăi și vei suferi mult, vei deveni un om important și vei ucide. Am râs. Un râs spart, fără viață, absent. Cu coada ochiului, am văzut însoțitorul femeii, ridicându-se de la masă, fără a putea ghici dacă vine la mine sau aiurea. N-a venit, a ieșit pe ușă ca un somnambul dispărând în ploaie. Ea a izbucnit în râs. - Cu bine, fraierule
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Și l-a umplut, cât i-a permis copacul, Din Raiul, declarat ecologist. Vânzându-și marfa și-așteptând pitacul, Văzu c-avea și-un fruct exclusivist, Oprit de la vânzare; foarte trist, Îl dăruise Evei, neștiind că dracul Își cam băgase coada, iar Adam [Și Eva!] l-au gustat - și, pedepsiți Conform cu prea teribilul program, Ce i-a adus rapid într-un impas, Cei doi au fost din Eden izgoniți ... Dar șarpele, se pare, a rămas!! LA COADA COZII O veveriță, vulpea
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
dracul Își cam băgase coada, iar Adam [Și Eva!] l-au gustat - și, pedepsiți Conform cu prea teribilul program, Ce i-a adus rapid într-un impas, Cei doi au fost din Eden izgoniți ... Dar șarpele, se pare, a rămas!! LA COADA COZII O veveriță, vulpea și-un păun Porniseră-ntr-o bună zi o sfadă Pe tema: „Cine ar avea o coadă Mult mai grozavă?!” - lângă un alun. Spre-a nu se-ajunge la o busculadă, Li s-a propus - se
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
Își cam băgase coada, iar Adam [Și Eva!] l-au gustat - și, pedepsiți Conform cu prea teribilul program, Ce i-a adus rapid într-un impas, Cei doi au fost din Eden izgoniți ... Dar șarpele, se pare, a rămas!! LA COADA COZII O veveriță, vulpea și-un păun Porniseră-ntr-o bună zi o sfadă Pe tema: „Cine ar avea o coadă Mult mai grozavă?!” - lângă un alun. Spre-a nu se-ajunge la o busculadă, Li s-a propus - se pare
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
adus rapid într-un impas, Cei doi au fost din Eden izgoniți ... Dar șarpele, se pare, a rămas!! LA COADA COZII O veveriță, vulpea și-un păun Porniseră-ntr-o bună zi o sfadă Pe tema: „Cine ar avea o coadă Mult mai grozavă?!” - lângă un alun. Spre-a nu se-ajunge la o busculadă, Li s-a propus - se pare de-un lăstun - Să facă, după cum e oportun, Un ... referendum chiar într-o ogradă ... Deci puse tuturor o întrebare O
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
Spre-a nu se-ajunge la o busculadă, Li s-a propus - se pare de-un lăstun - Să facă, după cum e oportun, Un ... referendum chiar într-o ogradă ... Deci puse tuturor o întrebare O bufniță-nțeleaptă: „Ce vă place, Ce coadă este mai atrăgătoare?” Răspunse-o viespe cu mult simț estetic: „Aceea care uneori s-ar face La ... recitaluri de umor poetic!!” SONETUL CAILOR PIERDUȚI O herghelie de cai verzi, fugiți De pe pereții falnici dintr-o bursă, S-au prins pe
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
de tineri care reveneau aproape zilnic, de fiecare dată mai numeroși. Îi interesa un anume exponat, consultau un album de specialitate și urmăreau clasificări și indexuri, dar nu ajungeau la nici un rezultat. Exponatul avea corp de libelula, cap de rădașca, coada un fluture... Gyuri se distrase, inventase o nouă specie... I-a lămurit amabil pe... studenții la biologie! Mi-e greu să-l încadrez pe G.G. într-o categorie distinctă. Artist artizan, meșter priceput, inovator și șugubăț, povestitor și gazdă bună
BANCA DE AMINTIRI A LUI GEORGE GOLDHAMMER de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362879_a_364208]
-
chiar iubire vrac, se înșeală la fel de amarnic. De-a lungul zecilor de ani, de când se putea cumpăra absolut orice, vrac, lumea s-a schimbat radical. Au dispărut între timp, și importul de socialism - vrac și cartelele și gurile cusute și cozile pe câte 5-6 rânduri și criza de marfă. Au dispărut și vechile mentalități. Acum cumpărătorul e obișnuit să meargă ață la raionul cu panică gata tranșată, cântărită și apetisant aranjată în tăvi sub folie transparentă și să o cumpere, ca și cum
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
vom vizita de foarte multe ori, căci existăm numai prin amintirea ta. Acum, Bob va trebui să te părăsească. EL (către Bob): Adio, bătrâne! Ne vom revedea. (Îl mângâie fictiv). SORA: Bob, vino aici! (Câinele se bucură, scheaună, dă din coadă și, privind cu durere la fostul stăpân se îndepărtează. Sora îl mângâie, îi spune ceva, după care dispare). NIKY :Iată-te din nou singur! EL: (luând zgarda în mână, cu emfază): Sunt ultimul reprezentant al lui Homo Sapiens Sapiens, cel
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
niciodată. Acolo era pusă o saltea mică pe care putea dormi o singură persoană și mai multe pisici. Pe unul dintre paturi era zestre mătușii așezată frumos până în tavan alcătuită din covoare și coverturi țesute în război, presuri multicolore din coade și perne de puf noi înfățate în fete albe cu colturei. Bucătăria era încăpătoare iar sobă de lut cu plita ocupă un sfert din ea. În fața ei trona mărul cel mare, mărul domnesc . În fiecare an când ajungeam la țară
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
era subnutrit cântarea doar treizeci de kilograme. Un alt polonez probabil un prieten de al său cu ajutorul unui telefon mobil a filmat ultimele momente din viața acelui tânăr. Se vedea în acel video interiorul azilului, niște oameni ce stăteau la coadă pentru a primi micul dejun iar, pe un fel de canapea tânărul polonez culcat, un vihilante îl învelea cu o haină. Imaginea videolui nu era de cea mai bună calitate, după ce știrea a fost dată s-a spus că polonezul
O MOARTE TRAGICA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363051_a_364380]
-
gard. Se aștepta ca, în curând, Vasilică să apară de după colțul străzii alergând spre magazin. Băiatul preotului era un năzdrăvan roșcovan care îi amintea de Mihăiță, nepotul ei cel mic. Într-un târziu, ieși pe poartă și se sprijini de coada măturii, cercetând strada în lung. Nu se vedea țipenie de om în ajunul acestui Crăciun. Oftă. Închise portița în urma ei după ce rezemă mătura de zid și porni cu pași mărunți, șovăitori, spre biserică. Postise, așa cum era datina celor cu credință
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
aș putea să iert și să iertaș putea să uit și să nu uit m-aș putea regăsi în sublimul celei dintâi pașii, tăcere... ultima ne așternem în liniști plecate din noi eu la un capăt tu între ape Sorin Coadă O nouă proză scurtă, sub titlul Orașul cimitir, în stilul său, psiho-liricizat, stil despre care am scris deja la romanul Șarpele de aramă. “Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
ne așternem în liniști plecate din noi eu la un capăt tu între ape Sorin Coadă O nouă proză scurtă, sub titlul Orașul cimitir, în stilul său, psiho-liricizat, stil despre care am scris deja la romanul Șarpele de aramă. “Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
actrița dragă băcăuanilor, Eliza Noemi Judeu Noemi Judeu și jurnalista MădălinaMadalina Rotaru. ( “am venit să o susțin pe Alexandra!”- ) Alexandra Ghinga a citit prima oară în public și poezia ei a plăcut. Câteva sfaturi, încurajări de la Telu Leonte și Sorin Coadă. Așa scrie Alexandra și a apărut în revista Liceului Henri Coandă, de altfel a fost susținută astă-seară de două doamne profesoare care o apreciază. Monolog Am încercat să scriu Cu mine, Am încercat să umblu lângă mine și să vorbesc
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica cățelușa, era prima care îl auzea pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă tata încredere de a ne lăsa singuri peste noapte. În capătul lotului de viță al bunicilor din partea mamei, era o movilă de pământ. Nu se știa cine a ridicat acea
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Manuscris > Amintiri > CONTINUITATE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Totul are o continuitate. Cele mai mici amănunte ale vieții apar mai târziu ca flash-uri ale unor momente importante. Observăm cu coada ochiului multe detalii și consumăm timpul lichid cu plăcerea unui cocktail, doar că realizăm aroma lui prea târziu. Fiecare senzație trăită într-o anumită circumstanță, se reîntoarce, uneori cu o intensitate stânjenitor de rebelă, la recunoașterea unui sunet, a unei
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
pictat, condus cu furie înainte și înapoi de un inamic în șort. Moștenitorii făcuseră cea mai profitabilă afacere: vânduseră unui antreprenor! Hâââc, dă-i! Vjjjj! Ți-arăt eu cine-i mai tare! Prrr! Prin dreapta, îți spun! se auzi glasul cozii de topor care vedea toată acțiunea din perspectiva obiectivă a chibițului. Cei doi se hotărăsc să-i acorde dușmanului, un pin falnic, cu crengi semețe, încărcate de conuri brune, cu miros parfumat de rășină, un răgaz. Cât am visat la
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
dar și datorită faptului, că situația creată o excita și o făcea din ce în ce mai curioasă la ce va urma, se mișca, unduindu-și corpul ca o felină dornică de hârjoană, frecându-și provocator sânii de trupul puternic al bărbatului, trăgând cu coada ochiului spre imensitatea patului de lângă ea. Acesta o ținea strâns cu o mână la piept, iar cu cealaltă îi mângâia fesele tari. Buzele sale flămânde se plimbau pe gâtul fetei, furnicând-o până în vârful degetelor de la picioare. Tinerei i se
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > PARDON, AHO! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1080 din 15 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului aho, aho, uăi, brav român, ei, pe dracu, ce să spun?! că-i ții în brațe pe străini, iar, sub coadă, îi pupi pe câini! ba-i aduni, ba îi castrezi, ba îi ții flămânzi în cușcă, li-i tai coada, îi ștanțezi, ca să știi care te mușcă. când e sărbătoare mare, ții, în prealabil, post, carnea pute-n abatoare, cântă
PARDON, AHO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363492_a_364821]
-
aho, aho, uăi, brav român, ei, pe dracu, ce să spun?! că-i ții în brațe pe străini, iar, sub coadă, îi pupi pe câini! ba-i aduni, ba îi castrezi, ba îi ții flămânzi în cușcă, li-i tai coada, îi ștanțezi, ca să știi care te mușcă. când e sărbătoare mare, ții, în prealabil, post, carnea pute-n abatoare, cântă cucul fără rost! la biserici stai la coadă, ai și-acolo ce pupa, dar te doare drept în noadă, n-
PARDON, AHO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363492_a_364821]
-
ba îi castrezi, ba îi ții flămânzi în cușcă, li-i tai coada, îi ștanțezi, ca să știi care te mușcă. când e sărbătoare mare, ții, în prealabil, post, carnea pute-n abatoare, cântă cucul fără rost! la biserici stai la coadă, ai și-acolo ce pupa, dar te doare drept în noadă, n-ai cu ce te ocupa! mergi, ca vita la obor, să faci coadă pentru job, și te rogi, dă-mi doamne, spor!, dar ce spor să aib-un rob
PARDON, AHO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363492_a_364821]
-
în prealabil, post, carnea pute-n abatoare, cântă cucul fără rost! la biserici stai la coadă, ai și-acolo ce pupa, dar te doare drept în noadă, n-ai cu ce te ocupa! mergi, ca vita la obor, să faci coadă pentru job, și te rogi, dă-mi doamne, spor!, dar ce spor să aib-un rob?! te crucești, precum zevzecul, și tot mai adânc ți-e somnul; îți filează mereu becul, dar se-aprinde întru domnul! urniți plugul, măi flăcăi, că
PARDON, AHO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363492_a_364821]
-
așadar, reperele lui Puiu Răducan în alcătuirea unor proze scurte, fermecătoare prin simplitatea și sinceritatea narațiunii. Nimic ostentativ în redarea limpede, tandră, profund emoționantă, a relației cu superbul său prieten lipsit de grai, Ursei, „un cățel rotofei, din naștere fără coadă, deci... ciont, o combinație roșu murdar-negru (care - n.n.) se apropia mereu de mine, de fiecare dată de fapt. Numai el venea la mine, mi se ridica pe picioare, încerca să mă muște - așa, în glumă. Îl luam în brațe, mă
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
urmuzian și „mironparaschivesc “: Foaie verde fir lalele, /din puzderia de stele, /galaxii, cuvânt, luceafăr, /bolovani în pieptul teafăr, /inimă în piept bolnav/stă luceafărul jilav, /diamantul în gunoaie/te dospește, te ogoaie, /de auzi voce năroadă: /câini cu galaxii în coadă, /patimi, vers cuvântului, /câinele pământului... // Foicica macului, /să ne ducem dracului!» (SÂrg, 66). II. Treapta a doua, a relevării cailor „cu ochii deschiși, de piatră “: Sensul iubirii (1960). Poemele lui Nichita Stănescu, din Sensul iubirii, se remarcă printr-o autentică
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]