6,252 matches
-
pierduse mai mult decât banii pe câini în acel joc de noroc la Carchemish. O jucase și o pierduse și pe Ruti și acum venise un negustor care avea s-o ia pe post de sclavă. Laban se închisese în cortul lui și nu voia să iasă și să recunoască ce-i făcuse mamei fiilor săi, dar negustorul era acolo și nu se lăsa. Avea asupra lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție și venise și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spatele îi era semeț, avea aproape toți dinții și privirea îi era limpede. Tatăl meu era un bărbat frumos, îmi dădeam seama. Tatăl meu era demn de mama mea. Descoperirea nu mă făcea însă fericită. Când s-au întors spre corturi, Lea și Iacob au mers umăr la umăr, capul ei aproape îl atingea pe al lui în timp ce-i spunea despre răscumpărarea pe care probabil o avea de plătit și pe care ea avea să o strângă de la celelalte neveste: miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așa cum conta ea pentru mine. Am vrut să plâng, dar mi-am dat seama că sunt prea mare pentru asta. Aveam să fiu eu însămi femeie curând și trebuia să învăț să trăiesc cu inima împărțită. I-am urmat înspre corturi, rumegându-mi nefericirea. Lea a tăcut și și-a luat locul în spatele bărbatului. A adus un urcior plin cu berea cea mai tare ca să-l ajute pe Iacob să înmoaie hotărârea negustorului. Dar omul văzuse că, deși arăta ca vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
infinită a mamei mele. A devenit umbra Leei, îi săruta mâinile și poala rochiei și se ținea mereu aproape de salvatoarea ei. Prezența ei jalnică n-o fericea pe Lea, iar câteodată își pierdea răbdarea și o repezea, „Du-te la cortul tău”, îi spunea, când Ruti i se împleticea printre picioare. Dar apoi îi părea rău, pentru că Ruti se ghemuia ca un câine la cel mai mic cuvânt aspru al mamei. După ce o gonea, se ducea după ea și se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeie, iar și iar. CAPITOLUL DOI În zilele care au urmat salvării lui Ruti, Iacob a început să se gândească serios la plecare. În timpul nopților cu Lea și în cele cu Rahela, le vorbea despre dorința lui de a părăsi corturile lui Laban și de a se întoarce pe pământurile tatălui său. Iacob îi spunea Bilhei că îl muncea gândul plecării și că nu mai dormea bine. S-a întâlnit și cu Zilpa într-o noapte când nici unul, nici altul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să se mai teamă de fratele său, pentru că negustorii veniți din Canaan îi spuseseră că Esau devenise între timp un vajnic proprietar de turme, cu mulți fii și cu o faimă deja împământenită de mare generozitate. În zilele petrecute în cortul roșu, nevestele lui Iacob vorbeau între ele despre planurile și visele bărbatului lor. Ochii Rahelei luceau la gândul mutării înspre sud. Ea era cea mai umblată dintre ele, pentru că asistase la nașteri peste tot, la Carchemish și chiar în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cântecele și rugăciunile ei. O vom lua și pe Gula, numind-o astfel pe zeița vindecării, căreia Rahela însăși îi aducea ofrande. Și exact în acel moment, Rahelei i-a venit ideea și a spus: Vom lua tot terafimul din corturi și-l vom duce cu noi, cu soțul și cu copiii noștri. - N-o să ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o să mai vorbim despre asta. Zilpa și-a șters ochii. Lea și-a dres vocea. Bilha s-a ridicat în picioare. Hotărârea fusese luată. Eu abia răsuflam. Mi-era frică că dacă mă văd acolo, o să mă trimită afară din cort. Stăteam nemișcată, între mâna dreaptă a mamei mele și mâna stângă a Bilhei și mă minunam de ce auzeam. Rahela îi era devotată lui Gula, vindecătoarea. Bilha îi aducea ofrande lui Uttu, țesătoarea. Lea avea o legătură specială cu Ninkasi, făcătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înspre bărbatul ei. Lângă ea, era Rahela. Cele două femei își stabiliseră un fel de reguli de conviețuire în ultimii ani. Nu munceau împreună în găspodărie și nici nu se consultau una pe alta. Nu stăteau una lângă alta în cortul roșu și nici nu își adresau cuvântul direct. Nu se aflau în prezența bărbatului lor în același timp. Și iată că acum stăteau amândouă, acolo și vorbeau ca niște vechi prietene. Eu eram lângă ele, iar ele erau în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adulții atunci când vor să ascundă ceva de copii. Nu le-am zâmbit înapoi. Știam că vorbeau despre plecare. Am pus mâncarea și băutura tatălui meu la picioarele lui și mă pregăteam să le urmez pe Lea și Rahela înapoi la corturile noastre, când tata a început dintr-odată să-mi vorbească. - Dina, a zis el. Cred că îl auzeam spunându-mi pe nume pentru prima dată. - Îți mulțumesc, fetițo. Ai fost mereu o alinare pentru mamele tale. M-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui era unul adevărat. Dar eu nu știam cum ar trebui să-i zâmbesc tatălui meu sau cum să-i răspund, așa că m-am întors și am rupt-o la fugă după mama și Rahela, care deja se îndreptau înspre corturile femeilor. Mi-am strecurat mâna în mâna mamei și am întors capul să-l mai văd o dată pe tata, dar el deja își întorsese fața de la mine. Iacob a început să se târguiască pentru plecare chiar în acea seară. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâna mamei și am întors capul să-l mai văd o dată pe tata, dar el deja își întorsese fața de la mine. Iacob a început să se târguiască pentru plecare chiar în acea seară. La căderea nopții femeile au adormit în corturile lor auzându-i pe bărbați certându-se între ei. Și asta s-a întâmplat multe nopți la rând. Laban de-abia aștepta să-l vadă pe Iacob plecat, împreună cu fetele lui și cu nepoții care nu prea îl respectau, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiii lui mai mari, Ruben și Simon și nu se atingeau de nici o băutură mai tare în afară de o bere de ovăz. În spatele lor stăteau ceilalți doi fii mai tineri, Iuda și Simon. Cei șapte fii și mai tineri stăteau în afara cortului și trăgeau cu urechea. Iosif îmi spunea ce mai reușea să audă, iar eu le spuneam mamelor mele. Dar eu nu-i povesteam lui Iosif ce vorbeau ele între ele cu vocea scăzută. Nu-i povesteam cum făceau provizii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
idolii lui Laban. În fiecare noapte, Laban striga la Iacob și-i spunea că n-are nimic de luat de acolo în afară de zestrea celor două neveste Lea și Rahela, adică mai nimic. Asta ar fi însemnat să rămânem doar cu corturile în care stăteam. Apoi, într-un acces de mare generozitate, Laban i-a mai oferit și douăzeci de oi și douăzeci de capre - câte una pentru fiecare an în care Iacob îl slujise pe Laban, făcându-l mai bogat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cea mai bună. Voia, de asemenea, averea personală a nevestelor lui, adică o cantitate însemnată de pietre de măcinat, fuse, războaie de țesut și vase de apă, bijuterii și bucăți de brânză. Îi aducea aminte în zadar lui Laban că corturile, turmele și servitorii erau acolo doar datorită muncii lui Iacob. Îl amenința că o să-și caute dreptatea la tribunalul din Haran, dar asta îl făcea pe Laban să râdă. El băuse și jucase de nenumărate ori cu bătrânii orașului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fac pur și simplu ce mi se cerea. Ar fi putut fi o perioadă senină, dacă n-ar fi fost Ruti. În săptămâinile în care noi ne pregăteam de plecare, ea își pierduse parcă toată vlaga. Stătea în praf în fața cortului Leei, ca o arătare de pe altă lume și toți erau nevoiți s-o ocolească. Lea a încercat s-o convingă să se ridice, să intre în cort, să mănânce ceva, să se liniștească. Dar Ruti era dincolo de orice liniște. Leei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pregăteam de plecare, ea își pierduse parcă toată vlaga. Stătea în praf în fața cortului Leei, ca o arătare de pe altă lume și toți erau nevoiți s-o ocolească. Lea a încercat s-o convingă să se ridice, să intre în cort, să mănânce ceva, să se liniștească. Dar Ruti era dincolo de orice liniște. Leei îi părea rău de femeia care, deși nu era mai bătrână decât ea, deja își pierduse toți dinții și se târa ca o babă. Dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încercări de a o liniști, mama s-a ridicat și a lăsat-o acolo. În noaptea de dinaintea lunii noi, ultima pe care o mai petreceam pe pământul dintre cele două râuri, nevestele lui Iacob s-au adunat în tăcere în cortul roșu. Cele patru surori s-au așezat, lăsând turtele cu trei colțuri neatinse în coșul din fața lor. Bilha a spus: - Ruti o să moară de-acum. Vorbele ei au plutit în aer, nimeni n-o putea contrazice. - Într-o zi, Laban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au ars o bucată din turta lor lunară în cinstea zeiței, dar n-au cântat și nici n-au dansat, așa cum făceau de obicei. A doua zi, femeile servitorilor li s-au alăturat, pentru că începeau și pentru ele zilele din cortul roșu, dar a fost mai mult ca un priveghi, decât ca o sărbătoare. Nimeni nu le-a mai cerut celor gravide să vorbească despre cum se simt. Nu și-au mai dat părul cu ulei și nici nu și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cerut celor gravide să vorbească despre cum se simt. Nu și-au mai dat părul cu ulei și nici nu și-au mai masat picioarele una alteia. Turtele dulci au rămas neatinse, doar copiii mici care intrau și ieșeau din cortul roșu, în căutarea mamelor care îi alăptau sau îi luau în brațe, s-au mai înfruptat din ele. Dintre femeile servitorilor, doar Zibatu și Uzna aveau să plece cu noi în Canaan. Celelalte rămâneau pe loc, cu bărbații lor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ținuseră picioarele la nașteri una alteia și-și alăptaseră copiii unele de la altele. Râseseră împreună în grădină și cântaseră imnurile pentru luna nouă. Dar vremea trecuse și acum fiecare rămânea doar cu amintirile și cu un gol. Pentru prima dată, cortul roșu era un loc trist, iar eu am rămas afară până când m-a învins somnul. Ruti n-a apărut în cort. A venit dimineața și apoi seara și ea tot n-a apărut. A doua zi, mama m-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
luna nouă. Dar vremea trecuse și acum fiecare rămânea doar cu amintirile și cu un gol. Pentru prima dată, cortul roșu era un loc trist, iar eu am rămas afară până când m-a învins somnul. Ruti n-a apărut în cort. A venit dimineața și apoi seara și ea tot n-a apărut. A doua zi, mama m-a trimis s-o caut. L-am întrebat pe Iosif dacă femeia bunicului meu făcuse pâine în acea dimineață. L-am întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el. Lui Kemuel îi păsa încă și mai puțin, iar pe drumul de întoarcere a fost preocupat să urmărească un iepure sălbatic. „Ha, ha!”, s-a bucurat el, când l-a nimerit în sfârșit cu o săgeată. Când am văzut cortul roșu profilându-se în fața mea, am început iar să plâng și am alergat la mamele mele. Lea mi-a luat capul în mâini și mi-a acoperit fața cu sărutări. Rahela m-a ținut strâns în brațe și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frații mai mari, împreună cu toți servitorii și cu fiii lui Laban s-au dus la pășunile cele mai îndepărtate ca să separe animalele pătate de celelalte, pentru că de-acum primele îi aparțineau lui Iacob. Dintre bărbați, doar Laban a rămas la corturi, ca să numere urcioarele în timp ce erau umplute și ca să se asigure că baloturile de lână pe care urma să le luăm nu erau mai multe decât se stabilise. „E dreptul meu”, mormăia el. Până la urmă, Laban a obosit să le păzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toarne în băutură niște ierburi care să-l adoarmă: - Bea, frate, a zis ea cu glas dulce, în timp ce el dădea pe gât prima cupă, bea, încă una. Într-o oră, Kemuel dormea dus. De câte ori se trezea, Rahela se ducea în cortul lui și se prefăcea că-i răspunde la avansurile lui nerușinate, doar pentru a-i turna o cupă și încă una, astfel înct Kemuel a dormit toată ziua și cea următoare. În timp ce Kemuel sforăia, bărbații s-au întors și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]