5,205 matches
-
negri, sunt bine plătiți cu ora, 1 dolar pe oră pentru cei calificați, de la 0,50 În sus pentru ceilalți. Vitele Împinse rapid cu un baston electric, se Înșiruie pe un culoar strâmt, Încât nu se mai pot mișca. Acest culoar are În stânga un perete mobil. Un muncitor Încalecă acest culoar și cu un ciocan cu coadă lungă, lovește pe rând vitele În frunte, amețindu-le, imediat peretele din stânga cade odată cu vitele, care nu mai mișcă. Imediat sunt Înhățate de un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pentru cei calificați, de la 0,50 În sus pentru ceilalți. Vitele Împinse rapid cu un baston electric, se Înșiruie pe un culoar strâmt, Încât nu se mai pot mișca. Acest culoar are În stânga un perete mobil. Un muncitor Încalecă acest culoar și cu un ciocan cu coadă lungă, lovește pe rând vitele În frunte, amețindu-le, imediat peretele din stânga cade odată cu vitele, care nu mai mișcă. Imediat sunt Înhățate de un picior de un cinghel ce rulează ca un scripete mobil
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
dezvoltat. Câțiva fermieri au dat drumul tineretului bovin În lanurile de ovăz. După ce va fi pășunat, vor ara și semăna porumb furajer. În fiecare fermă vacile sunt scoase la pășune, fără nicio pază, grație sârmei ghimpate. Un fermier are un culoar de sârmă ghimpată, de la ușa grajdului până la câmp. Multă sulfină. Planta aceasta - o leguminoasă - e destul de răspândită. Înbunătățește terenul și dă producție bună. Ca și În Iowa, se cultivă soia pentru furaj. Cosită În floare, dă unul dintre cele mai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de Popa. În ceea ce privește implicarea ofițerului politic, afirmă că pe notele pentru mutarea acelor deținuți care urmau să fie torturați (scrise de Popa și Ionescu), își punea semnătura Avădanei. Virgil Maxim povestește un episod premergător procesului, când a fost scos pe culoarul parterului închisorii Gherla împreună cu Titi Stoica, Lupoaie, Obreja, Neagu, Tomuța, Barbă, Vamanu, Pangrate, Teja și alți câțiva studenți și muncitori (cu toții aveau să fie martori în proces). Crispați, Livinschi și Mărtinuș le-au spus că vor fi anchetați în ceea ce privește evenimentele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
timorați. La sfârșitul lui mai a fost dus și Maxim la Jilava, pentru cercetări, dar nu a recunoscut nimic, întrucât bănuia că se urmărea acuzarea sa în proces. Virgil Maxim povestește un episod anterior procesului, când a fost scos pe culoarul parterului închisorii Gherla împreună cu Titi Stoica, Lupoaie, Obreja, Neagu, Tomuța, Barbă, Vamanu, Pangrate, Teja și alți câțiva studenți și muncitori (cu toții aveau să fie martori în proces). Crispați, Livinschi și Mărtinuș le-au spus că vor fi anchetați cu privire la ceea ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
afară și dând direct spre linia de tramvai - zgomotul și rumoarea străzii erau cât se poate de deranjante pentru niște începători ce voiau să învețe atingerea stării fără gânduri. Așa că... geamurile rămâneau mai tot timpul închise. Întunericul sălii și bezna culoarului, aerul închis și stătut (ca de casă bătrânească și neaerisită de multă vreme), zgomotele stridente ce penetrau dinspre exterior... nimic din toate acestea nu te-ar fi determinat să staționezi prea mult în incinta respectivă. Dacă aș mai fi ținut
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Vreau să spun că făceam asta la femei. La bărbați, unde a trebuit să intru de câteva ori, era foarte periculos să intri singură. Astea erau pavilioane cu 50 de paturi într-o parte, 50 în alta, legate printr-un culoar, iar supravegherea bolnavilor o făceau doar doi infirmieri. Cu niciun doctor. Infirmierii împingeau în ei, ca să nu ne agreseze când făceam foile de observație... Era un regim medical de o mare sărĂcie și brutalitate, care nu știu cât de repede s-a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în secretariat, dar evident că lumea știa ce se întâmplă. Nimeni nu mai lucra. Erau mașini de scris deschise, abandonate și toți stăteau țepeni. Cunoșteam bine locul, eram ca la mine acasă, că tatăl meu fusese decan și crescusem pe culoarele Institutului. Am deschis ușa și am spus : „Nu stați aici, înăuntru. Toată lumea să iasă și să se strângă undeva în centrul orașului. Trebuie să se simtă că s-a întâmplat ceva ca lucrurile să nu se mai poată întoarce. Nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
simtă că s-a întâmplat ceva ca lucrurile să nu se mai poată întoarce. Nu stați închiși aici“. n-a răspuns. VĂzând că secretarele nu se mișcă, am trân‑ tit ușa și-am plecat. Secretara-șefă a fugit după mine - culoarele erau și ele pustii - și mi-a atras atenția că ceea ce fac ar putea dăuna foarte mult carierei tatălui meu. Cu alte cuvinte, acest fel al oamenilor de a fi ținuți osta‑ tici continua. Și ei credeau că va continua
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
exagerări. Te uiți în spi‑ tale, de exemplu, unde vezi fel și fel de corpuri de pază, cu numeroși paznici care Doamne ferește să pună mâna pe o lopată când dă ninsoarea sau să alunge câinii care hălĂduiesc până și pe culoarele spitalului. Tot așa și cu femeile de serviciu angajate de la companii din afară și așa mai departe. A.M.P. : Așa este. Cu certitudine, astăzi e foarte criticabil acest sistem al externalizării tuturor serviciilor. SĂ dăm exemplul nostru de la Televiziune, că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a creat acea Uniune a Forțelor de Dreapta. O chestie integral necurată. Au fost sponso‑ rizați de Vântu... V.A. : Ce s-a întâmplat cu schimbarea bruscă de către Emil Constantinescu a prim-ministrului, cu urmărirea aceea ca-n filme pe culoarele din Palatul Victoria ? Ce conflict a fost ? Ce știți despre acest lucru ? A.M.P. : Conflictul Ciorbea-BĂsescu, pe care îl retrăim iar zilele astea. E destul de complicat, dar acolo s-au mani‑ festat niște trăsĂturi destul de importante, care ne-au parazitat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Metode barbare” ing. Liviu Blându nota că: „în noaptea zilei de 18 februarie a fost terorizat și maltratat barbar de studenții legionari în camera nr. 1 a căminului studențesc din strada Xenopol 9, după ce a fost sechestrat cu forța de pe culoar, prietenul și colaboratorul nostru, studentul Vasile Parascan” referindu-se în continuare și la alte monstruozități. „Un atentat mișelesc la Iași”, consemna Foaia la 7 martie 1937: „La 1 martie, seara, trei studenți au săvârșit un sălbatec și mișelesc atentat împotriva
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
considerație, Stig Wikander 7. Codatc "7. Coda" Toate aceste subcapitole sunt o tentativă de a preveni neexplicitul și de a suplimenta fragmentarul acestei corespondențe. Este o minimă încercare de lectură a unei părți din opera științifică a lui Eliade prin culoarul unuia dintre afluenții săi favoriți - domeniul religiilor iraniene, cel care îl poate pune cel mai precis în legătură cu corespondentul său. Ceea ce la rândul său rămâne neexplicit în acest travaliu poate fi preluat ca suport al sugestiei, promontoriu al unei reorientări de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
moment, nu are nimic de spus. Sunt sigur că această perioadă de sterilitate va trece cât de curând. Este o nouă criză de creștere, deși Dumézil nu-și dă seama... Soția mea este fericită să se poată mișca printr-un culoar, o bucătărie și trei camere mari! Îi transmite dnei Wikander și dvs. înșivă cele mai bune amintiri ale sale! Omagiile mele doamnei și cu foarte multă prietenie față de dvs., Mircea Eliade Vtc "V" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Hôtel
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
public, în beciurile Securității, nu vor duce lipsă de asistență oameni beți, îmbrăcați în cojoace noi, care scandau aproape convinși: "Moarte lor! Moarte lor!" Condamnat la 12 ani, va face 14. Trimis la Jilava, la intrare, condamnații treceau printr-un culoar de gardieni cu bîte, care îi băteau, la fel, la ieșire. În celule, unde intrau douăzeci și cinci-treizeci de oameni, erau înghesuiți circa trei sute: "Era o singură fereastră. Dormeam pe jos, pe ciment. Hîrdăul și tineta (la Jilava tinetele erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-l vadă pe marele dizeur. O for- fotă de nedescris, zeci de figuri sinistre, zâmbete și grimase grotești îi trec prin față, Cristi nemaiputând să deslușească exact ce se întâmplă cu el. De-acolo este împins și tras pe un culoar semiîntunecat, într-o lumină slabă, roșiatică, un culoar îngust, tot numai cărămidă dură, cu un miros ciudat de umiditate și de boală, ca de spital. Tot mai amețit și speriat în ultimul hal, Cristi vomită, mai mult pe el decât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de nedescris, zeci de figuri sinistre, zâmbete și grimase grotești îi trec prin față, Cristi nemaiputând să deslușească exact ce se întâmplă cu el. De-acolo este împins și tras pe un culoar semiîntunecat, într-o lumină slabă, roșiatică, un culoar îngust, tot numai cărămidă dură, cu un miros ciudat de umiditate și de boală, ca de spital. Tot mai amețit și speriat în ultimul hal, Cristi vomită, mai mult pe el decât pe jos. Matahalele îi dau drumul și încep
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de aer în plămâni. Un aer rece și îmbâcsit, putred, care îi provoacă și mai multă greață. — Revino-ți în fire, tâmpitule ! Și iar este luat pe sus, mai merge puțin până coboară câteva trepte și trece printr-un alt culoar, unul și mai îngust, luminat și mai slab, unde uși mari de metal, solide, încep să apară de o parte și de alta. Și în tot acest timp continuă să primească palme peste ceafă de la polițiștii care îl urmau. Dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe buze și pe bărbie. — Nu ? — Nu, domnule... — Întoarceți-vă puțin, domnule Vasile. Cristi execută ordinul și în sfârșit îi vede la față pe cei care îl loviseră tot drumul în dubă și chiar când i se făcuse rău pe culoarele mizerabile ale penitenciarului. Aceiași doi ofițeri cu care se confruntase la restaurant cu câteva săptămâni în urmă, care atunci, într- adevăr, plecaseră cu capetele plecate, iar acum se distrau nemaipomenit de umilința la care era supus. Doi puști, nici bine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
începea să-i proiecteze o lume tot mai fantastică și bolnavă, el nemaifăcând diferența între iluzie și realitate. Ușa solidă a celulei s-a deschis atunci. Dar în loc să nimerească pe holul slab iluminat al temniței, s-a văzut deodată pe culoarul unui tren. Un tren elegant, ca acelea cu care obișnuia să meargă la Berlin sau la Viena pentru înre- gistrări. Afară era tot întuneric, nu se putea zări nimic prin geamurile mari ale vagonului, erau ca niște oglinzi uriașe, în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
umoristul. Ce piesă, pentru numele lui Dumnezeu ? — Tangoul dumitale, domnișorule Cristian ! Tangoul care te va face celebru ! Trenul a început să se zdruncine puternic în față și în spate, iar atunci Cristi a început s-o ia la fugă pe culoarul îngust, smucit în toate direcțiile, lovindu-se de ușile compar- timentelor cu perdelele trase, prin care nu se putea vedea nimic, și de geamurile-oglindă. A tot alergat așa prin vagonul acela nesfârșit, a alergat câteva sute de metri până a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
putea vedea nimic, și de geamurile-oglindă. A tot alergat așa prin vagonul acela nesfârșit, a alergat câteva sute de metri până a dat într-un târziu de o ușă. Când a trecut de ea însă, a dat de un alt culoar, tot pustiu și roșiatic, iar de tavan erau spân- zurați care se legănau dintr-o parte în alta, lovindu-se între ei cu vârful picioarelor. S-a întors speriat și a închis bine ușa după el ; picioarele i s-au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tremur în glas de abia mai putea să vorbească. — Sunt evrei omorâți de noi, de români, zice altul. Din trenurile morții. Și Cristi cade în genunchi, lovit parcă de un trăsnet. Țigara îi cade și ea aprinsă, rostogolindu-se pe culoar. Și începe să plângă. Începe să plângă și să urle cum nu o făcuse nicicând până atunci. Instrumentiștii se trezesc și ei și-l trag în compartiment. Domnule Vasile ! Domnule Vasile ! îi aruncă ei cu apă pe față, încercând să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o văzuse înainte ca aceasta să cunoască celebritatea internațională, la Paris. Era bucuros. Împlinit. Radia, așa cum nu o mai făcuse de multă vreme. A ieșit din camera lui și s-a dus în baia comună, care se afla în capătul culoarului, pentru a se aranja atent, așa cum obișnuia să o facă înainte de a părăsi casa de pe Cobălcescu. Fantoma doamnei Apostolescu, care se stinsese și ea cu câțiva ani în urmă, i-a apărut în oglindă și i-a zâmbit, în timp ce Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
disperare timidă, convulsivă, nesigură de sine”! Un fel de semn al nebuniei, pur și simplu, deoarece această „realitate” pe care o nega Îl asalta, Îl Îmbrâncea și adeseori Îl ridiculiza din toate părțile și nu rareori el Înainta Într-un culoar de hohote de râs sau de grimase ironice ale celor „adaptați”, cei care se grăbeau să lingușească și chiar să maimuțărească „ceea ce era”, ceea ce „exista”. Târziu, foarte târziu l-a citit și Înțeles pe complicatul și paradoxalul Hegel care afirmă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]