6,024 matches
-
pe coperta editoriatei: LITO RAMURI, Craiova, dându-le posibilitatea reapariției regulate a reviste „care bravează ipocriziile democrației, care este dușmană neîmpăcată a omului politic, sinteză de ignoranță și incorectitudine”, Ramuri înlesnindu-i „o nouă luptă pe care o începe”... „Începem” concluziona preambulul: „Semănăm uri ca să culegem bucuria adevărului spus fără nici o reticiență.” Așa că, de la 20 octombrie 1923, cu subtitlul schimbat în”revistă politicosocială”, Hiena, cu reședința în București, strada Izvor nr.44, Administrația la Ramuri, Craiova, strada Bibescu Vodă nr.6
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
socială și va acționa în consecință. Deci se va angaja deliberat, conștient, în slujba clasei mai înaintate și va opune literaturii fățarnic libere, în realitate legată de burghezie, o literatură într-adevăr liberă, legată în mod deschis de proletariat". Putem concluziona că dacă artistul este "legat în mod deschis de proletariat" va avea asigurată în opinia leninist-crohmălniceană "o reală libertate de creație". În articolul său, Lenin stabilește: "Partidului îi revine conducerea activității literare în mod efectiv, concret, nu declarativ, abstract, onorific
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lipsa de intenție rea, ca și mine la "Pasărea furtunii", a căzut într-o concepție a artei". Și pentru a fi cît mai pe linie, în contextul în care unul din marile pericole ce pîndeau literatura era formalismul, tovarășul Dumitriu concluzionează: "măsura în care imaginea artistică e supraîncărcată, va-să-zică lipsa de contopire, independența formei față de conținut, asta e o manifestare de formalism". Tot despre Satul fără dragoste, Ion Vitner se plînge că "nu înțelege o serie de cuvinte, lucru inadmisibil". Paul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cea mai monstruoasă dintre minciuni. Nu există decît un caz în care renașterea s-a produs: Germania după război. Nemții au devenit conștienți de greșeala lor națională. Și asta deoarece crimele lor au fost condamnate de întreaga omenire". Monica Lovinescu concluzionează: Absurditatea e totală, comunismul dispare, dar cei care l-au servit păstrează mai departe puterea". Cartea Doinei Jela despre procesul de la Canal, Cazul Nichita Dumitru. Încercare de reconstituire a unui proces comunist (29 august-1 septembrie 1952), este o analiză și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
devenit președinte, iar președintele s-a făcut bufetier!". În libertate, după căderea dictaturii, nu se mai arată interesat să plece din țară, om așezat, cu familie, mai primise și cele șase hectare de pămînt ce le avea moștenire, așa că va concluziona: democrația trebuie să fie la fel și la Chicago și la Darabani! Gheorghe Dubiț (n. 1923) din Mileanca, dascăl de biserică, este arestat în nov. 1948, acuzat de deținerea unor publicații interzise, pe care, în realitate, nu le văzuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scîrnăvii, de toane, de viclenii. Vede în patima invidiei un rău mai activ decît egoismul, iar în visul egalității zace îndemnul de a ne vrea răul unul altuia cu înverșunare. Iisus nu-i doar bun, blînd, drept, îndurător etc., ci, concluzionează Steinhardt, este înzestrat și cu toate însușirile minunate ale unui gentleman și cavaler: "Mai întîi că stă la ușă și bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Și încrederea e prima calitate a boierului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
castrată. Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm, insistă Pribeagu. Asta-i curată nedreptate ! Dar când să se apropie, doi țigani o abordează pe dom- nișoară și încep să discute afaceri. — E o podăreasă, copii, concluzionează dezamăgit Mamutu’. Stați cuminți. Ah, ce piatră de pe inimă mi-ai luat, râde Pribeagu. Înseamnă că există o șansă să o atingem. În timp ce el și Pribeagu au început să se certe pe faptul că era sau nu o prostituată, că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de fapt, dincolo de cântat, o recitare a lor, puternică. Apăsa pe ultimele cuvinte din versuri sau pe primele, își făcea tot felul de notițe, apoi o lua de la capăt, văzând care sună mai bine. „De nebune dorinți“, aici accentuez, a concluzionat el după câteva ore. „Și pe r-uri, da, da. Sunt multe r-uri, Sachi, nu știu dacă ți-ai dat seama, și e bine. Mă ajută să le dau o nuanță mai impunătoare.“ După nenumărate repetiții, a cerut să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
asta, oricât m-ai ruga sau ai încerca să mă convingi. — Deci nu mă lași să împărtășesc lumea mea de basm cu prietenul meu cel mai bun ? Prieten bun, frate de cruce dacă vrei, dar fiecare cu crucea mă-sii, concluzionează ironic Cristi, care pentru câteva clipe crede că a scăpat de insistențele lui Fernic. Își aprind câte o țigară, schimbă subiectul, se prefac că sunt interesați de vreme mai întâi, de modă, de ultimele melodii în vogă, dar după minute
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mulți au considerat-o o muzică ieftină, ce urma să piară a doua zi, dar iată, a cucerit un deceniu întreg ! Vă asigur deci că nu pentru a obține un câștig rapid și puțină faimă m-am dedicat acestui gen, concluzionează Cristi, după care își aprinde o țigară. Știți de ce am ales tangoul și am decis să-l personalizez atât de mult și să-l schimb și să-l adaptez, ajungând astăzi ceea ce sunt ? Pentru că m-am îndrăgostit de el din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poate întemeia într-un loc oarecare, ci într-o zonă intens locuită, destul de puternică economic și, eventual, la intersecția unor drumuri comerciale, într-un punct strategic, din care domnul să aibă perspectivă și anumite facilități de comunicare, atunci se poate concluziona că Hușii, ca târg, existau cel puțin de câteva decenii înainte ca Ștefan să-și întemeieze aici reședință. Ioan. Bogdan remarca faptul că satul Ulmi și jumătate din Huseani se află „din jos de gura Sărății, și cu Sărata, care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o cercetare, din care rezultă că „În capitalie (Iași, n.a.) s-au descoperit un însămnat complot de răi cugetători cu scopos de a porni spre tulburarea liniștii obștești”. Majoritatea complotiștilor erau străini (bulgari, sârbi sau greci). Istoricul Gh. Platon a concluzionat că, prin intermediul căpitanului Cernat, complotiștii din Iași au stabilit legături cu mediul bulgar din Huși. Autoritățile au procedat la arestarea persoanelor menționate în scrisorile căpitanului Cernat: Cănciu Petrovici, starostele negustorilor din Huși, Ilie Bâzâitu, proprietarul cafenelei și negustorul Țole Dobre
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
supuneau la torturi de tot felul, cât se poate de nemiloase și mai neomenești" (p. 264). Așa cum avea să raporteze Amiralul suveranilor, băștinașii au fost supuși și obligați să plătească, din 1496, "tribut pen-tru pământul ce-l stăpâneau", Las Casas concluzionând că " Datorită măcelurilor din timpul luptelor, a foamei, a bolilor, lipsurilor și opresiunii ce au avut de suferit apoi indienii, din cauza sărăciei și îndeosebi a durerii, mâhnirii și tristeții, soarta locuitorilor acestei insule, din întreaga populație care existase în 1494
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
2003 cu cele ale fiului Hernando deshumate la Sevilla. De reținut în acest "carusel științific" faptul că, la 29 iunie 2004, cercetătorul Nito Verdera avea să descopere, la Universitatea Yale, arhiva Dr. Charles W. Goff referitoare la Cristofor Columb, documentele concluzionând că atât resturile de la Santo Domingo, cât și cele de la Sevilla sunt ale lui Cristofor Columb, la 1795, la transferul de la Santo Domingo la Havana scheletul Amiralului fiind practic "divizat"! Ca și cum această "divizare în două" nu ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
împătimiți, ci și autori ai unor lucrări dedicate tutunului. Dramaturgul englez Ben Johnson preciza, la 1598, în comedia " Fiecare cu hazul lui", că în "Indii", împreună cu un grup de prieteni, "nu am probat gustul nici unui aliment... cu excepția fumului acelei plante", concluzionând că "tutunul este planta cea mai prețioasă pe care vreodată a produs-o pământul pentru folosul omului". "Colegul" spaniol, Lope de Vega, lăuda tu-tunul, lordul Byron îi dedică un poem, George Sand afirma că "țigara adoarme durerea și populează singurătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
praștia a unui puști pus pe spart geamul vecinilor). După întrevederea de la Washington din aprilie 1959 cu Fidel, vicepreședintele Richard Nixon ("medalie de argint" după Reagan, cu 184 de "încercări") într-un memorandum transmis Departamentului de Stat, Pentagonului și CIA concluziona că " Fidel Castro este un om care trebuie ucis"! Anii 1959-1962, de la victoria Revoluției la criza rachetelor, au fost ca atare foarte febrili în pregătirea de acțiuni împotriva Cubei și implicit a lui Fidel Castro. La 11 decembrie 1959, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
să pictez și eu așa. Stupoare, am primit din partea fraților o replică negativă atât de dură că am rămas mut. Atunci am înțeles că nu tot ce zboară se și consumă în artă, iar naivii nu erau artiști. Astfel am concluzionat ce minime cunoștințe de cultură generală aveau și cât de mare era invidia lor față de realizările celorlalți artiști. Desigur nu mi-a picat bine, m-am simțit ca o pasăre căreia i-au fost rupte aripile înainte de a încerca să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu” sunt considerate: operă unică în concepția și structura literaturii noastre, o împlinire magistrală care îl apropie de opera lui Dante „Vita nuova” și de unele „Rime” ale lui Michelangelo. Concluzionând, sunt folosite inspirat spusele lui Mircea Tomuș care reliefează corect universalitatea temei din sonete și felul magistral în care este tratată: „În aceste sonete suferă și iubește nu numai contemporanul nostru, dar mai ales Omul, omul din totdeauna și de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
găsit la arhiva judecătoriei - testamentul a dispărut. Se pune întrebarea firească: nu cumva și semnătură de pe testament a fost în fals? Și știind că și de la o altă judecătorie a dispărut de mult dosarul procesului I.D. Suciu/A. Nastase, putem concluziona cine a fost autorul sustragerilor în scopul de a dispărea orice urmă! Perfidul Adrian Adrian N~stase, de 14 ani, este înalt demnitar neocomunist al PSD-ului actual; în același timp, a făcut tot ce i-a fost cu putință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
forza, calitatea care i-a făcut pe români puternici, stă în crearea partenerilor (nu supușilor), în armată de cetățeni și în găsirea modurilor de canalizare a energiilor conflictelor de clasă dintre câțiva ambițioși și popolo în expansiune externă. Pentru a concluziona, în viziunea lui Machiavelli constituia o greșeală pentru o republică să-și supună vecinii și să devină un stat teritorial limitat. Examinarea noastră a ideilor lui Machiavelli asupra imperiului, tratamentului aplicat teritoriilor supuse și problemei discordiei civile, departe de a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
explica de ce cele două scrisori ale lui Machiavelli, ale căror texte par a fi scrise la Sant'Andrea (la 29 aprilie și 10 decembrie), apar ca fiind expediate de la Florența, după modul în care sunt semnate 96. Pare corect să concluzionam că aceste scrisori au fost scrise la Șanț' Andrea dar au fost duse la Florența pentru a putea fi expediate. În acest mod putem să înțelegem mai bine de ce din cele douăsprezece scrisori machiaveliane, datate între 13 martie și 10
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fizica, decât de timp și cronologie. Afirmația că lumea este eternă a fost, de obicei, legată de Aristotel și școala peripatetica (Sorabji, 1983, pp. 193-318 ). Daniel Graham (Aristotel, 1999, 166) în comentariul său la Cartea 8 a Physics Book VIII, concluzionează: "Aristotel are o neîncredere profundă în infinit. El va permite unei linii să fie potențial divizibila ad infinitum, dar nu să fie chiar astfel divizată. El respinge un univers extins la infinit, un corp infinit de mare și un spațiu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scris inițial că Orosius a fost "nedemn de numele de istoric", deși un proiect de mai tarziu l-a numit "demn de Biserică Catolică"15. Iustus Lipsius a declarat că Orosius a scris "lucruri rușinoase pentru istoria legitimă". Scaliger a concluzionat că Orosius nu a cunoscut nici un grec, iar Isaac Casaubon i-a deplâns "ignoranța uimitoare a faptelor române, cu care chiar și Baronius este de acord"16. Este interesant să luăm în considerare declinul lui Orosius în lumina condamnării sale
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
posteritatea eminesciană e vie, expansivă" și tocmai aceste controverse "îi asigură o longevitate străină de supraviețuirea muzeală, cu iz funerar". Trecând în revistă tentative oarecum similare de discreditare a poetului, din trecut (Grama, Aron Densusianu ș.a.) se vede îndreptățit a concluziona (paradoxal) că Eminescu "trebuie apărat de români", sens în care evocă și el cele trei momente în exegeza eminesciană, pe care le teoretizează unii și alții Maiorescu/Gherea, Perpessicius/Călinescu și "explozia dilematicilor". Discursul devine aici acid-polemic la adresa acestor "zgomotoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
într-un studiu precedent. Comentariul său este acum de orientare stilistică și pune accent pe modul de constituire a monologului dramatic, subliniind faptul că "prospețimea și ineditul monologului" rezultă din "combinarea rafinată a registrelor imaginarului, afectivității și cugetării". Pentru a concluziona că "monologul romantic eminescian este dramatic, iar ființa care-l exprimă are conștiința celorlalte instanțe enunțătoare" și îl găsim "în primul rând în poezia cosmică și mitologică, dar și în poezia iubirii". În fine, în capitolul Imaginar și fantascientate, exegetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]