3,849 matches
-
nu de-a dreptul contrar. Autonomia culturii e înfățișată cu eliminarea înrâuririi religioase. Trebuie să accentuăm însă și cu acest prilej că nici un motiv nu s-a ivit vreodată din partea ortodoxiei românești sau din partea Bisericii ecumenice, care să dea dreptul cugetării libere să adâncească un conflict între religie și cultură sau între credință și știință. Dacă există un asemenea conflict în Occident, el nu se ține de esența lucrurilor, ci își are originea în felul nefast cum romanocatolicismul medieval înțelegea știința
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Și dacă Burckhardt vede posibilă nașterea culturii din cultul religios, filosoful Nikolai Berdiaev n o poate concepe decât în raport genetic direct față de cult: „Cultura e legată de cult, zice gânditorul rus; ea e rezultatul diferențierii și al extensiunii cultului. Cugetarea filosofică, cunoașterea științifică, arhitectura, pictura, sculptura, muzica, poezia și morala, totul e cuprins în cultul Bisericii, organic și integral, sub o formă încă nediferențiată”.(Nicolas Berdiaeff: Le destin de la culture, în „Le roseau d’or” Nr. 10 și în Der
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rațiunea filosofică. Și dacă există un fel de consens al gânditorilor greci cu afinități față de doctrina creștină, el se datorește fie împrumuturilor din mozaism, pe care și Justin le presupune, fie acestei largi explicații teologice, care implică influența Logosului asupra cugetării. Pentru întărirea acestei idei, Justin demonstrează că ea este familiară filosofi ei grecești și face apel la doctrina stoicilor despre logosul seminal imanent în lume, și fragmentat în nenumărate logosuri sau rațiuni seminale ale ființelor, care sunt sufletele lor individuale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din grija superbă de a nu primejdui puritatea credinței. Apologeții în unanimitate denunță lamentabila contradicție și incoerentă a filosofilor păgâni; iar rigorismul lui Tertulian exclude atât spectacolele de artă cât și filosofia, considerată ca mama ereziilor, însuși Augustin. a cărui cugetare genială e pătrunsă de neoplatonism, socotește că filosofia antică nu e indispensabilă unui creștin: „Creștinul știe și fără filosofic zice el, că Dumnezeu ne este creatorul, învățătorul și dătătorul de har”(Augustin: De civitate Dei, VIII.10 ). Și dacă totuși
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de Nazianz, de un Grigore de Nisa, de un Grigore Palania, ca să numim numai câțiva din numeroșii săi admiratori în latura gândirii dogmatice, sau de un Dionisie în latura gândirii mistice. Aristotel a fost folosit mai ales ca tehnician al cugetării, ca logician. Astfel îl folosește Maxim Mărturisitorul, Leonțiu de Bizanț și mai ales loan Damaschin, care își întemeiază pe el logica din Izvorul cunoașterii. Ținem să relevăm însă ca o notă distinctivă a ortodoxiei că, în comentariile foarte numeroase de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ideea fiecărui lucru din lume se află în atotștiința divină. Considerată sub acest raport, doctrina Ideilor platonice apare ca o preînchipuire articulată aproximativ a ideii de atotștiința a Creatorului lumii. Dacă Platon le imagina ca fiind cauze transcendente ale lucrurilor, cugetarea creștină le convertește și le adună în Dumnezeu care, în calitate de cauză unică, conține din eternitate ideile lucrurilor, pe care le-a creat apoi în timp și în spațiu, atunci când a binevoit. Procesul acesta de convertire a ideilor culturii antice joacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
primele veacuri ale Evului Mediu, e mult înapoiat pe scara culturii. Expresia de „noapte medievală” privește tocmai starea culturală a Occidentului din acest timp. Oricum însă larga teorie, formulată de Justin Martirul și Filosoful, despre înrâurirea tainică a Logosului asupra cugetării omenești, o întâlnim și la scriitorii apuseni. Iată cum o rostește unul dintre ei, Rhaban Maurus (776-856) în cartea sa De institutione clericorum, cap. II: „Adevărurile ce se găsesc în cărțile învățaților veacului nu trebuie atribuite decât Adevărului și înțelepciunii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fost mult mai puțin pregătit pentru a proceda just la această operă de asimilare. Cultura antică e în special de limbă greacă și după căderea Imperiului Roman, Occidentul creștin pierde contactul cu această cultură și intră în „noaptea barbară”. Renașterea cugetării mistice în Apus începe în veacul al IX-lea, după ce opera lui Dionisie Areopagitul se cunoaște prin traducerile în latinește; iar marea înflorire a filosofiei teologice, care poartă numele de Scolastică și culminează în veacul XIII, e rezultanta unor influențe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
latinește; iar marea înflorire a filosofiei teologice, care poartă numele de Scolastică și culminează în veacul XIII, e rezultanta unor influențe atât de eterogene încât nouă ne par de necrezut. Filosofia arabo mahomedană, pătrunsă în Europa apuseană prin Spania maurizată, cugetarea evreiască, reprezentată îndeosebi prin Maimonide și aristotelismul prezidează formarea curentului scolastic. Primii scolastici nu cunosc pe Aristotel direct din opera sa, ci din filosofia arabă. E un Aristotel mahomedanizat de filosoful arab Averroes, de care iau întâi cunoștință teologii occidentali
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
direct din opera sa, ci din filosofia arabă. E un Aristotel mahomedanizat de filosoful arab Averroes, de care iau întâi cunoștință teologii occidentali. În veacul XII scrierile filosofilor arabi sunt traduse în latinește și devin o sursă foarte importantă a cugetării catolice. Averroismul va face numeroase victime printre gânditorii creștini și Biserica romană are de luptat necontenit cu rătăcirile născute din el, până când, târziu de tot, în veacul XVI, se hotărăște să-l condamne. El imprimase totuși o pecete puternică în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-l ia, în plus, drept călăuză metafizică. Deși combate pe Averroes, marele filosof al catolicismului e de perfect acord cu el în admirația pentru Aristotel. Căci atât pentru Averroes cât și pentru Toma de Aquino. Aristotel e suprema expresie a cugetării omenești și nici un alt gânditor nu poate fi pus alături de el. Această admirație comună și absolută face din Stagirit, în egală măsură, temelia rațională a mahomedanismului și temelia rațională a catolicismului. În filosofia scolastică, avem astfel de-a face cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfârșit, biruie tomismul. Tomismul înseamnă „aristotelizarea principială și metodică a filosofiei și a teologiei”(Geyr: Die patristische und scholastische Zeit, în Ueberweg, p. 419 ) romano-catolice. Nici un scriitor creștin nu s-a bucurat în Apus de un astfel de monopol al cugetării ca acest filosof păgân, căruia i se dă în concesiune exclusivă, pentru veacuri, explicarea și sistematizarea rațională a dogmelor creștine! în materie de asimilare culturală, catolicismul înfățișează acest bizar fenomen de unilateralitate, pe care ortodoxia nu-l cunoaște. În direcția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ghemisthos Plethon se stabilesc în Occident. Efect al insuficienței culturale de la început, această unilateralitate a devenit o tradiție în romano-catolicism. Orice încercări s-au făcut de a înlocui aristotelismul au rămas fără rezultat. Există în catolicism și un curent de cugetare augustinian, reprezentat cu strălucire în Evul Mediu de către franciscani. Franciscanii augustinieni și dominicanii aristotelicieni au dus unii cu alții lupte înverșunate și pline de dușmănie răzbunătoare, pentru afirmarea acestor concepții deosebite, cu rezultatul că augustinismul a rămas totdeauna pe planul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chiar decât în dogmele prin care catolicii s-au separat de noi, trebuie să vedem, cu durere. În această tendință a Bisericii apusene de a-și întemeia doctrina numai pe autori romano catolici, o înstrăinare progresivă de fondul comun al cugetării ecumenice, singurul izvor la care întorcându-ne, am putea găsi posibilitățile de apropiere între Răsărit și Apus. în ce privește tomismul, oricât ar fi el de necesar intelectualului mijlociu, slujindu-i drept călăuză filosofică pentru a nu se pierde în contradicția haotică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care întorcându-ne, am putea găsi posibilitățile de apropiere între Răsărit și Apus. în ce privește tomismul, oricât ar fi el de necesar intelectualului mijlociu, slujindu-i drept călăuză filosofică pentru a nu se pierde în contradicția haotică a sistemelor moderne de cugetare, trebuie să recunoaștem că oficializarea lui e cu totul artificială și arbitrară. Tomismul înseamnă aristotelism în așa măsură încât profesorul Etienne Gilson, un catolic dintre cei mai luminați, declară: „Astăzi încă cine ignoră pe Aristotel nu va pricepe mare lucru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în dezvoltarea ci istorică fenomenul de unilateralitate. Poziția ei este un eclectism critic al elementelor din afară, necontenit subordonate doctrinei ecumenice. Și acest eclectism se explică prin aria culturală în care s-a dezvoltat ortodoxia, arie de neîntreruptă continuitate a cugetării, în Răsăritul bizantin n a existat ca în Apus un vacuum istoric. Aici valorile culturii antice au fost necontenit prezente, ca din ansamblul lor, spiritul ecumenic să aleagă critic ceea ce convenea creștinismului. Și dacă doctrina despre revelația naturală ne învață
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un vacuum istoric. Aici valorile culturii antice au fost necontenit prezente, ca din ansamblul lor, spiritul ecumenic să aleagă critic ceea ce convenea creștinismului. Și dacă doctrina despre revelația naturală ne învață că Logosul s-a descoperit numai parțial și fragmentar cugetării păgâne, selecția s-a făcut în ortodoxie potrivit acestui principiu, adică parțial și fragmentar, fără ca ca să îmbrățișeze integral vreo concepție sau vreun autor păgân. Din această pricină, la noi nici nu se pune chestiunea, care agită de câțiva ani încoace
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pune chestiunea, care agită de câțiva ani încoace lumea intelectuală apuseană, aceea a posibilității unei filosofii naturale, adică a unui filosof natural, care să reprezinte acordul rațiunii omenești cu revelația. Pentru ortodoxie nu există nici un om care să rezume în cugetarea lui cugetarea universal omenească pentru a o pune de acord, într-un singur sistem, cu revelația. Pentru ortodoxie, cum zic foarte frumos Sfinții Părinți, rațiunea omului e tronul lui Dumnezeu în suflet. Cine și-a făcut din rațiune tronul lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care agită de câțiva ani încoace lumea intelectuală apuseană, aceea a posibilității unei filosofii naturale, adică a unui filosof natural, care să reprezinte acordul rațiunii omenești cu revelația. Pentru ortodoxie nu există nici un om care să rezume în cugetarea lui cugetarea universal omenească pentru a o pune de acord, într-un singur sistem, cu revelația. Pentru ortodoxie, cum zic foarte frumos Sfinții Părinți, rațiunea omului e tronul lui Dumnezeu în suflet. Cine și-a făcut din rațiune tronul lui Dumnezeu va
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
concentrări a spiritului în sine. Nesolicitată astfel de spațiul întins, lumea medievală trăiește în intensitate. Ea acceptă revelația divină cum i-o înfățișează Biserica și marea strădanie a filosofului e să pună rațiunea de acord cu revelația. Tomismul. care rezumă cugetarea epocii, e tocmai această strădanie. E vremea Summelor teologice, adică a supremelor încercări de sinteză culturală în literatură e vremea Divinei Comedii, în care Iadul, Purgatoriul și Raiul, suprapuse de o genială viziune poetică, înfățișează ierarhia din lume și de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al lui Hristos, iar înțelepciunea lui Cicero era utilizată în teologie. Acum umanismul e umanism păgân. Autorii vechi se citesc și se studiază pentru sensul direct, pentru ceea ce este pur omenesc în ei. O îndrăzneală din ce în ce mai mare se afirmă în cugetare, care refuză temeiul autorității și-și caută motivele convingerii în sine însăși. Din punct de vedere religios, omul modern se caracterizează prin părăsirea ostentativă a adevărului revelat și prin tendința orgolioasă de a căuta singur adevărul în studiul naturii. Descoperirile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a colora religios producția culturală. Se pare că, în momentul de față, aceasta e situația în republica laică a Franței, unde romano-catolicismul, fortificat considerabil în domeniul culturii, capătă din zi în zi mai multă ascendență asupra vieții politice. Rezultantă a cugetării anticreștine, statul ateist reprezintă în forma cea mai violentă negativismul în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema satisfacție în masacrele revoluționare. Dacă pe planul cultural luptă opunând negația teoretică afirmației, pe plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
formulate în numele haoticei și evazivei științe a esteticii laice. Și ca să fim înarmați, trebuie mai întâi să-l cunoaștem în elementele lui esențiale. Știința teologică are față de cea laică privilegiul că, răzimându-se pe principii neschimbate și posedând o bogăție de cugetare milenară, fecundată de aceleași principii, nu tremură de nesiguranță în fața problemelor și nu bâjbâie în căutarea soluțiilor. Cercetarea noastră nu se va opri asupra chestiunilor secundare și de amănunt ale analizelor și discuțiilor estetice. Oricât de interesante ar fi asemenea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumuseții absolute e fundată în personalitatea divină. Dumnezeu se revelează lumii din proprie inițiativă. Frumusețea e un atribut al ființei sale. Ea e anterioară frumuseților din lume și se comunică sau se descoperă la fel cu celelalte însușiri dumnezeiești. Pentru cugetarea teologică, această afirmație constituie un adevăr dogmatic, în ordinea de lucruri ce ne preocupă, consecința pe care o tragem din această afirmație este că o estetică adevărată sau creștină nu se poate concepe pe alte baze mai solide decât cele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
criteriul cel mai sigur, în lumina căruia putem distinge și valorifica toate categoriile frumosului creat. Tocmai de aceea e necesar să ne oprim mai întâi asupra doctrinei creștine despre frumusețea necreată. Izvoarele acestei doctrine le găsim în Biblie și în cugetarea Sfinților Părinți. Dintre scriitorii clasicismului creștin, cei care i-au dat mai multă amploare sunt Fericitul Augustin și Dionisie Areopagitul. Mai mult decât Fericitul Augustin chiar, Dionisie Areopagitul e doctrinarul estetic prin excelență al creștinismului. Sistemul său de filosofie bisericească
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]