3,596 matches
-
ar fi dacă aș fi albină ?” se gândește Claudia stând culcată în iarba înaltă de pe fâneața din spatele grădinii. În jurul ei, sute și sute de albine zboară neobosite din floare în floare, bâzâind vesele. Căldura soarelui și mireasma florilor o învăluie, cufundând-o într-o lume de visare. “ Ar fi minunat”, își continuă gândul fetița.” Toată ziua aș sta printre flori, m-aș legăna pe aripi suave de vânticel și n-aș mai avea de făcut teme de vacanță.Nici bunica nu
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
prinț (se credea descendent de prinți lituani), poetul ascultă din stepă chemările nelămurite ale pretinsei lui stirpe, se simte țar și se afundă în imensitatea stearpă: În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. Zdrobit de inimiciție, el se simte David, regele, în psalmi de o simplitate complexă, comparabili doar marilor poezii eminesciene: Eram puternic împărat: Era o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
visul însuși (Arca închide doar perechi alese). Dan Botta, "corsican prin mamă", pastișează pe Paul Valéry în românește și franțuzește: J'eusse voulu, d'amour portant les pîles chaînes, Me fier mollement à la prore des nues. Constantin Nissipeanu se cufundă suprarealistic în halucinații și absurdități deconcertante, nota sa fundamentală fiind un franciscanism violent, exultant: Sunt frate cu câinele, cu măgarul și cu șarpele. Sunt frate cu toate lighioanele de sub pământ și din aer. Sunt fratele plantelor și al stâncilor. Sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
au dat creației. Există patru tipuri de cosmogonii care i-au interesat pe poeții și teologii Vedelor: a) creația prin fecundarea Apelor originare. Aici, în imnul X din Rig Veda, zeul înfățișat ca „embrion de aur” plutea deasupra apelor. Apoi, „cufundându-se în ele, el fecundează apele care Îl zămislesc pe zeul focului, agni...”; b) creația prin sfârtecarea unui Gigant primordial, Purușa (Omul). acesta era un androgin care zămislea energia creatoare feminină și apoi era născut de ea. Zeii sacrifică acest
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pe lângă fapte, mai lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a biruit moartea și celor din morminte, dăruindu-le viață veșnică. Neamul nostru românesc, prin jertfă și moarte, a creat istorie și va trăi pururi, iar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
urmărit fascinat pornirea unei locomotive. Principiul de mișcare a roților cu un mecanism bielă-manivelă i s-a părut grozav și a imaginat ceva asemănător, dar mult mai simplu: pedala bicicletei. Arhimede a găsit soluția determinării volumului coroanei când s-a cufundat în apa din baie. H. Coandă a descoperit efectul Coandă tot în baie: Komarov a relatat despre geneza uneia dintre invențiile sale:[41]. Newton a asociat atracția dintre corpurile cerești cu căderea mărului din pom spre pământ. De ce miilor de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ca din senin. Spunem atunci cu entuziasm: „Mi-a venit o idee!”, sau exclamăm: „Aha!”. Este etapa de iluminare a procesului de creație. (A se vedea și §3.2 și §3.3) Arhimede a avut revelația teoriei sale despre corpurile cufundate în lichide în timp ce făcea baie. A fost atât de entuziasmat de descoperirea făcută, încât a dat buzna gol pe străzi strigând ”Evrika!”. Matematicianul H. Poincare, naturalistul Ch. Darwin, fizicianul Frank Wilczek au afirmat că au avut destul de frecvent idei venite
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nu va intra în Parinirvăṇa decât după ce va fi întemeiat o comunitate instruită și bine organizată. Totuși, la scurt timp după aceasta, Preafericitul s-a gândit că ar fi lipsit de rost și obositor să vestească descoperirile sale unei lumi cufundate în ignoranță. Aici, cu o imaginație specific orientală, textele vorbesc de intervenția unei divinități, Brahmă Sahampati, care exprimă în cuvinte audibile gândurile ce se nasc în mintea lui Buddha. În legenda buddhistă, zeul e un personaj auxiliar, care sprijină acțiunea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
proclamat, vei da scrisoarea aceluia ce te-ai face să fii ales... Ei! Eu te aleg, eu și cu bărbatul meu; mie să-mi dai scrisoarea... Primești?... Cațavencu: (ca lovit de o idee) Primesc... Zoe: (încet cătră Tipătescu, care stă cufundat în gânduri pe fotoliu) Și înțelegi că atunci, când, luptând cu tine, voi căpăta scrisoarea,... tot,... tot,... Fănică, va fi isprăvit între noi (tare). Suntem deplin înțeleși, domnule Cațavencu... Cațavencu: Da, madam, pe deplin... dar... (îi face semn cătră Tipătescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-vă cu mai multă dăruire asupra durerilor celor de jos. Ia vedeți ce-i prin Gara de Nord, care ar trebui să fie o poartă de intrare demnă de tradiția civilizată a orașului, nu un focar de infecție; colindați seara pe străzile cufundate în beznă ale periferiei și vă veți convinge cât sunteți de luminați. Nu uitați nici de copiii orașului. Parcul pionierilor se îmbujorează doar o dată pe an (de Anul Nou), și atunci atât de artificios și rece, încât te apucă bucuria
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
versiunea engleză The Perfecting of a Love) este istoria unui adulter, titlul nu este decât parțial ironic. În finalul aventurii, când dorința de a se lăsa În voia lucrurilor și a firii („Părea că trebuie să se desprindă, să se cufunde din nou În noianul de gânduri, pe tărâmul neîmplinitelor posibilități, pe tărâmul nimănui”) devenise deja plăcerea ilegitimă obținută de ființa Înstrăinată și regăsită În același timp, memoria iubirii Își revendică drepturile. Drepturi uzurpate, s-ar zice, prin experimentul eretic-erotic, dar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
captiva. „Totul e Întâmplător - din Întâmplare ceva devine real și apoi te agăți de el, asta e tot.” O realitate care nu Încetează să rămână chestionabilă, chiar când gongul bate, decisiv, startul: „părea că trebuie să se desprindă, să se cufunde din nou În noianul de gânduri pe tărâmul neîmplinitelor posibilități, pe tărâmul nimănui”. Așteptând aventura străinei pe care o contemplă În sine Însăși, fugara nu uitase, s-ar zice, „minunata, primejdioasa intensificare a sentimentului care Însoțea minciuna și infidelitatea În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unde pe întuneric, ne-a adus ceva de mâncare și un pahar cu vin. Apoi ne am întins toți trei pe două paturi și am dormit îmbrăcați. De dimineață tare, vine omul la noi și ne zguduie zdravăn, căci eram cufundați într-un somn de plumb și ne spune că peste ziuă nu putem rămâne în casă, căci am fi văzuți de vecini. Trebuie să ne urcăm în pod. Ne-am bucurat, gândindu-ne că în pod vom găsi fân și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
până la sfârșit, vorbind una și alta, am ajuns să ne împrietenim. Era târziu și noi nu ne încumetam să ne despărțim. Maiorul, care asista și el la această întâlnire duioasă, se bucura și el de bucuria noastră. Eram dintr-o dată cufundat în atmosfera caldă a familiei. Mai lipsea de la această întâlnire copilul nostru cel mic. Stând și gândindu-ne la toate câte mi-au ieșit în cale, îmi venea să cred că altul a trăit în mine în anii lungi cât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mărturii îndepărtate, ei l-au raportat imediat superiorilor lor. Astfel, l-au scos pe Voinea din celula 6, cu pătura în cap și l-au condus ca pe o vită de căpăstru într-o cameră mare și întunecoasă. Camera era cufundată într-un semiîntuneric cu o lumină difuză generată de niște beculețe albastre, care se proiectau pe un perete unde se vedeau niște umbre nemișcate, într-o poziție amenințătoare. Totul era perfect regizat pentru înspăimântarea de moarte a victimei. Acele figuri
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în totalitatea lui a sprijinit extraordinar de mult la descoperirea unui mare număr din petele albe din istoria vieții acestui om și prin urmare la conturarea personalității și luptei lui. Studiind zecile de volume ți se dă posibilitatea să te cufunzi și să trăiești în lumea trecutului de atunci și să poți înțelege fenomenele, care frământau societatea românească, în acele momente de schimbări structurale sau poate chiar de geneză a unei noi lumi. Atmosfera de caldă colaborare a întregului personal, care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cineva aici. Trebuia să bați la ușă. Am făcut curat în ultima încăpere. O grămadă de lucruri erau vraiște. Și mai sunt. O priveam în tăcere. Chipul ei îmi amintea de ceva. Asta era cel puțin senzația mea. Parcă se cufundase în adâncul conștiinței mele și făcea să tremure ușor ceea ce se sedimentase acolo. Nu pricepeam nimic. Ce naiba însemnau toate astea? Cuvintele păreau și ele îngropate într-o beznă îndepărtată. După cum vezi, nu prea vine nimeni aici. De fapt, chiar nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
plătit consumația și am ieșit din restaurant. Am intrat în cea mai apropiată bibliotecă și am întrebat-o pe domnișoara cea subțirică și cu păr lung de la secția de împrumut: — Aveți cărți despre cranii de mamifere? — Poftim? tresări ea. Fusese cufundată în lectura unei cărți și o întrerupsesem. — Cărți despre cranii de ma-mi-fe-re, am repetat eu, accentuând fiecare silabă în parte. — Cranii de ma-mi-fe-re? întrebă ea pe un ton care-ți lăsa impresia că era gata să cânte. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici prea plin, dar nici gol de tot. Trebuia să ascult un sunet de trei ori la rând. În funcție de ceea ce auzeam, îl introduceam sau nu în categoria „sfârșitul lumii“. Dar o dată cu asta, trebuia să-mi las și conștiința să se cufunde în haos ca să pot face acolo permutările. Când le terminam și auzeam „sfârșitul lumii“, conștiința se elibera automat de haos și revenea la suprafață. Toate amintirile se ștergeau în clipa aceea. Pentru permutări inverse, n-aveam decât să procedez invers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am găsit nimic în interiorul meu. Nimic care să stea în picioare. Misterul nu s-a limpezit deloc. Poate pentru că eram prea slab. Poate pentru că existența mea plutea pe un teren nesigur. Încerc să-mi alung gândurile întortocheate și să mă cufund în somn. Când m-am trezit, îmi era frig. Se lăsa seara. Umezeala îmi pătrunsese în toate mădularele. Temperatura scăzuse drastic. Tremuram. Mi-am strâns bine paltonul pe mine. Când m-am ridicat și mi-am scuturat iarba de pe haină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vise decât să nu fac nimic. Când citesc nu sunt obligat să și gândesc. M-a privit câteva clipe. Apoi s-a ridicat de la masă și s-a dus la rafturi. Stăteam cu capul rezemat în mâini, cu ochii închiși, cufundat în beznă. Oare cât o să mai dureze iarna? Bătrânul îmi spusese că va fi lungă și grea, dar de-abia a început. Oare Umbra o să reziste? Ar trebui înainte de toate să mă întreb pe mine dacă o să rezist în starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lăsând cealaltă jumătate pentru animale. M-am înfășurat în palton și am pus picioarele pe mânerul sobei, așteptând să se încălzească încăperea. Căldura de care ne bucurasem cu o zi în urmă a dispărut ca prin farmec. Orașul s-a cufundat în frig și peisajul a recăpătat aspect de iarnă cu toate că nu se pornise încă vântul rece. De la coama dealului de nord și până la câmpia de sud cerul atârna greu din pricina norilor încărcați de zăpadă. Aveai senzația că era gata să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe dușumea și m-am rezemat de perete. Am încercat să-mi dau seama cum era vremea afară, dar gemulețul acela de sus nu mă ajuta deloc. După lumina care pătrundea pe-acolo, presupuneam că era înnorat. Craniile s-au cufundat iar în somnul lor adânc. Am închis ochii și-am încercat să mă relaxez. Mi-am dus mâinile la obraji. Mai simțeam în vârfurile degetelor căldura emanată de cranii. Am rămas acolo până mi s-au limpezit gândurile și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveam decât trei bețe de chibrit. Le-am aprins pe rând și le-am aruncat pe jos. Am închis iar ochii. Geamătul încetase. În capul meu persista o tăcere ce semăna cu praful. Nici nu se ridica, nici nu se cufunda. O mișcare fără dimensiuni. Am suflat, dar praful n-a dispărut. Cred că nici măcar un vânt puternic nu l-ar fi putut urni din loc. M-am gândit la bibliotecară, la lucrurile ei aruncate pe jos: rochia de catifea, ciorapii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sale. Vibrațiile sensibilității lui au însuflețit penelul, îndemnând să aștearnă pe hârtie frânturi de peisaje și picuri de emoții. Cu fiecare tablou văzut înveți să-i asculți tăcerea, înveți să-i înțelegi fiecare bătaie ritmică a inimii sale. Privești căsuțele cufundate la poale de pădure sau așezate la margine de luncă. Ce lume liniștită, cât calm. Încet, încet sufletul ți-e inundat de-o dulce pace interioară pe care numai o lume neatinsă de zbuciumul cotidian sau de urâțenia vieții mondene
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]