139,825 matches
-
în stradă, măcar o dată, cititorii în proporții de masă, pentru a-și declara fericirea că au citit un editorial al dlui Popescu. Din păcate pentru el, redactorul-șef al ADEVĂRULUI îl tratează pe Hagi cu aceeași lejeră impresie că poate da cu el de pămînt, ca și cum ar scrie despre cutare politician sau despre personalitățile cu care vrea să se răfuiască, avînd aerul că face ordine.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
Nicu Horodniceanu Timpul Este trecutul mai șters, mai vag decît prezentul? Desigur! Și viitorul mai clar decît prezentul? S-ar părea că da... căci lucrurile devin mai clare în imaginație decît în realitate, atunci cînd încă nu există. Îndoiala în cazul ăsta se referă doar la însăși șansa lor de a apărea, de a exista pentru orizontul nostru. Și toate astea sunt tot
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
amintire a ceea ce n-am trăit. Cunosc dragostea înainte de a fi încercat-o, certitudinea de a iubi este întotdeauna o recunoaștere: asta e, așa am citit, i-am respirat savoarea fictivă, i-am pîndit indiciile, i-am așteptat atîta elanurile, da, asta e, în sfîrșit. "Te iubesc" există în mine înainte să-l rostesc, gustul primei dăți este conform cu avangustul pe care-l degajă iubirea de a iubi" (Noua dezordine amoroasă, Alain Finkielkraut și Pascal Bruckner). Dacă întîlnirea cu ființa iubită
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
Spune mai repede! Ce ți-a plăcut? - Mie mi-a plăcut de Huck, fiindcă este îndrăzneț și merge cu pluta pe Mississipi ca plutașii noștri pe rîul Neagra. - Și la Tom? - Că are haine frumoase, rosti ușurat băiatul. - Sigur că da, sigur că da! Dar fuga de la școală, indisciplina lor? Pe rînd mai iau cuvîntul, acuzațiile, cei din corpul didactic, plutonierul-major Popovici, secretarul de partid, fiecare cu demagogia de rigoare. Elevul cu cartea e plimbat de colo, colo, obligat să rostească
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
Ce ți-a plăcut? - Mie mi-a plăcut de Huck, fiindcă este îndrăzneț și merge cu pluta pe Mississipi ca plutașii noștri pe rîul Neagra. - Și la Tom? - Că are haine frumoase, rosti ușurat băiatul. - Sigur că da, sigur că da! Dar fuga de la școală, indisciplina lor? Pe rînd mai iau cuvîntul, acuzațiile, cei din corpul didactic, plutonierul-major Popovici, secretarul de partid, fiecare cu demagogia de rigoare. Elevul cu cartea e plimbat de colo, colo, obligat să rostească la fiecare oprire
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
secvențe, aceea a maistrului (ghid pe parcursul filmului) care vorbește "la cameră" urcat fiind pe o macara (parte a aceluiași instrumentar) de asemenea în mișcare, și care panoramează, printre altele, statuia lui Lenin din spatele Palatului Mogoșoaia. ("Un intelectual ar fi protestat, da' de ce să mă urc pe macara?" El a făcut-o docil, fără să crâcnească", povestea Iepan după filmare.) Prin urmare, cele 10 minute de trăire-împreună cu clasa muncitoare pe care ni le promite titlul filmului sunt de fapt 10 minute
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
calcuri, ci unele ca acestea: "Ea este înțeleaptă" (Elle est sage), "Mergi! mergi!" (Va! va!), "tu ai spus-o deja"1), "știut" (chut), "amoroasele" (les amoureuses), "ce frumoasă fortună"2), "tot ce putui face mai puțin"3), "comandantul" (= maiorul!), "Dar da" (Mais oui), "Reasigură-te, George" (Rasure-toi...4 ), "mi-am luat partida din acel refuz" (j'ai pris mon parti...5) etc., etc. Limba scrierilor lui Radu Ionescu, ca a multor contemporani ai săi, nu e desigur un model de puritate
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
Se discuta despre ultima ei carte și Pivot, cu aerul lui fals inocent de diletant curios, pune întrebarea năucitoare: "Este Jim din carte Philippe Sollers?". Doamna e în dificultate, se uită la Sollers care zîmbește amuzat, dar olimpian. Ei bine, da, spune doamna luîndu-și inima în dinți, el este. Cartea despre care se vorbea era Journal amoureux apărută în martie 2000 la Gallimard. Cînd am avut-o în mîini, am citit-o pe nerăsuflate. Care era secretul dragostei aceleia de lungă
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
Tonul este sigur, răbdător, calm." (p. 20). Lumea literară - scandalizată: "Și în plus, hîm-hîm-hîm, ce-am aflat? Că un flirt îl leagă de o anume romancieră mai mult decît coaptă, cu douăzeci și patru de ani mai în vîrstă, oh sînteți sigur? da, douăzeci și patru, o văduvă veselă matură, care (asigură zvonul) are penibila reputație că ridică coapsa pentru un da sau un nu cu primul venit. Per-fect: unul de-al nostru o confirmă. A văzut cuplul pe o bancă într-un parc. Băiatul
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
Că un flirt îl leagă de o anume romancieră mai mult decît coaptă, cu douăzeci și patru de ani mai în vîrstă, oh sînteți sigur? da, douăzeci și patru, o văduvă veselă matură, care (asigură zvonul) are penibila reputație că ridică coapsa pentru un da sau un nu cu primul venit. Per-fect: unul de-al nostru o confirmă. A văzut cuplul pe o bancă într-un parc. Băiatul mîngîia gîtul femeii, gîtul ei, brațele ei, da-da, fără pudoare. Și chiar, el îi punea un
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
are penibila reputație că ridică coapsa pentru un da sau un nu cu primul venit. Per-fect: unul de-al nostru o confirmă. A văzut cuplul pe o bancă într-un parc. Băiatul mîngîia gîtul femeii, gîtul ei, brațele ei, da-da, fără pudoare. Și chiar, el îi punea un deget în nas pentru a o sîcîi, ah nu, nu, aici bîrfele depășesc măsura, dar deloc, martorul este un polițist de primă categorie: se poate avea încredere. Pînă unde poate merge acest
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
de idee, ea are nevoie de el, el face din ea ce vrea, sînt întotdeauna de acord. Mă întreb cîteodată dacă el își amintește de circumstanțele primei noastre întîlniri de-acum patruzeci de secole, pardon, patruzeci de ani". (p. 11) Da, da, patruzeci de ani! Și pînă la urmă care este secretul acestei iubiri al doamnei de peste optzeci de ani (care arată cu douăzeci mai puțin) pentru un bărbat? Faptul că bărbatul e cu mult mai tînăr n-are nici o importanță
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
idee, ea are nevoie de el, el face din ea ce vrea, sînt întotdeauna de acord. Mă întreb cîteodată dacă el își amintește de circumstanțele primei noastre întîlniri de-acum patruzeci de secole, pardon, patruzeci de ani". (p. 11) Da, da, patruzeci de ani! Și pînă la urmă care este secretul acestei iubiri al doamnei de peste optzeci de ani (care arată cu douăzeci mai puțin) pentru un bărbat? Faptul că bărbatul e cu mult mai tînăr n-are nici o importanță, la
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
dublă minciună, căci lucrurile sunt deja o minciună în comparație cu prototipul lor, care e ideea celestă; de exemplu un pat. Ei bine, patul creat de meșter nu face decât să imite ideea patului care s-ar afla undeva, în altă parte... ...da, întâlnim acest raționament în Republica... ...da, iar artistul imită, la rându-i, patul pe care-l face meșterul și, ca atare, e o imitație la două nivele; suntem, așadar, departe de realitate. Ideea fundamentală a lui Platon este aceea că
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
o minciună în comparație cu prototipul lor, care e ideea celestă; de exemplu un pat. Ei bine, patul creat de meșter nu face decât să imite ideea patului care s-ar afla undeva, în altă parte... ...da, întâlnim acest raționament în Republica... ...da, iar artistul imită, la rându-i, patul pe care-l face meșterul și, ca atare, e o imitație la două nivele; suntem, așadar, departe de realitate. Ideea fundamentală a lui Platon este aceea că nu în acest fel ar putea
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
ideile într-un mod, să-i spunem, mai științific, adăugând concepte ca energie și intelect - acesta din urmă cu cele două ramificații ale sale: intelectul superior, creator, pe care-l asociază cu "stări ca lumina", și intelectul inferior sau pasiv... - ...da, dar la Aristotel e interesant și faptul că el reabilitează materia; mai exact, complexul formă-materie (materia în sine nu e rea, căci ea constituie suportul formei, inspiră forma). Ca atare, era deja o reacție la platonism... ...e vorba despre eidos
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
diferență între distanța și distincția dintre imagini; adică între reprezentările artistice și modélele lor. Areopagitul se referă la "imagini care trebuie să fie fără egal, incomparabile, chiar inferioare și deloc satisfăcătoare, astfel încât nimeni să nu le confunde cu esențele celeste." Da, este o idee ce va fi preluată de către Sf. Toma d'Aquino: imaginea inferioară nu e deloc comparabilă cu prototipul, cu lucrul sau Ființa reprezentate; arta protejează într-un fel ceea ce Areopagitul numea "disciplina arcanului", adică disciplina secretului, care constă
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Biblie și la afirmația că "omul nu poate vedea chipul lui Dumnezeu" - în sensul de arhetip, de model absolut. De altfel, toți artiștii au gravitat și mai gravitează încă în jurul unei asemenea idei, al acestei forma mentis de esență sacră... Da, numai că în lumea creștină, în special în cea latină, există două presiuni: prima presiune este cea a dogmei încarnării - pentru că în Evanghelii stă scris că "acela care m-a văzut L-a văzut pe Tatăl" iar Dumnezeu e însăși
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
te reintroduce într-o țară îndepărtată, minunată, unde - după părerea mea - există mai puțină antichitate decât în lumea magică a Ierusalimului eliberat. Mai există un al treilea moment în care am vorbit despre nostalgie - mă refer la Friedrich... ...Kaspar Friedrich... ...da, Friedrich e un pictor al "patriei pierdute". Deci e un pictor oarecum gnostic, al unei lumi din care omul a căzut. Nu credeți că întreaga artă ar putea fi considerată ca un act nostalgic, prin care se recuperează mereu paradisuri
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele? Când nu mai sunt dorite." Apoi versurile capătă viață și demnitate, umplu un spațiu, transmit neliniște și fascinație; sunt trei strofe de vârf în creația supra-abundentului autor: "O flacăra misterica/ Da palida lumină;/ Iar stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină.// Și liliecii nopților/ Ce au aicea locul -/ Ascunși în hârca morților -/ Umblau să stingă focul.// O babă, ce oroarele/ Uscaseră în lume,/ Tot răscolea vulvoarele,/ Șoptind încet un nume." Bolintineanu
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
prin propriul său discurs, care i-a rămas ca un os în gît. "Mărturisesc că nu mi-am dat seama că Piața este percepută drept ceva atît de anormal", murmură cu falsă candoare istoricul Răzvan Theodorescu, părînd a nu-și da seama că dialectica anormalității îl include și pe d-sa și nu în postura cea mai convenabilă. Cu atît mai vîrtos, cu cît e nevoit a admite: Desigur că oamenii televiziunii filmau uneori tendențios, filmau zone de goluri, figuri patibulare
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
o altă serie de expresii: un anumit lucru ajută ca la mort compresa sau folosește ca o frecție la un picior de lemn. Ultima comparație, mai ales, apare foarte frecvent în texte: "Rana de la cap a încetat să-i sîngereze, da... asta nu mai are nici o importanță pentru el, așa cum n-ajută o frecție cu Diana la un picior de lemn" (George Arion, Atac în bibliotecă, București, Eminescu, 1983, 56); "Premiile oferite au valorat cît o frecție la un picior de
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
inflexiunile vocii poetului: "Și după ce Vadu Alb se îndreptase încet spre hamacul de iubire cu stelele, ajunsese ca să se sărute cu întunericul. Și oamenii Vadului Alb acolo se duceau după ce se întorceau de la muncă, se duceau la Morfeu care le da odihnă, le da uitarea clipei ce a trecut, și vise, Doamne Bovary ale nopții...". Mai mult, însă, narațiunea se rostește prin metafore desprinse parcă din compuneri școlare căci, încercînd să ne convingă de "autenticitatea" naratorului său, Daniel Pișcu își presară
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
creată prin narațiune: Iar dacă aș spune că de-abia apucasem să-i povestesc astea lui Florin, și că prezența lui îmi făcea tot atâta bine ca locurile de aici, înseamnă că nu e pe deplin adevărat... Mă chemau păsările... Da, mă chemau pe mine, Ciprian, păsările... Cip! Cip! Cip!... Riaan! Riaan! Riaan!". În ciuda cheii realiste pe care pare să o ofere, însă, microromanul sugerează în același timp trăirea realității "la mîna a doua", un biografism jucat în spiritul poeziilor optzeciste
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
baladele trubadurilor, că nu există despărțiri în gări fără Anna Karenina. Desigur pare amuzant ceea ce spun, dar eu sînt convinsă că un cititor pasionat încorporează în trăirile și experiențele sale și literatura universală. R.B.: Priviți lumea cu ochii literaturii? M.M.: Da, pot spune că așa este. Și nu doar în ceea ce mă privește; cred că fiecare cititor procedează altfel. Cît despre poetica mea, ea are de-a face cu educația muzicală. Cînd am început să scriu, poate nici nu am fost
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]