KorAP: Find »[drukola/base=colț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...1085 >

27,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

la fel de mare că, dacă aș face asta, dacă aș alerga și aș striga, n-ar veni nimeni, n-ar vedea nimeni. Aș ajunge la capătul străzii și aș descoperi că zgomotele de trafic vin de la un casetofon vechi, așezat la colțul unui drum principal abandonat, plin de gunoaie, într-o lumea părăsită și pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
masca și tubul de respirat de spițele umbrelei noastre mari și luă prosopul care-mi ferise picioarele de soarele perfid. Avea o expresie dezaprobatoare puțin cam prea exagerată; dacă te uiți atent la ea, zărești un zâmbet care pândește în colțurile buzelor și deseori la trage spre exterior. — Repetă după mine, zise ea. Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler. — Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler, am spus, dându-mi jos ochelarii de soare și mijind ochii spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
șaisprezece săptămâni zăceau nedesfăcute într-un spațiu mic și întunecat din spatele ușii dulapului din bucătărie. Picăturile de ploaie răpăiau și se scurgeau în bătaia vântului, fiecare fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pătrund mai adânc cu privirea în vastele profunzimi ale zumzetului gol din spatele sticlei. M-am apropiat și creatura a prins știre de prezența mea. A mărit viteza și a ieșit din câmpul vizual, dispărând dintr-o mișcare iute, fulgerătoare, dincolo de colțul din dreapta jos al ecranului. M-am târât mai aproape, mai aproape, mai aproape, încercând să mai întrezăresc ceva sau să reconstitui din memorie arătarea din profunzimile vaste ale electricității statice, și apoi... 58801 Storr A Plombă de aur.....55876 Storr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fi aruncat la podea și reușind cu greu. Așezându-mă iarăși, m-am agățat bine cu o mână de brațul sofalei, iar pe cealaltă am întins-o de-a lungul spătarului, cu coatele lipite de corp, înghesuindu-mă bine în colț. Nu gândeam deloc - gândurile erau ca un morman de cioburi de sticlă și respirația îmi era atât de precipitată, încât întunericul a început să se miște ca un roi de albine. Am simțit impulsul de-a alerga la perete, sperând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de izolare. Din câte știu eu, nici un ludovician sau orice alt pește conceptual n-a pătruns vreodată într-o buclă conceptuală non-divergentă. Pe scurt, va funcționa ca o cușcă de rechini. Instrucțiuni: Introdu casetele în dictafoane. Așază dictafoanele în fiecare colț al camerei și la marginile oricărui spațiu pe care vrei să-l definești. Dacă e posibil, cuplează fiecare dictafon la un adaptor AC. Asigură-te că fiecare dictafon e setat pe redare continuă. Începe redarea benzii la toate dictafoanele. Protecția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pat, panicat, scăldat într-o sudoare rece, strângând tare cuverturile cu degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al dormitorului și rechinul memoriei, ludovicianul, a rămas blocat în spatele tencuielii. N-a putut intra în perimetru. N-a putut pătrunde în bucla conceptuală non-divergentă. Scrisorile Primului Eric Sanderson variau de la cele lucide la cele aproape indescifrabile, însă tacticile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Textul acesta și următorul au fost expuse ca parte din renovarea Gării Centrale Leeds. În ciuda a săptămâni întregi de căutări, nici un alt posibil afiș al lui Fidorous n-a fost descoperit în oraș. Animalele unicelulare e titlul original (scris în colțul din stânga jos). AaBbCcD dEeFfGgHhIiJj KkLlMmNnOoP pQqRrSsTtUuV vWwXxYyZz 2. Nucleul celulei conține informații biologice Al doilea posibil text al lui Fidorous, descoperit împreună cu primul. Din nou, Nucleul celulei conține informații biologice e titlul original. [doi rechini alcătuiți din cuvintele: spine - spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
precis, dar foarte curată - genul acela de curățenie domestică maniacală. Mi-a trecut prin cap că Tușa Ruth ar putea fi genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Dar pierderea scrisorilor însemna totuși că mergeam pe sârmă fără plasă de siguranță, că înotam fără colac de salvare. Și eram obosit. Nevoind să-mi asum nici un risc, am început să aranjez dictafoanele. Micuțele aparate zumzăiau în legea lor în colțurile camerei, la periferia gândurilor mele. Dându-mi jos hainele ude, am lăsat esența lui Mark Richardson să-mi alunece de pe față și din trup printr-o serie de respirații adânci, purificatoare. Le-am permis mișcărilor să devină din nou libere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ăsta și apelul sunt două părți ale aceluiași lucru. E posibil, nu? După șaisprezece săptămâni de nimic, totul se întâmpla brusc dintr-odată și îmi era greu să găsesc vreo explicație. După ce am aranjat cu băgare de seamă dictafoanele în colțurile camerei, am desfăcut plicul. Înăuntru era o carte cu coperte de carton. Pe supercoperta albă era imprimată o gravură victoriană detaliată a unui pește preistoric, cu înotătoare rigide. Titlul era următorul: Originea speciilor de Charles Darwin, iar dedesubt, cu litere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lui. Ce faci? Haide, aproape am scăpat aproape am scăpat aproape am scăpat... M-am lăsat la pământ și am început să arunc bucățile mai mari de dictafon în geanta de piele, tresărind din pricina țigării care încă-mi ardea în colțul gurii. Am împrăștiat fumul albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm. Am sărit în picioare tocmai când jaluzelele căzură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spune: „Scout, ai avut dreptate de la început, se pare că-s puțin cam idiot“. Așa că, pentru a sări peste povestea asta plictisitoare, cred c-ar fi mai bine să nu-ți spun. Se uită la mine cu un zâmbet în colțul buzelor. — Asta pentru moment. Din spatele jeepului galben simțeam rânjetul pisicesc al lui Ian. — Pot să deschid radioul? Am încuviințat. — Spuneai că azi îmi vei răspunde la toate întrebările. Ce s-a întâmplat cu promisiunea asta? — Păi, n-am stabilit o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de praf și tăcute în rânduri ordonate după un sistem care nu se mai folosea. — Uite. — Ce e? Am pus cușca lui Ian jos și m-am apropiat de locul în care Scout stătea îngenuncheată. Îmi întinse ceea ce găsise, un colț rupt dintr-un ziar, cu jumătate dintr-o parte acoperită cu litere șerpuitoare, scrise cu pixul. Un fel de formulă. — Ne apropiem, spuse. — E a lui Fidorous? — Mda, e caligrafia lui. M-am holbat la hârtie, trecându-mi cu degetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nou în mișcare și eu l-am urmat. Așa cum spusese, tunelul nostru se intersectă curând cu altul ce mergea de la stânga la dreapta. Am redus distanța dintre mine și rucsacul lui Scout și am ajutat-o să-l tragă după colț atât cât am putut. M-a îngrozit ideea că și rucsacul meu se va bloca, că va fi prins în încrucișarea T-ului. Spre norocul meu, când a venit momentul, din spate n-am simțit decât o slabă rezistență. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prins în încrucișarea T-ului. Spre norocul meu, când a venit momentul, din spate n-am simțit decât o slabă rezistență. Am tras încet, foarte, foarte încet și, cu doar un fâșâit de hârtie fluturând în aer, rucsacul meu dădu colțul fără complicații. Noul tunel părea să fie puțin mai înalt și mai lat decât cel de dinainte și, după câteva minute de mers târâș, am descoperit că aproape mă pot ridica în mâini și genunchi. Probabil că și Scout înainta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
e doctorul? Se uită la cușca goală, care se afla încă în mijlocul camerei. — Unde-i Ian? — Nu știu. — Care-i baiul? Ești bine? Dar am observat-o imediat ce am știut după ce să mă uit. Am văzut-o în încordarea de la colțurile gurii ei, am auzit-o în pauzele scurte dintre cuvinte. Am știut ce ascunde. Am stat și m-am uitat la ea, fără să spun nimic. O clipă de confuzie, apoi Scout făcu ochii mari. I-am urmărit pulsul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lui Fidorous treceau pe lângă mine. Nu m-am sinchisit să mă opresc și să cercetez vreunul dintre ele. Nu se zărea nici urmă de Ian. Am ajuns la o ramificație a coridorului, un al doilea pasaj deschizându-se în stânga. La colțul format de cele două coridoare, doctorul, sau altcineva, pusese un scaun mic, de lemn. Am pus cușca jos și, fără vreun motiv clar, am hotărât să mă așez un minut. Nu mai gândeam. Mintea îmi încremenise, era goală, singură, aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
intre aici. Există sisteme de apărare. Dar ceva din scrisorile Primului Eric se ivi din întuneric. Fii absolut sigur, apoi verifică din nou, și apoi mai verifică o dată. Mi-am desfăcut rucsacul, am scos dictafoanele și le-am instalat în colțurile camerei. Siguranță și precauție mereu. Paza bună trece primejdia rea. Imediat ce aparatele au început să emită sporovăiala lor familiară, am legat rucsacul la loc și m-am sprijinit de un perete, lăsând personalitatea lui Richardson să se disipeze. Pereți. Camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
zăcea, lovit cu piciorul și nemișcat, în fața mea. Ochii mei dureroși se uitau fără să vadă. O pungă de plastic de deasupra mormanului conținea o cutie, probabil o cutie de pantofi. Lăsasem o urmă de picior pe ea și un colț al capacului se ridicase, făcând plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă. În cutie se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
deasupra sau în jurul listelor de taverne și pensiuni și baruri și orașe și trasee și plaje. — O, Doamne. Nici o forță în spatele cuvintelor, doar ele ieșind, scurgându-se afară din mine odată cu respirația. Degetele mele atinseră adânciturile, urmele lăsate de pix, colțurile îndoite ale paginilor. Clio. Ghidul lui Clio. Adevăratul scris de mână al lui Clio Aames chiar în fața mea. Cuvintele și urmele de pix se întrepătrunseră și se rostogoliră laolaltă pentru o secundă. Ceva lovi pagina cu un pleoscăit zgomotos. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
părea logic să iau totul, să încerc să-l conving să se uite la toate. Pe când mă îmbrăcam, îmi făceam griji că lumina va fi stinsă și că labirintul de cărți și coridoarele vor fi imposibil de străbătut, toate numai colțuri, întuneric și tăcere, ca un uriaș creier pustiu. După cum s-a dovedit, lumina rămânea aprinsă toată noaptea, dar asta nu ușura cu nimic lucrurile. După câteva minute de mers și câteva cotituri ghicite, am început să mă îngrijorez că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
luminat din loc în loc. Dang - opt. Dang - nouă. Dang - zece. Haide, alergând de-a dreptul, cu capul jos, tropăind pe podea. Dang - unsprezece. Mai tare acum, mai aproape. Un coridor secundar. Încercând să încetinesc ritmul și să mă strecor pe după colț, reușind dar lovind un zid și răsturnând niște cărți. Dang - doisprezece. Am reușit cu greu să mă țin pe picioare și, sprintând înainte, am zărit o arcadă. O arcadă în peretele coridorului dinainte. Sunetul venea dinăuntru. Trebuia să fie... Dang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ancoră. Scuturând brațul care mă durea ca să scap de junghi, am pornit-o spre ușa băii. Am tras apa la toaletă și m-am spălat pe mâini, gândindu-mă în treacăt la un duș în cabina mică și galbenă din colțul încăperii, dar știind în același timp că eram prea obosit, prea sleit de puteri; granițele gândurilor se pierdeau deja în depărtarea creierului care trăgea încet obloanele. Trebuia să mănânc și să mă întind; restul trebuia să aștepte. Am ieșit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de lemn răsturnată, în mijlocul montajului. Un cablu, probabil prețioasa conexiune internet, ieșea din spatele lui și dispărea în tavan. Am mai zărit încă cinci computere, modele vechi, din anii 1980, cu carcase de plastic alb, groase. Fiecare fusese așezat într-un colț al machetei, în felul acesta: x x x x x Două lucruri mă frapară la aranjamentul acela. Nu știam care mă descumpănea mai tare. — Computerele alea albe, am spus, sunt pentru generarea unei bucle conceptuale, nu? — Corect, una extrem de puternică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]