5,945 matches
-
ar fi bine să fie, nu, dragă tată, nu, Cipriano Algor, când voi pleca vei merge cu mine, chiar dacă va trebui să te târăsc cu forța, nu mă îndoiesc că un bărbat e în stare să trăiască singur, dar sunt convinsă că va începe să moară din clipa când va închide în urmă ușa casei lui. De parcă ar fi fost smucit brusc de un braț, ori și-ar fi dat seama că e vorba despre el, Cipriano Algor deschise ochii deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bine încât să vrea să trăiască împreună, vom avea o problemă greu sau chiar imposibil de rezolvat, una e să mergi la Centru cu fiica și ginerele, altul să-ți iei și nevasta, în loc de o familie ar fi două, sunt convinsă că nu ne-ar accepta, Marçal mi-a spus că apartamentele sunt mici, așadar ar trebui să rămână aici, și din ce ar trăi, doi oameni care de abia se cunosc, cât timp va dura înțelegerea, mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
împotriva iresponsabilei mulțumiri pe care o arătau stăpânii lui, de vreme ce orice persoană pricepută în aceste materii și în stare să aprecieze obiectiv cele întâmplate aici va spune că învingătorul întrecerii n-a fost Marta, stăpâna, oricât ar fi ea de convinsă, ci câinele, deși va trebui să recunoaștem și că vor zice exact contrariul persoanele care nu știu să judece decât după aparențe. Să se laude așadar fiecare cu victoria pe care presupune c-a obținut-o, chiar și asirienii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
liberă de când se mutaseră în Centru, să meargă să aducă din casa olăriei câteva lucruri de care, spunea ea, avea mare nevoie, Într-o mutare normală, iei tot ce ai, dar nu ăsta a fost cazul nostru, de altfel, sunt convinsă că va trebui să mai mergem acolo, și, în fond, chiar e plăcut, putem să dormim în patul nostru și să ne întoarcem a doua zi de dimineață, cum făceai tu înainte. Marçal răspunse că nu i se părea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
orice îi spuneam. Ba chiar închidea ferăstruica gheretei ca să nu ne deranjeze nimeni. Îi îndrugam verzi și uscate și, uneori, râzând, îi puneam palma peste gură: „Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei”. (Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz, le fierbea sau le mânca crude.) El zâmbea jenat și închidea gura, dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mințit. Însă nu e nici o grabă. Veselia ei, puțin forțată, m-a făcut să bănuiesc că venise în legătură cu Laura. Și, într-adevăr, întrebarea veni: — Ce relații ai cu Laura, domnule sculptor? Mă privea în ochi. Parcă n-o interesa răspunsul, convinsă că voi minți, și urmărea să surprindă singură adevărul. — Nu înțeleg. Râse. — Ei, nu-nțelegi. Chiar așa, doamnă. Și, apoi, ce vă interesează relațiile mele? Dacă nu mă înșel, aici nu e mânăstire. Așteptam. Mă aflam, cum se zice, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lor? Ea îi speria, lăsându-i la cheremul întâmplării, al tuturor amenințărilor. Unii umblau cu ochii umeziți, izbucnind din senin în accese de tuse care erau, bănuiesc, hohote stăpânite, alții păreau înfricoșați. Se uitau cu teamă spre baltă, spre cătun, convinși că pescarii, ținuți până atunci la respect de fantoma invizibilă a Bătrânului, puteau veni acum să ocupe azilul, să-i alunge de-acolo sau să-i arunce pe toți în mlaștină. Confirmând parcă aceste temeri, bufnița începu să-și lanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stat niciodată așa de mult cu copilul ca atunci. Dar Între mine și Lia a rămas ceva nerostit. Pe de o parte, Lia mă pusese cu spatele la zid și-i displăcea faptul că m-a umilit, pe de alta nu era convinsă că m-a convins. De fapt, eu simțeam nostalgia Planului, nu voiam să-l arunc, conviețuisem prea mult cu el. Acum câteva dimineți m-am sculat devreme, ca să iau singurul tren spre Milano. Iar la Milano aveam să primesc telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe toți ceilalți, a fost să i-l cunoască. Și cu cât Belbo refuza să li-l dezvăluie, cu atât Ei considerau că secretul e mai mare, și cu cât el jura că nu-l posedă, cu atât erau mai convinși că l-ar poseda și că e un secret veritabil pentru că, dacă ar fi fost fals, l-ar fi dezvăluit. Timp de secole, căutarea acestui secret fusese liantul care Îi ținuse la un loc, fie chiar cu excomunicări, lupte intestine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că martorii inocenți ai Întîlnirilor noastre au fost victimele acestei... atenții... a universului? Wakefield Îl invoca pe Dumnezeu doar arareori, dar de data asta i se păruse potrivit. — Asta nu pot s-o explic, Wakefield, zise Zelda nerăbdătoare, dar sînt convinsă că, În ceea ce te privește, singurul mod de a te face mai atent și mai concentrat este să fii ținut Într-un spațiu restrîns, cu un cîmp vizual Îngust, unde nu te poți mișca prea mult și ai doar posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Învățăcel. — E sociologie, psihologie, poate, colorată de considerente artistice, se pronunțară profesorii. Fiind niște oameni de treabă, au Încercat să-l convingă pe Wakefield să-și schimbe specialitatea. Au purtat cu el o lungă conversație, după care Wakefield, pe jumătate convins, a lăsat să se Înțeleagă că are În vedere să se specializeze În „psihotectură“, care este știința efectelor structurilor asupra locuitorilor lor, o noțiune pe care o inventase special pentru acea ocazie. Profesorii i-au spus că așa ceva nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tot? Prostie? Wakefield e de-a dreptul uluit de elocvența lui Jackie și de adevărul pe care l-a dezvăluit. Susan nu spune nimic și Wakefield Își dă seama că nici nu poate. E prea multă informație de digerat. — SÎnt convinsă că Telescu a fost ucis prostește de niște oameni foarte proști, continuă Jackie. Tipii ăștia credeau că fabulele pe care le-a publicat În reviste literare obscure erau descrieri codate ale conspirațiilor lor. — Iar noi ne simțim minunat sub turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu cercelul din nas sclipind în lumină, atât de scurtă încât să ți se vadă chiloții când te apleci. Chelnerițele de la noul bar de vinuri trebuie să poarte așa ceva ca uniformă și bărbații stau la cozi de un kilometru. Sunt convinsă, se cutremură Fran, dar nu crezi că asta ar fi puțin cam bătător la ochi la prima întâlnire? — Sigur că nu. Zilele când femeile trebuiau să fie sfioase și rezervate au apus de mult. Trebuie să pui totul la bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
conștientă de prezența lui fizică, de modul în care umplea o încăpere. Își închipuia că obținea întotdeauna ceea ce voia de la reporterii lui. Din câte auzise, avea talentul să-i facă să asiste la o întâlnire a consiliului parohial după alta convinși că, asemenea lui Clark Kent, avea să vină și momentul lor de glorie. După ce plecă, se întrebă pentru o fracțiune de secundă cum ar arăta copilul lui. Apoi ridică receptorul și dădu un telefon. Norman Jones, avocatul familiei Tyler, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mângâie pe păr și îi spuse că totul avea să fie în regulă, că aveau să găsească soluția optimă. Ascultă în liniște în timp ce Fran și apoi maică-sa povestiră fiecare propria versiune a incidentului din parc. Fran era în continuare convinsă că fata interpretase greșit o simplă confuzie, dar își dădu seama că maică-sii nu-i păsa dacă acțiunea soțului ei fusese premeditată sau nu. După ce Francesca își încheie povestea, Laurence o luă de mână. Fața lui frumoasă avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
păru ceva mai înviorat, dar nu îndeajuns încât să-i poată trimite înapoi la locurile lor, porniți să dea în vileag încă un răufăcător din Woodbury. — Uite ce e, oameni buni, Fair Exchange nu înseamnă doar bile și discuri. Sunt convinsă că într-un an sau doi ne va aduce un profit serios. — Da, dar nu înseamnă jurnalism autentic, așa e? insistă Keith Wilson. Nu obții premiul Pulitzer pentru că faci reclamă la târguri de vechituri și ajuți vreun masochist să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
strictă din cauză că nu aveam tată. N-a fost prea greu să aleg de fapt. — Ieși afară, monstrule. Și du înapoi Pulp Fiction. — Nu-i nevoie. Tipul de la magazinul de casete ni l-a făcut cadou. — De ce? Jack nu părea prea convins, dar Ben era de obicei atât de sincer, încât uneori era greu să trăiești în aceeași casă cu el. — Pentru că nimeni altcineva n-a închiriat-o de cinzeci de ori. El socotește că de banii ăștia puteam s-o cumpăram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trăsăturile frumoase ale lui Laurence. — Francesca, iubito, e foarte greu să fii acceptat într-un asemenea loc în starea în care se află tatăl tău. O mulțime de cămine pur și simplu refuză să-i primească și mama ta e convinsă că nu poate face față situației. La ce te-ai gândit mai exact? Fran nu știa. Asta era problema. — Aș putea încerca să vorbesc cu ea să-l țină acasă cu o persoană care să aibă grijă de el. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dar persoana care-i răspunse nu era Flo. — Am văzut că arde lampa în miez de noapte și m-am întrebat dacă n-ai vrea să mergi să bei ceva. — La ora asta? Jack rânji. — Sunt destule locuri. — Și sunt convinsă că tu le știi pe toate. De fapt, dat fiind că tocmai terminase treaba pe care o amânase de câteva săptămâni, Fran era în vervă. N-ar lua-o în nici un caz somnul. Și, după toate grijile legate de tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dea de gol. Stevie, înghesuită în colțul opus, foarte aproape de bar din fericire, își șterse nasul cu mâneca puloverului și își dori din suflet ca Francesca să fi fost acolo să-l audă. Dar Fran demara în trombă din parcare, convinsă că părerea ei inițială despre Jack Allen, anume că era un fustangiu ambițios și care-și vedea doar propriul interes, era justificată. Încă în sală, Stevie își spuse ferm că nu era decât o nătângă bătrână și sentimentală, care înghițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era „Momentul adevărului“ -ă deși pare o nebunieă cred că aș prefera să fie al lui Jack. — Aveam senzația că îl detești pe individ. Henrietta era uluită, dar n-ar fi fost Henrietta dacă ar fi rămas fără replică. — Ești convinsă că e arogant, încăpățânat și egoistă ca să nu mai spun fustangiu și, ce mai era, iresponsabil. Oh, și mai era ceva cum că ar fi un tată dezastruos. Fran roși. — Este. Dar se pare că îl iubesc chiar și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de floarea-soarelui, arătând ca afurisiții de Bill și Ben. — Ești sigură că floarea-soarelui e o idee atât de inspirată? o întrebă el. — Bineînțeles, dragule. O să fie o nuntă atât de elegantă, încât o să se vorbească despre ea luni întregi. Sunt convinsă că Francescăi îi vor plăcea la nebunie. Între timp, Fran însăși stătea în antreul Camillei, uitându-se la cadourile adunate pe masa de acolo. Unul dintre ele, fără îndoială o sticlă, se distingea de celelalte prin ambalajul ieftin. „Domnului doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Însă se rostogoli de-acolo și trebui să se aplece să-l ridice de jos. Așa că nu observă expresia de pe chipul lui Laurence când vestea îl izbi în plin. Rămăsese încremenit. — Știu că n-o să mă crezi acum, dar sunt convinsă că fac ceea ce trebuie. Își dădu seama că avea să pară ipocrită, dar nu-i veni în minte nici o altă formulă de a spune asta. — Așa nu te rănesc decât o dată, dar dacă ne-am căsători, te-aș răni ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Un alt gardian mi-a spus că dorea postul lui Relu și plănuia să determine mutarea lui. L-am prevenit pe Relu că postul îi era în pericol. „Nu voi uita niciodată, mi-a mulțumit el. M-ai salvat.“ 7 Convins că nu voi ieși niciodată din închisoare sau din celula condamnaților la moarte, m-am hotărât să-mi pun capăt zilelor. Experiența m-a învățat, că o soluție folosită la diagnosticarea diabeticilor este fatală, dacă o înghiți. Cunoscându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ziare, de idei, de informații, relațiile și autoritatea pe cari unii dintre noi le au în centrele unde arta modernă e în plină ascensiune au determinat într-o mare măsură curiozitatea amicilor noștri din străinătate. Mulți dintre ei sînt chiar convinși - ne scriu - că în scurt timp elita intelectuală a metropolei noastre nu numai se va pune la curent cu caracterul secolului în care trăim, mișcare-viteză-forță, ci va intra în rîndurile creatorilor și va îndruma societățile înapoiate din Balcani”. Prezent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]