3,506 matches
-
al arhitectului State Baloșin. El este situat pe locul fostului cimitir al eroilor, aflat în parcul spitalului. În mausoleu sunt înhumate osemintele a 632 de eroi, dintre care 350 eroi români (identificați), 69 eroi germani (identificați) și 213 eroi (necunoscuți) decedați la Giurgiu, Naipu, Prunaru și Bălăria sau în prizonierat în Bulgaria. Mausoleul este înscris la poziția nr. 251, având codul GR-II-m-B-14877.02, în “Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314 / 8 iulie 2004. În economia
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
cazuri, fostul lider subiect al cultului personalității ajunge să fie calomniat după moarte, deseori făcându-se eforturi mari pentru redenumirea de localități și demolarea statuilor. Este de remarcat că termenul „cultul personalității” nu se referă în general la respectul față de decedați, (așa precum sunt fondatorii națiunilor - de exemplu; faptul că Lenin a fost glorificat în Uniunea Sovietică nu constituie un cult al personalității, deoarece acțiunile s-au petrecut după moartea sa), și nici nu se referă la lideri onorifici, care nu
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
autoritățile nu agreează cultul personalității de frică să nu strice echilibrul politic de la vârful ierarhiei de partid. În ziua de azi unele țări care suporta cultul personalității sunt Coreea de Nord a lui Kim Jong-il (care l-a urmat pe tatăl său, decedatul Kim Îl Sung) și, până în 2006, Turkmenistanul lui Saparmurat Niyazov. Cazul cultului personalității personajului fictiv Big Brother este făcut celebru în românul "O mie nouă sute optzeci și patru" de George Orwell. Personajul este bazat probabil pe viață contelui britanic Kitchener
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
conform unor reguli stricte: proporțiile fixe, împărțirea picturii în fâșii și linia de referință ca bază. Dintre caracteristici lipseau perspectiva abreviantă și umbrele, iar fundalul era doar sugerat, potrivit regulii transmiterii clare și complete a imaginilor care evocau viața celor decedați. Reprezentarea figurii umane s-a schimbat în permanență, de la vederea din profil la una frontală. Mărimea figurii ilustrate este direct proporțională cu importanța sociala a individului. Statutul social mai era atribuit și după îmbrăcăminte și bijuterii. Figurile masculine aveau o
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
cu flori, iar în noaptea Învierii, romii duc lumina de la biserică acasă viilor, și apoi la cimitir - morților. Doliul la romi reprezintă solidaritate și respect pentru familia îndoliată. Astfel, dacă o persoană moare, nu va ține doliu doar familia celui decedat, ci toată comunitatea, timp de un an. În perioada de doliu, romii nu petrec și nu își dau mâna (nu există nicio formulă de salut în afară de expresia „O Del te iertil” - Dumnezeu să te ierte). Cântecul „Gelem, gelem” („Am umblat
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
un ziar împăturit, într-o combinație artificială și un element textil ori două, ca suport cromatic. Acest tip de pictură poate fi găsit în interioarele mormintelor egiptene. Erau reprezentate obiecte care ar fi servit în viața de dincolo a celor decedați. În Grecia antică, apogeul acestui gen este atins prin secolele al III-lea și al II-lea î.Hr. Lucrările respective nu au supraviețuit timpului, fiind doar menționate în diverse scrieri. Termenul a început să fie utilizat abia prin secolul al
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
sală cu paturi unde oamenii se odihneau după îmbaiere. Erau și săli de așteptare și vestibule. Au existat și influențe orientale: contraforții zidurilor, sarcofage de piatră în formă de casă cu acrotere de la capacele lor, leii funerari care să apere decedatul. Erau influențe occidentale: medalioane funerare cu portretele celor decedați, monumente în formă de triunchi de piramida cu laturi arcuite. S-au găsit statui artistice că cea a lui Venus de la Potaissa, capul de bronz al lui Decius de la Sarmizegetusa, fragmentele
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Erau și săli de așteptare și vestibule. Au existat și influențe orientale: contraforții zidurilor, sarcofage de piatră în formă de casă cu acrotere de la capacele lor, leii funerari care să apere decedatul. Erau influențe occidentale: medalioane funerare cu portretele celor decedați, monumente în formă de triunchi de piramida cu laturi arcuite. S-au găsit statui artistice că cea a lui Venus de la Potaissa, capul de bronz al lui Decius de la Sarmizegetusa, fragmentele unei statui ecvestre al împăratului Caracalla de la Porolissum, producții
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
universale. Pe teritoriul Italiei de astăzi, înaintea civilizației romane a înflorit cea etruscă (secolele VIII - III î.Hr.). Fiind un popor profund religios, etruscii au creat o sculptură care avea o destinație religioasă și mai ales funerară: sarcofage, urne pentru cenușa decedaților etc. Sculptura romană are ca punct de plecare cea etruscă, cu deosebirea că romanii acordau mai multă atenție cultului strămoșilor, motiv pentru care romanii au avut o preferință specială pentru arta portretului. Spre deosebire de greci, romanii nu excelau în sensibilitate estetică
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
în clasament, "Music" devenind primul album al Madonnei care conține patru hituri clasate pe prima poziție (cinci dacă se ia în considerare „American Pie”). Madonna a compus și dedicat piesa de pe albumul "Erotica", pentru doi dintre foștii ei prieteni, ambii decedați de SIDA. Melodia melancolică însoțește versurile triste și în turneul "Girlie Show", unde a fost interpretată. Scris de Madonna și Pharrell Williams, producția fiind realizată de The Neptunes, cântecul a fost înregistrat pentru albumul "Hard Candy". Deși la un moment
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
fi produs din cauza unei neglijențe criminale. Mass media chineză a relatat pe data de 23 noiembrie 2009, că concluzia unei investigații a fost că explozia s-ar fi datorat managementului defectuoas al minei. Tot pe 23 noiembrie 2009, familiile celor decedați au spus că forurile oficiale nu i-ar fi înștiințat când accidentul a avut loc.
Explozia din mina de cărbune din Heilongjiang (2009) () [Corola-website/Science/317642_a_318971]
-
î.Hr.. este text funerar. Papirusul lui Ani este o carte a morții egipteană și, la fel ca celelalte versiuni, conține o descriere a concepției despre viața de apoi, precum și o colecție de laude, ode, imnuri, invocații și instrucțiuni folositoare celui decedat ca să treacă prin diferitele obstacole spre lumea cealaltă. Papirusul lui Ani a fost achiziționat în 1888 de Sir E. A. Wallis Budge pentru colecția British Museum unde se află și azi. Înainte de transportul maritim spre Anglia, Budge a tăiat manuscrisul de
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
celor de curând decedați sau la un pas de moarte despre cum să supraviețuiască și să prospere în viața de apoi. Exemplul cel mai faimos de literatură funerară este din Egiptul antic, "Cartea morților", care se înmormânta alături de cel proaspăt decedat pentru a-l ghida prin diversele etape pe care le-ar întâlni cel mort înainte de a fi admis în viața de apoi. Cartea morților a urmat o tradiție a literaturii egiptene funerare ce datează înainte de secolul al 26-lea î.Hr.
Text funerar () [Corola-website/Science/318102_a_319431]
-
Thodol; (cunoscută și sub numele de "Cartea tibetană a morților", datând din aprox. sec. al 8-lea), care descrie experiențele sufletului dupa moarte. Acesta este recitată de către Lama unei persoane moarte sau recent decedate, sau, uneori, peste o efigie a decedatului. La sfârșitul secolului al 15-lea în Europa, "Ars Moriendi", ("Arta de a muri bine") a devenit una din primele cele mai populare cărți tipărite și de largă circulație. Acesta a fost publicată în Germania în jurul anului 1470 ca un
Text funerar () [Corola-website/Science/318102_a_319431]
-
piramidele, ceilalți oameni bogați își construiau "mastabale". Acestea erau niște construcții rectangulare masive din cărămidă sau din piatră ridicată deasupra unui mormânt și care se compuneau din: Zona subterană era constituită din camere mortuare în care se aflau sarcofagele celor decedați și coridoare de acces. Pereții erau decorați cu picturi sau sculpturi reprezentând diverse activități din viața defunctului. Relieful care decorează pereții mormintelor, templelor sau coloanelor este înlocuit treptat de pictura murală. Se practică tehnica frescei, iar scenele sunt așezate în
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
își face apariția și ceramica. Săpăturile arheologice au pus în evidență culturile numite "Badari" (5000 î.Hr - 3800 î.Hr.), "Nagada" (care ia sfârșit prin 3100 î.Hr.). Se remarcă existența în număr mare a obiectelor funerare. Acestea erau dispuse alături de cel decedat pentru a-i servi în viața de dincolo. În cadrul ceramicii, culorile folosite mai des sunt roșul, negrul și predomină scenele din viața cotidiană alături de motive animale. De asemenea, s-au descoperit palete votive, gravate cu scene de vânătoare sau de
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
mici, temple funerare, morminte. Astfel, în zona celor trei mari piramide de la Giza s-a dezvoltat o întreaga necropolă compusa din mastabale, morminte rezervate membrilor familiei regale, marilor demnitari și funcționari. Fiecare astfel de mastaba are în subteran sarcofagul celui decedat însoțit de ofrande. Unele asemenea morminte sunt săpate direct în stâncile calcaroase. Toate ilustrează nu numai puterea faraonilor, dar și dorința acestora de a-și asigura nemurirea. În perioada domniei lui Djoser, egiptenii încep să ridice mari statui cu imaginea
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
al formelor și a capacității de surprindere a detaliilor. Frescele înfățișând munca în atelierele regale, cu detalii care ilustrează modul de fabricare al tuturor obiectelor, descrie de asemenea toate ritualurile funerare, de la procesiune către mormânt până la ultimele rugăciuni dedicate celui decedat. Ajungând la cel mai înalt grad de desăvârșire, artele decorative ale Noului Regat rivalizează cu sculptura și pictura acestei perioade în ceea ce privește perfecțiunea. Îmbinarea utilului cu esteticul se remarcă și în arta bijuteriilor, a coafurii, cosmeticii, a obiectelor de mobilier, a
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
un spațiu ce servea în scop liturgic. Catacombele erau cimitire săpate în stâncă, la marginea orașelor. Cele mai multe s-au descoperit în zonele: Roma, Napoli, Sicilia. Acestea cuprind galerii strâmte și înalte, camere cu firide în care erau așezate trupurile celor decedați și camere transformate în sanctuare (cu altare și decorate cu picturi religioase). La mijlocul secolului al III-lea, un prim edict de toleranță permite construirea la Roma a unor case-biserici ("domus eclesiae"), dar care au fost distruse în secolul al IV
Arta paleocreștină () [Corola-website/Science/315179_a_316508]
-
fotografiile erau greu de realizat, în lipsa resurselor materiale. Portretele memoriale din perioada respectivă se rezumă la imagini ale soldaților care au pierit în luptă. De cele mai multe ori portretele erau „extrem de stilizate”, iar războiul reprezentat nu era „brutal sau violent”; soldații decedați erau „arareori răniți sau murdari”. La începutul secolului XX fotografiile post-mortem deveneau încet, dar sigur, indezirabile publicului. Câteodată persoanele decedate erau așezate în sicrie cu modele florale, iar portretul era făcut adesea în salonul căminului, locul în care defunctul era
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
sunt o metodă de a imortaliza imaginea unei persoane într-un „ultim gest inutil care neagă pierderea suferită și în același timp o acceptă întru totul.” Primele fotografii post-mortem erau comansate pe fața sau corpul defunctului, arareori surprinzând și sicriul. Decedatul este înfățișat în așa fel încât să pară că dorme, având un aspect natural. Copiii și sugarii erau fotografiați de cele mai multe ori stând pe o canapea sau într-un căruț, împreună cu jucăria favorită. De asemenea, în cazul morții infantile, unul
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
(născut Ronaldo Giovanni Padovan pe 10 iulie 1942 în Portsmouth, New Hampshire; decedat la 16 mai 2010 în Houston) a fost un vocalist și compozitor de heavy metal american care a cântat cu Elf , Rainbow, Black Sabbath și cu propria sa trupă, Dio. Printre alte proiecte la care a participat se numără și
Ronnie James Dio () [Corola-website/Science/316076_a_317405]
-
acest hram. Anual, de sărbătoarea hramului, un sobor de preoți oficiază liturghia pe o scenă aflată în curtea bisericii, din cauza faptului că nu există spațiu suficient în interiorul sfântului lăcaș. După liturghie, se face o slujbă pentru cei adormiți, iar rudele decedaților împart săracilor ouă, pască și cozonac, pentru odihna sufletelor celor plecați la Domnul. Biserica de lemn din Cârlig este construită din bârne de stejar, căptușită cu scândură în interior și exterior. Ea se sprijină pe o temelie de piatră cu
Biserica de lemn din Cârlig () [Corola-website/Science/320190_a_321519]
-
În tradiția creștină, catafalcul este adesea așezat în nava centrală a bisericii, cu lumînări de jur împrejur. De obicei este construit din lemn, dar poate fi și din alte materiale. În antichitate, se folosea o placă de lemn pe care decedatul era poziționat direct sau învelit într-un giulgiu. În timpurile moderne, cadavrul stă în coșciug care poate fi lăsat deschis cîteodată. Peste catafalc se așază adesea material textil. ul este de obicei mai mic decât coșciugul pentru a accentua importanța
Catafalc () [Corola-website/Science/321420_a_322749]
-
pe care le-a făcut în timpul vieții, oferindu-i astfel speranță cu privire la mila lui Dumnezeu. Imediat după ce un musulman a fost declarat mort, pe lânga faptul că cei prezenți trebuie să se roage ca Dumnezeu să-l ierte, corpul celui decedat este pregătit pentru a fi spălat. Procesul prin care este spălat trupul neînsuflețit poartă denumirea de și este unul dintre cele două tipuri de abluțiuni întâlnite în credința islamicâ (al doilea tip de abluțiune este ). In acest ritual de spălare
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]