4,240 matches
-
radicală, prin care cea mai mare parte a pământului era transferată țăranilor; dispăreau astfel latifundiile. România din 1914 aparținea unei elite restrânse; cu puțin cinism, s-ar putea spune că de aceea jocul mergea atât de bine! Acum, lucrurile se complică. Se intră În faza politicii de mase, chiar dacă masele servesc mai mult de masă de manevră. Sistemul bipartid, care funcționase perfect prin grija lui Carol I, sare În aer. Partidele se fărâmițează și se multiplică. Liberalii mai domină un timp
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cuvântul de ordine, iar obiectivul reconstituirea societății românești cât mai aproape de varianta interbelică, până la persoane mai tinere, cu carieră satisfăcătoare Înainte de 1989 și motivate mai mult de interese prezente decât de simboluri interbelice sau anticomuniste. Alianța cu Partidul Democrat a complicat și mai tare lucrurile, În măsura În care acest partid ocupa, În multe privințe, o poziție intermediară Între Convenție și P.D.S.R. (astfel, În problema caselor, a Încercat să-i Împace și pe proprietari, și pe chiriași, Înclinând totuși spre chiriași, În timp ce Convenția a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cimitir cu pietre strâmbe de mormânt presărate pe întreg terenul, iar sprijinită de cea mai apropiată dintre cruci se afla un vârcolac de plastic care rodea un femur din cauciuc. În camera de zi un DJ instala un sistem audio complicat in spatele unui imens paravan din mătase, stil Andy Warhol, înfățișându-mă pe mine ținând în mână un pix, iar după ce m-am prezentat am parcurs împreună lista cântecelor din seara aceea: Funeral for a Friend / Love Lies Bleeding, The
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în Rusia „continentală”. Procesul e legat de averea fostului soț, la care ar avea drept de moștenire fiul lor. Ea a venit să testeze terenul, însă nu crede să reușească. E și foarte periculos. Dacă va vedea că lucrurile sunt complicate, va renunța, pentru că se teme pentru viața ei și a băiatului. Iată încă o tușă, mă gândesc, la portretul de „capitală a criminalității” pentru Sankt-Petersburg. Când ne-am despărțit, în sala de pictură veche italiană, femeia a început să plângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Joanna Ławrynowicz. Este absolventă a Academiei de Muzică „Frederic Chopin” din Varșovia. O fată blondă, cu o înfățișare austeră, dar sobrietatea ei pare mai degrabă impusă de împrejurări, nu îi este consubstanțială, ca să spun așa, realizez acest lucru după felul - complice - în care își salută câțiva prieteni. Aceștia îi întâmpină apariția cu strigăte de entuziasm, undeva în spatele publicului format din străini. Tânăra pianistă provine dintr-o familie de muzicieni, celebră în Polonia (aici, blazonul e la mare cinste!), și e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Și poate nu e întâmplător faptul că majoritatea colegilor noștri din Vest, participanți la Trenul Literaturii, au vederi de stânga. O stângă deloc comunistă, așa cum înțelegem noi, cei trecuți prin comunism, acest termen. Pentru mine, un exemplu în relația aceasta complicată dintre un intelectual și poporul său este cel al scriitorului și filozofului gruzin Merab Mamardașvili, un mare patriot, care, atunci când compatrioții săi vroiau să-l aleagă președinte pe Gamsahurdia, a spus: „Dacă poporul meu îl va alege președinte pe acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ingrată poziție a fost și acela de a conduce o revistă literară care să ducă o bătălie decisivă contra dogmatismului stalinist, cu rădăcini influente, încă, în acei ani, în Bucureștiul literar și cultural. Și, cum o mai spuneam, lupta se complica deoarece ea se ducea nu numai cu cadrele și forurile de partid, centrale sau municipale, dar, uneori mai crâncen, cu mulți dintre „colegii noștri”, scriitori de mâna a doua sau a treia care au profitat enorm și nerușinat de marginalizarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stilul și chiar obsesiile ce urmau apoi să-mi fundamenteze creația - sau teoretizam inabil și cu false argumente în jurul unora dintre ele, cum era cea a „relației dialectice, stranii, paradoxale, între călău și victimă”, o relație pe care eu o „complicam” infinit, nu cunoșteam încă Fenomenologia spiritului a lui Hegel și altele și, pentru a da un scurt și intuitiv exemplu, voi cita anecdotica iritare a lui Bogza contra mea, iritare care a durat ani buni, enervat doar de faptul că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și complice” spuneam!... Un bun, un onest, un „curajos” martor, dar și complice! Nu, nu cu sine, cu imaginea pe care vrea s-o „producă” despre sine, chiar și dacă acest „proces” e mai mult sau mai puțin involuntar; ci complice cu colectivitatea în care a trăit, complice cu istoria, cea reală, cea care se creează astfel și prin propria, cinstita sa mărturie. Rolul nostru, al scriitorilor, al artiștilor, cei care ne servim vocația cu abnegație și credință, este și acesta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un „curajos” martor, dar și complice! Nu, nu cu sine, cu imaginea pe care vrea s-o „producă” despre sine, chiar și dacă acest „proces” e mai mult sau mai puțin involuntar; ci complice cu colectivitatea în care a trăit, complice cu istoria, cea reală, cea care se creează astfel și prin propria, cinstita sa mărturie. Rolul nostru, al scriitorilor, al artiștilor, cei care ne servim vocația cu abnegație și credință, este și acesta: de a mărturisi în sensul creării istoriei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
timpului pe care l-am trăit, deoarece masa mare de indivizi care ne înconjoară nu „dispun” de acest „instrument” care face gloria, dar și servitutea noastră: scrisul, litera, cuvântul scris ce, cum o spuneam, „fixează”, unește și legitimează o națiune. „Complice” cu propria-ți națiune aflată o jumătate de secol în barbarie civică înseamnă „a nu minți”! A nu minți în operă, când vă aflați împreună sub teroare, a îndrăzni a scrie texte în limitele nu numai ale verosimilității, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
credeau și mulți dintre oamenii politici și jurnaliștii din Franța și Germania, care voiau să mă convingă în acest sens, părând a-l cunoaște mai bine pe șeful statului nostru sau, mai știi, fiind pur și simplu interesați de relațiile complicate cu acesta -, ci că „omul nostru” plecase într-adevăr pe un drum fără întoarcere. Un drum mai periculos decât comunismul însuși, aflat în acei ani într-o fază generală de cvasi-destindere, dovadă încă o dată țările vecine din nord care, sub
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din plin de avantajele acestei mai mult sau mai puțin mutuale complicități și, printre primii, trebuie să dau exemplul lui Zaharia Stancu, căruia încă și azi unii îi poartă o bună amintire. El a fost nu numai „martor”, dar și „complice” șefilor barbari, inculți (cu excepția cinicului Leonte Răutuă, ai culturii staniliste, când ocupa posturi înalte și veștejea în fraze dure, deloc echivoce, nu numai pe „slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ar fi avut ele această posteritate fără schematismul sinopsisurilor? Sunt ceva idei în lucrare, dar nu și destule imagini. Completați urmând linia punctată." Generații întregi de scenariști și-au trecut una alteia condeiul și penelul, vreme de veacuri, pentru a complica trama inițială dând puțin câte puțin relief, caracter, individualitate rolurilor secundare sau terțiare, abia schițate în distribuția originară din secolul I: Iosif, Fecioara Maria, Maria-Magdalena, Nicomed, Iuda... Cum frații lui Hristos aduceau o anumită notă de dezordine, ei n-au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sezonul rece, în alimentarea cu apă caldă, la baie și bucătărie sau privind presiunea necorespunzătoare a gazului metan și imposibilitatea de a pregăti masa sau mesele, private sau oficiale, sau privind întreruperile frecvente ale curentului electric, toate de natură să complice activitatea ambasadelor și reprezentanțelor economice străine din București și să creeze disconfortul în traiul zilnic al străinilor veniți în România în misiuni oficiale. Ultimele, dar pe fond cele mai delicate, erau audiențele, sau convorbirile ocazionale în care ni se cereau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care voia să afle în ce măsură conducerea statului și partidului de la București era dispusă sau pregătită să adopte politica de "reformare și transparență" a Moscovei. Convorbirile demnitarului rus cu ministrul Ioan Totu fuseseră calme, fără referiri la punctele fierbinți, care erau complicate și puse pe agendă mai ales atunci când partea sovietică deschidea "cutia Pandorei", cu reproșuri la poziția deosebită a României în diferite probleme politice și economice, adesea acceptate de celelalte statele membre ale Tratatului de la Varșovia, dar nu și de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
natală, iar studiile liceale la liceul de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad, pe care îl absolvă în anul 1938. Examenul de bacalaureat îl susține în iulie 1938 în orașul Izmail, la liceul Sf.Dumitru. Situația internațională se complică. În noiembrie 1938 este concentrat și urmează o școală de ofițeri până în noiembrie 1939, când obține gradul de sublocotenent. În anul 1940 intră, pe bază de concurs (numai cu pregătirea căpătată la liceul din Bolgrad) la școala Politehnică „Gh.Asachi
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
conform Tratatului de la Iași, întinzându-se până la Nistru... Un obiectiv de primă importanță al Rusiei era Oceakovul, punct strategic de importanță majoră pentru stăpânirea întregului litoral al Mării Negre. Afirmarea pe scena politică europeană a Franței în vremea lui Napoleon I complică lucrurile în zona balcano-dunăreană. Raportul de forțe dintre puterile concurente se modifică permanent. În ianuarie 1807, Anglia cere Turciei să-i cedeze ei, Dardanelele și flota din Marea Neagră, iar Rusiei, Principatele Române, afacere eșuată în contextul implicării Franței, dar armata
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cursul. La 28 sept., Louis Basset, secretarul regelui Carol I și casier al Societății de Geografie, de la înființarea ei, plecă în Elveția, patria sa. Comitetul Societății, fără a mă fi avizat, m-a ales în locul rămas vacant. Situația militară se complica din zi în zi, premisele pe care contase Brătianu la declanșarea războiului, nu s-au realizat, nici desmembrarea Imperiului Austro-Ungar nu se produsese, nici victoria lui Sarrail contra Sofiei, și nici asigurarea că bulgarii nu vor lupta contra rușilor, care
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cum merg lucrările, parte din materiale dispăruseră. Deși erau toți prezenți, nimeni nu știa cum au dispărut cuiele, vopselele, uneori chiar și sculele necesare. Mă supăram, procuram altele și mai Împingeam puțin lucrarea. Când au Început finisările, problemele s-au complicat mai mult. Era lipsă de muncitori. Întreprinderea Îmi oferea materialele necesare iar eu sămi plătesc mâna de lucru. Acceptam și această situație și negociam prețul cu șeful echipei, căruia Îi dădeam avansul. Pe parcursul lucrului muncitorii condiționau continuarea lucrărilor de o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mare se numește așa prin faptul că scrisese mai mult decât scriitorul cel mic. Dar imediat, alt critic, din opoziție, demonstră că scriitorul cel mic scrisese la fel de mult (sau de puțin) cât și scriitorul cel mare. Așa că lucrurile s-au complicat sau s-au limpezit sau au rămas la fel după această intervenție. Scriitorul cel mare nu suferea că i se spunea așa, cum scriitorul cel mic nu suferea nici el. Când scriitorul cel mare scrise o carte despre prietenul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Bineînțeles că, atunci când scrii, te dedublezi, intri în pielea cititorului, așa cum și cititorul intră în pielea autorului, când parcurge textul. Nu înseamnă că cel care scrie trebuie să-și fixeze un public-țintă și să își adapteze discursul, simplificându-l sau complicându-l, ca să satisfacă un orizont de așteptare cât mai larg. Cred că mai mult contează calitatea cititorilor decât numărul lor. Iar pedeapsa unei cărți contrafăcute este că un bun cititor simte asta și o abandonează. Sunt de acord că generațiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tot ai pus întrebarea, de ce nu dai și un răspuns? Pentru ce s-o pun și să strige Porcul de Păunescu, la tembelizor, că ea, dânsa, întrebarea nu e ruda săracă a răspunsului? Nu-mi stă-n caracter să-mi complic existența. Să mi-o pun singur: iată o formă de autoerotism încă neîncercată de mine. Mai bine pune-ți-o tu întâi! Pe urmă, după efecte oi judeca dacă merită să încerc și eu genul acesta de operație, autotelică și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fratele meu. Ajunsesem la concluzia că "Concordia" (colonia în care trăiam), care nu a fost și nu va fi vreodată pe harta României, avea mari probleme ale articulării verbale. Ajuns la vârsta grădiniței lucrurile au început din nou să se complice. Având o educatoare germană dar care vorbea cu noi numai românește, a încercat cu relativ puțin succes să-mi "descâlcească" limbile; spre ghinionul ei însă nu știa maghiara, cu atât mai puțin nu înțelegea "creațiile" mele astfel încât tot ce nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
realitate în urma HG nr. 139/25.02.1991. Inițiativa membrilor fondatori apărea drept una salvatoare. Într-adevăr salvatoare, dar nu pentru un timp îndelungat. La sfârșitul anilor ’90 s-a schimbat echipa de conducere a fabricii. Managerial, lucrurile s-au complicat. Deja, în anul 2002, noul director general, Dan Bliuc, făcea demersuri pentru diversificarea obiectului de activitate al societății, lărgind și mai mult gama de produse realizate în Nicolina. Amintesc, între altele, fabricarea utilajelor necesare pentru exploatări în mine, cariere și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]