3,537 matches
-
vreme, să se „despartă” el Însuși de neamul atins nu doar de premoniții catastrofice, ci de Catastrofa Însăși! Nu puține note stranii, aflasem, aveau să-și afle loc și În volumele următoare. În volumul patru, de pildă, Florin Mugur era contemplat În „rolul convenabil de jidov rătăcitor”. Cât de convenabil?, mă simțeam Îndreptățit să Întreb. În aceeași tonalitate, compozitorul Maiorovici apare „pe postul unui mic bufon evreu de casă”, iar Claudio Magris, incapabil, ca atâția occidentali, „a Înțelege ceva din realitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
România, prin textele și celebritatea sa... Am vorbit despre una-alta, fără să atingem subiecte delicate, cum nu făcusem nici la Maastricht. Nu aveam de ce forța dialogul, nu eram prieteni, să ne destăinuim sau să ne criticăm după pofta inimii. Contemplam, din nou, prudența și cumpătarea lui Sorescu, luciditatea cu care evalua specificul locului din care venea și dificultățile existenței scriitorului oriunde și oricând. Părea instruit de timpuriu de Marea Bestie, cum numea Simone Weil societatea, să-și păzească liniștea pentru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Gulag, lagăre, execuții (la fel cum „partea adversă” cunoștea Holocaustul). În plus, avea zilnic În față realitatea cotidianului socialist, marasmul care sufoca tot mai largi părți ale populației, mizeria, frica, demagogia. Să-l fi Îndârjit tocmai farsa pe care o contempla și o trăia zilnic? Ca un bun soldat al Cauzei, sperase, ca și prietenii săi, În perioada de „cucerire și consolidare” a Puterii, că va veni momentul când Își va pune calitățile, nu defectele, În slujba visului mult visat. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
părea de-a dreptul ubuescă. Dialogam cu un fost ilegalist, actual pensionar și infirm, marginalizat, izolat, fără nici o putere politică, devenit unul dintre scriitorii „stiliști” de prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen cosmic, adică uman, adică ireductibil. * Scriitor important și inconfundabil, Paul Georgescu rămâne, cum rămân scriitorii importanți și inconfundabili, indiferent de obsesiile și opțiunile lor politice. Acestea merită Însă scrutate, nu doar pentru a Înțelege complexitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pagini, nu ar fi vorba de o evocare doar intuitivă, ci printr-o simultană și mereu lucidă conștiință critică... „Vizuina” acestui exil luminează dur necicatrizata inimă bolnavă a unui artist În cuirasă, un pacient scriitor, cercetându-se pe sine și contemplând lumea prin raportarea la „centaurii” cu care, În sanatoriul comun și dincolo de el, se simte solidar. Această enclavă a existenței sfâșiate concentrează drama destinului uman Însuși, iar solidara pulsație a durerii reverberează asupra omenescului În totalitatea sa. S. Iosifescu a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am oprit În fața multor tablouri de la Dahlem, am Întârziat Îndelung În sala Rembrandt. Venisem să mă reîntâlnesc cu Piero di Cosimo, să pot gândi, din nou, imaginea Simonettei Vespuci. Nu prea Îmi mai place romanul, prea complicat, În care am contemplat-o. Filiația, refuzul și aspirația filiației, În artă și În viață, În Revoluție și sub tiranie, În genialitate și În mediocritate? Eroina seamănă cu Simonetta, anchetatorul care o distruge seamănă, nu Întâmplător, cu un iepure. Iar autorul Își caută un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
artă și În viață, În Revoluție și sub tiranie, În genialitate și În mediocritate? Eroina seamănă cu Simonetta, anchetatorul care o distruge seamănă, nu Întâmplător, cu un iepure. Iar autorul Își caută un predecesor În bătrânul pictor Piero di Cosimo. Contemplu, Îndelung, la Dahlem, tabloul pe care Cosimo Îl intitulase Venus, Marte și Amor adormit. Seara, recitesc pasajul cu vizita eroinei În sala de muzeu unde este expus acest tablou. „Poate n-ar privi tabloul. Ar Închide doar ochii, să revadă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care nu Încetează să rămână chestionabilă, chiar când gongul bate, decisiv, startul: „părea că trebuie să se desprindă, să se cufunde din nou În noianul de gânduri pe tărâmul neîmplinitelor posibilități, pe tărâmul nimănui”. Așteptând aventura străinei pe care o contemplă În sine Însăși, fugara nu uitase, s-ar zice, „minunata, primejdioasa intensificare a sentimentului care Însoțea minciuna și infidelitatea În iubire”. Nu mai rămâne, În cele din urmă, decât o ultimă fracțiune până la ambigua eliberare. Lunecarea, adică, „Într-un teritoriu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
locul unde sărbătoream, chiar În 1987, prima mea carte publicată În Vest, primul domiciliu lingvistic străin acordat textelor mele. Zidul Îl simțisem, ani de zile, În mine Însumi și În jurul meu Încă În România Clovnului Tiran. Dar În 1987, Îl contemplam de aproape. Santinele și posturi de pază contra blasfemiei, pe partea cealaltă, amuzante graffiti de carnaval pe partea asta. Într-una dintre frecventele plimbări nocturne În jurul conturului chinezesc, am fost surprins de cuvintele vecinului meu de apartament din blocul DAAD
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
propria solitudine și marginalizare, copleșiți de dilemele sociale prea complicate, devin pradă artificiilor extreme, ca stimulente „vitalizatoare”... doar că În Împrejurările istorice ale contemporaneității noastre consecințele au fost mai ample și mai teribile ca oricând. Prăbușirea Zidului de la Berlin am contemplat-o, exaltat, departe de Europa. Fireasca oboseală care ar fi trebuit să marcheze memoria oricărui european dispus să recapituleze, În acel moment, tragediile veacului În curs de expiere, inevitabilul scepticism față de cel pe cale să se nască, ar fi fost nepotrivite
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al computerizării și globalizării postmoderne, cu marile sale potențialități și primejdii, pare una dintre cele mai neașteptate și mai binevenite ironii ale sfârșitului de veac XX. Este și acesta un motiv deloc neglijabil, adăugat celor strict biografice, pentru care am contemplat cu special interes locul și oamenii spre care trimit acum aceste pagini. (Text apărut, ca postfață, la ediția germană a volumului Despre clovni, Hanser Verlag, München, 1998, și În Apostrof, nr. 3/1998) Dr. Aschenbach și mama meatc "Dr. Aschenbach
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era imposibil de imaginat zumzetul convorbirilor amicale ale turiștilor de altădată, pe veranda acestor bizare cabane, glumele, bârfele, flirtul, parada modei estivale, veselia copiilor În jurul castelelor baroce de nisip, vânzătorii pitorești de scoici și fructe și dulciuri pe care Îi contemplase Aschenbach. Eram deja mai În vârstă decât eroul lui Thomas Mann, nu atinsesem celebritatea sa, nici titlul de „von”... Complicitatea noastră melancolică, trăită Încă la vârsta juneții, apoi În anii maturității și cu atât mai mult În senectutea pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atunci când visa, În ultimii ani de viață, să se stabilească În Țara Sfântă. „Sunt aici, la Întreprinderea de Asigurări Generale, și totuși sper să mă aflu, cândva, În vreo țară Îndepărtată, la fereastra unui birou al plantației de zahăr sau contemplând cimitire islamice.” Pentru Kafka, salvarea prin autodistrugere păruse, dintotdeauna, de un burlesc extrem de atrăgător. „Ceea ce numesc nebunie este ideea că Tibetul ar fi departe de Viena” - astfel de formulări Îi poartă amprenta. „Citesc o carte despre Tibet; la o descriere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
stat, apoi, de vorbă cu doamna Rolle. „Îl cunosc pe compatriotul dumneavoastră, Emil Cioran. L-am fotografiat și pe el”, a lansat ea, voioasă, convorbirea. „Am reușit niște fotografii foarte bune cu el. Catastrofal de bune.” Catastrofal?? Da: Cioran le contemplase, Încântat, și le rupsese, apoi, pe toate. „Așa nu se poate! Cioran zâmbind? Nimeni nu trebuie să-l vadă pe Cioran zâmbind”, decretase, amabil și decis, malițiosul care se vroia contemplat doar pe „culmile disperării”, În perpetua insomnie a lucidității
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
realului... am revăzut, prompt, imaginea lui Ionesco, În 1979, când Îl Întâlnisem. Nu era alta decât cea evocată, cu mai mult de jumătate de secol Înainte, de Mihail Sebastian, prietenul său și prietenul prietenilor al căror delir de rinocerizare Îl contemplaseră Împreună, În Bucureștiul anilor ’30-’40. „Nu mă pot obișnui cu viața”... părea să spună și În 1979, ca și În 1941, cel care Încă mai puțin se putea obișnui cu moartea. Ascultând, la București, În parcul Cișmigiu, la 3
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
biblioteca, lacul din jur, florile, motanul, vorbindu-mi despre cursul său la Universitatea din Boston („Ambițiosul secolului XIX”, văzut prin Balzac, Stendhal, Dostoievski), Îmbrățișându-ne, la sfârșit, ca „our new friends”. Delicata contrapondere a unui clasicism intelectual orgolios, detașat. Am contemplat, de asemeni, comportarea În preajma femeilor a cuceritorului faimos, cândva, pentru aventurile amoroase și numeroasele căsătorii-divorțuri. Redevenea cavalerul ușor arhaic, juvenila directitate americană potența curtenitoarea afabilitate, farmecul, ticul seducției, acum supravegheată, Încetinită. L-am urmărit și În tensionatele momente dinaintea apariției
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
berlineză este aici, să știi! Cine vede acest cimitir, fie el filosemit, antisemit, oricine-ar fi, Înțelege că Berlinul nu ar fi devenit ce a fost fără acești evrei.” * „Conspiratorul” care intermediase, deloc conspirativ, tranziția mea literară În Occident a contemplat cu afecțiune, În anii următori, stagiul meu ca bursier DAAD, apoi saltul transatlantic, pentru care eram Încă mai puțin pregătit decât fusesem pentru saltul peste Zidul Plângerilor dintre Estul și Vestul Europei. În primăvara lui 1989, Înainte, deci, de răvășirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cvasicreștină, deloc deosebită de cotidianul familiilor maghiare, băiețelul descoperă ciudățenia condiției sale, În care nu se poate recunoaște, abia Într-o vizită la rudele sale din provincie. Pentru un observator infantil, venit din „metropolă”, ritualurile religioase tradiționale, pe care le contemplă pentru prima dată, par doar bizare și plicticoase. Realitatea se revelează dramatic abia În dimineața când, din Întâmplare, deschide ușa de la baie și confruntă, Îngrozit, o arătare apocaliptică: femeia rasă În cap, Într-un capot roșu, În fața oglinzii. Mătușa sa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
redactorul de editură, fascinat de biografia și opera lui B., privește, de la fereastra locuinței sale, În Budapesta anului 1999, spre acei Obdachlosen (homeless li se spune În engleză, „fără adăpost” sau „vagabonzi”, le-am spune În românește) pe care Îi contemplase adesea În ultima vreme. „Relația forțată care se dezvoltase recent, s-ar putea spune fără știrea și consimțirea sa, cu cei fără adăpost avea cea neliniștitor. El suferea, În fond, ca de o boală.” Un insidios sentiment de nesiguranță Îl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înțelegerea ar fi fost sever limitată. Copilul bătrân B. nu mai poate digera iluziile, oricât de terapeutice, ale normalității. Instruit de timpuriu În „principiul răului”, George Koves, tânărul recunoscător pentru inestimabila Inițiere În cruzimea elementară și „simplă” a universului concentraționar, contemplase Împlinirile răului cu resemnare, fără lamentări sau indignare. Maxima lui Cioran („Sans l’enfer, point d’illusions”) poate fi inversată acum: fără iluzii, nu există infern. La „pokerul” existenței, jucat și În Kaddish, și În Liquidation, Auschwitz rămâne „imbatabil”, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
partea, cu funcția de aperitiv, prin care crocodilul Îl Înhață. Ce vreau să spun? Că cel care Își strigă spaima devine victima propriului apel”. I-ar fi plăcut lui Arghezi Întreaga operă a lui Saul, sunt convins, și ar fi contemplat cu simpatie și „pisicile” lui Saul, cele de care se Îndrăgostise Malraux când Începuse să facă schimb de desene cu pisici desenate de el Însuși, la Paris, cu cele imaginate, peste Ocean, de artistul din New York. Vedeta newyorkeză și mondială
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conviețuire socială în duh și trăire creștină. Ce exemplu mai elocvent de românism putem găsi altul decât în cazul celor doi întemeietori de familie legionară? Să îl privim așadar pe Nicolae Petrașcu după bunul lui simț românesc și să îl contemplăm direct pe traiectoria vieții sale așa după cum a fost, după fapte și rezultate. Comandant legionar și fost secretar general al Mișcării Legionare după Biruința Legionară de la 6 septembrie 1940, el a încetat din viață la Sibiu în 29 Octombrie 1968
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să descopere, să vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat, mai mult decât curiozitate: nostalgie”. (Ionel Teodoreanu ) ,,... norii sunt carnația cerului...A citi Biblia este ca a contempla norii care alunecă încet, peste chipul lui Dumnezeu.” ( Andrei Pleșu ) ,,Fiecare minut, fiecare clipă de viață, trebuie să fie spre fericirea omului”. ( F. M. Dostoievski ) ,,Bogăția mea cea mai de preț este tăcerea deplină, în care adun și cresc și păstrez
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
alți copii”. (Ionel Teodoreanu ) ,, Fără de știre, sufletul i se umpluse de toamnă, presimțind cât e de plină de semne de întrebare viața, simțindu-se ca o frunză în fața viitorului.” ( Ionel Teodoreanu ) ,,Arta este concentrare a vieții”. ( Balzac) ,,Cel ce poate contempla frumusețea lumii și împărtăși durerea altuia, se află în contact direct cu lucrurile divine și s-a apropiat de taina lui Dumnezeu”. (Oscar Wilde) ,,Cine nea dat ochi pentru a vedea stelele și nu ne-a dat și mâini pentru
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
această luciditate se încarcă mereu cu un fior nebănuit. Obiectualitatea relevă un spațiu domestic, candoare, intimitate, comuniune plăcută cu natura. Nu e ușor de ales între atâtea imagini familiare, cu care ne-a obișnuit expozantul în ultimii ani, un peisajsinteză, contemplat cu o ochire rapidă a succesiunii cadrelor. Deși pretențioasă, tehnica acuarelei l-a atras la fel de mult ca și uleiurile, în încercările sale de transfigurare a naturii. Un posibil interpret va insista, peste ani, asupra notei romantice a peisajului particular, reprezentat
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]