7,605 matches
-
și psihice care leagă stimulentul cu reacția de răsnuns”. Sub influența concepției behevioriste, unii cercetători ai frustrației (cum ar fi, de exemplu, J. Dollard, L. Doob, O.H. Mowrer, R.R. Sears etc.) au exagerat rolul „situației frustrante” și al „răspunsurilor comportamentale” la frustrare, susținând existența unei laturi mecanice directe intre agentul frustrant și reacția de răspuns a subiectului frustraț: cunoașterea stimului trebuie să ducă la prevederea reacției care-i va urma, sau dacă reacția este cunoscută, trebuie în mod implicit identificat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu putem fi de acord cu această interpretare biologistică, care desconsideră rolul influențelor externe în determinarea activității psihice, subliniind în schimb rolul hotărâtor al factorilor pulsionali, instinctuali. Nu există procese psihice în sine, ca trăiri subiective pure, neraportate la manifestările comportamentale exterioare și la determinările obiective exterioare. Dintr-o astfel de perspectiă, biologistică, fenomenul frustrației apare mai mult ca un întreg structural ce se desfășoară automat, după o dinamică auto-reglatoare, deci ca un fenomen care nu s-ar explica prin interacțiunea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în realitate, greșelilor altora). Alți cercetători, cum ar fi H.H. Kendler („Basic psychology”, 1963, Methuen, London), propun ca analiza comportamentului la frustrare să fie efectuată pe baza următoarelor trei criterii: a) succesul sau insuccesul în învingerea obstacolului, b) persistența răspunsului comportamental, c) în funcție de posibilitatea subiectului de a găsi noi modalități în echilibrare. În legătură cu primul criteriu, H.H. Kendler observă că ar exista două posibilități: individul poate reuși în îndepărtarea obstacolului, în raport cu ținuta sa, sau poate eșua. În mod frecvent, reacția la frustrare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a relevat mai mulți factori de care depinde persistența unui răspuns, în condițiile repetării sau menținerii îndelungate a obstacolului frustrant, și anume: a) forța tendinței, trebuinței, sau scopului urmărit, b) tăria deprinderilor și obișnuințelor contrariate, c) poziția reacției în sistemul comportamental (adică importanța pe care noi o acordăm atitudinii de răspuns, pentru statutul și prestigiul nostru social). Referitor la posibilitatea subiectului de a găsi noi modalități de echilibrare, H.H. Kendler evidențiază câteva din formele de reacție adoptate de subiect la „situația
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
forme greu perceptibile, natura reacțiilor la frustrare. ÎNtre cele două extreme, - conduita combativă, ostilă, prin care persoana frustrată încearcă repunerea sa în drepturi, și conduita de resemnare, de împăcare cu situația creată, - se înserează o gamă foarte largă de reacții comportamentale, determinate de diversitatea tipologiei umane. Astfel, carateristici de genul: „emotivitatea”, „activitatea”, „secundaritatea”, „dispoziția”, vor imprima comportamentului la frustrare un caracter mai mult sau mai puțin „subiectiv”, „afectiv”, sau unul „obiectiv”, „integrat”. De asemeni, însușiri ca: simțul răspunderii, capacitatea de înfrânare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în aparență logice, a unor tendințe egoiste, meschine. 2) Modul personal de reacție la frustrare are doar o valoare simptomatică; în spatele lui trebuie să fie căutate condițiile și factorii care au determninat structurarea, într-un fel sau altul, a sistemului comportamental. În acest sens, am subliniat deja rolul important pe care-l au în determinarea fenomenului de frustrație unele procese și fenomene psiho-sociale: ex. consecințele frustrării asupra prestigiului nostrul modelele comportamentului oferite de cei din jur; modificările unor componente de bază
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
consideră că o va realiza, cunoscând nivelul performanței sale anterioare în aceeași activitate”, pentru alți psihologi el reprezintă nivelul la care o persoană își stabilește anumite scopuri (Clifford T. Morgan). Robert Lafon definește „nivelul de aspirație” în termeni de psihologie comportamentală: „comportament de tensiune către un scop, situat de subiect la un nivel mai mult sau mai puțin înalt, când acesta își propune să reînceapă o sarcină susceptibilă de învățare”. Nivelul de aspirație este definit, deci, în raport cu comportarea persoanei în căutarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
întâlnire cu prietenii etc.). Este știut că în munca de educație nu pot exista rețete practice cu valoare universală; ele pot fi adaptate cu finețea cazului concret respectiv, în raport cu particularitățile psihologice individuale și de vârstă ale elevului. Pentru aceeași manifestare comportamentală, fiecare vârstă cere alte acțiuni educative, deoarece la fiecare vârstă același act (în aparență numai, același) poate avea altă semnificație, poate însemna altceva, iar aceeași măsură educativă poate fi altfel resimțită. Se impune, prin urmare, ca educatorul să-și restructureze
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
gesturilor, vorbelor, aluziilor, glumelor Desdemonei, în care caută dovezi despre presupusa ei infidelitate. Mai mult chiar, aceasta este supusă tot mai mult unui adevărat „martiraj”, în sensul că este spionată, bănuită și chestionată în legătură cu cele mai mici gesturi sau acte comportamentale. Faptul că acum impresia de frustrare a încrederii pe care el a acordat-o Desdemonei începe să se transforme în certitudine este demonstrat, de exemplu, de modul penibil în care Othello se străduiește să găsească într-un fapt mărunt (cum
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
supraevalueze abaterea și să trăiască puternice sentimente de inferioritate și, legat de el, o vie reacție de autoacuzare și de vinovăție. Efectele acțiunii stresante a sentimentului exagerat de vinovăție sunt atât de ordin fiziologic, cât și de ordin psihologic și comportamental. Reacțiile de ordin fiziologic nu reprezintă altceva decât moduri de exteriorizare a acelei tensiuni psihice interioare deosebite pe care o trăiește subiectul aflat sub presiunea sentimentului acut de vinovăție, care, o dată instalat, acționează ca o reacție de alarmă, transpusă în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
altfel, folosim termenul de „frustrație” ca termenul cel mai general, care curprinde cele trei elemente componente ale procesului de frustrație: 1) cauza, sau situația frustrantă; 2) starea psihică de frustrare, care constă din trăiri specifice, cauzate de privațiune, 3) reacțiile comportamentale la frustrare, care pot fi imediate, amânate și de durată. Asupra câtorva din aceste teorii emise de N.R.F.Maier, T.M. Franch, Nina Bull, J. Dollard etc., ne vom opri în capitolul al III-lea. „Examenul critic al noțiunii «complex al
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Suspectul trebuie spionat necontenit, urmărit pretutindeni, ținut sub observație, pândit - procedee politice pe care Polonius, maestru al acestor „tehnici”, le erijează în principii de educație și în măsuri preventive pentru evitarea oricărui risc. Preceptele lui Polonius alcătuiesc un întreg program comportamental, pe care prim-ministrul îl expune explicit fiului său, Laertes: „Pleacă-ți auzul la ceea ce spun toți ceilalți, dar nu sta de vorbă decât cu câțiva dintre ei/ Cere-le tuturor părerea, dar păstrează-ți-o pe-a ta pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
metodă poate fi folosită pentru posturile manageriale complexe, atunci când deținătorii au aptitudinile analitice necesare și capacitatea de a exprima În scris ceea ce este semnificativ pentru postul analizat. Tehnica incidentelor critice - permite obținerea unor informații despre un anumit post, În termeni comportamentali, prin punerea În evidență a comportamentelor critice, speciale, neobișnuite, eficiente sau ineficiente, erori, anomalii și alte insuficiențe observate În realizarea sarcinilor unui post, precum și a efectelor pe care acestea le produc asupra rezultatelor. În sensul folosit de această metodă, incidentul
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
imposibilă suprimarea lui), nerepetabil (orice act de comunicare este unic, în măsura în care se produce într-un context nerepetabil). Comunicarea este modelată de factori multipli, aflați în interacțiune: patternuri cognitive, mecanisme de producere și percepere a mesajului, variabile sociale, variabile psihologice, variabile comportamentale, variabile culturale. Generalizând, vom spune că: sistemele de comunicare sunt sisteme deschise, adică interacționează cu mediul social și fizic în care funcționează; procesul comunicării are o structură ierarhică, adică presupune relații între subsisteme și suprasisteme; sistemele sunt homeostatice, adică tind
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
capacitatea de a păstra în memoria semantică informația și de a o procesa, capacitatea de a procesa conținutul emoțional al mesajului asociindu-l cu interpretarea informației, capacitatea de a procesa informația prin integrarea ei în anumite scheme cognitive și scripturi comportamentale. Ascultarea activă presupune înțelegerea și interpretarea adecvată a mesajului pentru a oferi interlocutorului un feedback real, constructiv. În acest proces sunt implicate deopotrivă obiectivitatea și empatia. Capacitățile ascultătorului de ascultare activă sunt influențate de aceiași factori ca și capacitățile de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
familiale (dragoste, căsătorie, creșterea copiilor, desfășurarea unor activități casnice etc.), sociale (căutarea prieteniei unor persoane, cooperare, competiție, obținerea respectului celorlalți, afiliere la anumite grupuri etc.). Aceste scopuri generale își subordonează scopuri particulare, a căror diversitate poate fi redusă la scripturi comportamentale și comunicaționale, adică la comportamente stereotipe într-o situație dată. Planificarea comportamentelor verbale și adoptarea strategiilor de comunicare asigură atingerea scopului. Prin învățare și experiențe sociale diverse, individul învață să recurgă la acele comportamente comunicative care îi asigură atingerea scopului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu identitate de gen nediferențiată (masculinitate slabă, feminitate slabă). 8. Stereotipurile culturale Elaborarea stereotipurilor este un proces cognitiv de categorizare socială având funcția de a simplifica și sistematiza stimulii primiți de individ cu scopul de a facilita adaptarea cognitivă și comportamentală într-o situație de comunicare nouă. Indivizii filtrează în permanență stimulii primiți din mediu prin prisma propriei culturi. Când realitatea percepută pare să iasă din tiparele de gândire deja existente, oamenii recurg la stereotipuri: „scurtături în percepție” prin care indivizii
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
verbal ale unor indivizi proveniți din anumite zone culturale, iar pe de altă parte ilustrează configurații distincte ale interacțiunii în funcție de stilurile comunicative ale interactanților din grup. În situațiile de comunicare interculturală pot apărea bariere de comunicare, neînțelegeri provocate de diferențele comportamentale/perceptuale/de semnificare existente între indivizii proveniți din culturi diferite, precum și de activarea stereotipurilor (negative). Neînțelegerile, interpretările greșite, rupturile de comunicare sunt o trăsătură inerentă a comunicării interculturale. În plan interacțional, diferențele dintre membrii unor grupuri etnice se reflectă în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
distanțare psihologică, gradul de anxietate în întâlnirile intergrup, gradul de evitare a incertitudinii, etnocentrismul, prejudecățile și stereotipurile, încrederea, prietenia, cooperarea, calmul, autocontrolul de care individul e capabil să dea dovadă în situații de stres. Capacitățile operaționale privesc complexitatea și flexibilitatea comportamentală a individului, capacitatea lui de adaptare comunicativă, abilitatea de a elaborarea mesaje cu grade diferite de complexitate, abilitatea de a echilibra orientarea spre sine cu orientarea spre interlocutor, abilitățile dobândite în managementul relațiilor interpersonale, capacitatea de implicare interacțională, abilitățile de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
capacitatea de a face predicții corecte, deschidere și interes pentru noutate, capacitate de automonitorizare, complexitate cognitivă, abilitatea de a rezolva probleme, sensibilitate interculturală, relaxare socială, sentimente pozitive față de cultura celuilalt, capacitate de empatizare, capacitate de decodare a semnelor nonverbale, flexibilitate comportamentală etc. (vezi Gudykunst, 2003, p. 203). Comunicarea interculturală presupune deci adoptarea unor strategii speciale de interacțiune. Bowe și Fernandez (1996, apud FitzGerald, 2003, p. 172) identifică șase strategii comunicative utile în situații de comunicare interculturală: Colaborarea interlocutorilor, astfel încât fiecare să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
atât mai mare este eficiența lui în gestionarea situațiilor de comunicare interculturală; (12) gradul de motivare a individului de a comunica cu străini influențează gradul de inventivitate în căutarea resurselor comunicative; (13)-(14)-(15) cu cât resursele cognitive, afective și comportamentale ale individului sunt mai mari, cu atât negocierea identității este mai eficientă; (16)-(17)-(18) cu cât resursele comunicative ale individului sunt mai mari, cu atât mai eficienți sunt indivizii în confirmarea identității, în coordonarea cu interactantul, în armonizarea cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mai mică măsură de faptul că sunt români (Eurobarometru, 64.2, www.europa.eu.int). 1. Valorile culturii române Pe baza unor lucrări de referință privind specificul național, a unor comparații implicite cu alte culturi, a unor argumente de tip comportamental și material, voi prezenta în acest capitol ceea ce cred a fi valorile specifice culturii române. Luând ca voci de autoritate sociologi, psihologi, esteticieni, folcloriști de marcă ai culturii române, îmi voi limita rolul la a face sinteza personală a unor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acest punct de vedere, în circulația rutieră se face distincție între: deviant că o stare de rău și opusul - normal - stare de bine. Trebuie subliniat faptul că între aceste extreme există o zonă de trecere în care pot apărea elemente comportamentale de tip aberant, fără a putea vorbi de un comportament deviant propriuzis, dar care pot evolua în ambele sensuri. Privit dintr-o altă perspectivă, normalul apare că o normă statistică, iar aberantul, cunoscut și sub denumirea de comportament deviant, apare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
de informații semnificative cu privire la comportamentul manifestat din timpul conducerii unui autovehicul. În acest sens a fost adaptat și dezvoltat chestionarul: COMPORTAMENTUL LA VOLAN (CLVĂ, după modelul lui Reason (1990Ă. Chestionarul vizează două elemente distincte, dar aflate în interacțiune: (1Ă manifestări comportamentale deviante (scăpări neintenționate, erori și infracțiuniă și (2Ă gradul de risc pe care acestea îl comportă. Nivelul riscului a fost clasificat în trei categorii: fără risc, posibil risc și categoric risc pentru sine și ceilalți participanți la trafic. Chestionarul conține
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
2Ă gradul de risc pe care acestea îl comportă. Nivelul riscului a fost clasificat în trei categorii: fără risc, posibil risc și categoric risc pentru sine și ceilalți participanți la trafic. Chestionarul conține un numar de 64 de itemi, descrieri comportamentale concise ce sunt întâlnite în timpul conducerii auto. Iată și câteva exemple: „Neobservarea unui pieton ce traversează drumul în timpul virării într-o intersecție”; Să faci o cursă de urmărire a unui conducător auto ce te-a jignit în urma unui incident”; S-
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]